6,509 matches
-
Înscris-o pe carnea victimelor dumitale. — Prin urmare, știi și dumneata. Mișcarea ei constantă e cea mai simplă de urmărit pe cer, inclusiv pe mările unde acul magnetic Începe să trădeze. Dante Își ridică privirea spre mozaic. Lumina torței se revărsa peste partea centrală a lungului arc de numere dintre cele două figuri, lăsându-le În umbră extremitățile. — În cifrele acelea e măsura corecției? Întrebă. Celălalt Încuviință, iar poetul Îl privi țintă În ochii ce păreau să vadă acel orizont Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de secol al XIX-lea și Început de secol al XX-lea, legenda se Împletește cu realitatea până la confuzie. Ambele au fost Împinse precipitat una Într-alta și amestecate viguros, hrănindu-se reciproc, Într-o literatură abundentă, ce s-a revărsat În deceniile trecute din teascurile editurilor, din paginile ziarelor și de pe ecranele televizoarelor din aproape Întreaga Europă Occidentală. Fără a inventa mare lucru În materie, ba chiar ignorând numeroasele dovezi că mitul comorii de la Rennes-le-Château este măcar o speculație dexteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să știm că ele ar putea să se producă. - Roger, scuză-mă, comparațiile nu sunt partea ta cea mai tare, m-am Încăpățânat să-mi susțin punctul de vedere. Le facem fiindcă știm sigur că odată, cândva, apele s-au revărsat. Există un precedent care ne avertizează că nenorocirea se poate repeta, altfel malul fiecărui râu ar fi Îndiguit hodoronc-tronc și-am ajunge o planetă de diguri. În cazul nostru precedentul lipsește, a fost Înlocuit de spaimă. Preventiv e bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
veridic fript, că parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi o incizie tremurătoare în abdomenul ciudat de plin al tradiționalei păsări. Minune mare! Din abdomen prinseră a se revărsa în sos bucățele de carne de porc, de vită, de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților și a unui numeros public de câini care hămăia prin apropiere. — Dar din ce faceți bujbeiul? - întrebă Barzovie-Vodă cu gura plină. — Din batal! - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a fost victima unei maladii necruțătoare? Să trecem peste asta. Lent și cu grijă coborîm pe pămînt. Alei, mașini, Îmbrăcate În huse de plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ales glande pofticioase. În spital, prinsă În menghina unei colici, cu creierul Încețoșat de febră, cu aceste doamne de tip nou, cîntărind peste 90 de kilograme fiecare, croșetînd care mai de care În valurile săltărețe ale muzicii populare ce se revarsă din tranzistor, nu pot să scriu! Nu pot! Nu mai pot! 17 iulie 1978. În apartamentul de la etajul I al blocului din strada Olimpului, luminație a giorno; la casetofon vocea voalată a lui Nat King Cole. De la bucătărie vin miresme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cine mai știe ce fată? „Jur că am să păstrez totdeauna, niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre țărm unde fluxul se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dintre privilegiații asupra cărora timpul nu-și exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de nisip, de pietriș, nu poate fi decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că toamna putea fi atât de cuminte și palidă. Mi-am spus cu hotărâre că dacă m-aș duce acasă, probabil m-aș îmbăta crunt și sentimental. Puteam face asta la fel de bine și cu oameni în jur. Zgomotul s-a revărsat imediat cum am deschis ușa din față, ca și cum aș fi luat capacul unei oale sub presiune. Holul era plin de oameni care se sprijineau de pereți, dând impresia că proptesc casa; se afla într-o așa stare de abandon încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
m-am putut abține să nu-mi fie milă de el. * * * Aranjasem cu Tom să ne întâlnim într-un pub irlandez din sud, Freedom Arms, unul din principalele locuri de întâlnire pentru irlandezii expatriați din Londra. Sâmbătă seară petrecerea se revărsa în stradă. Geamurile, împodobite decorativ cu panglici aurii care declarau „Cele mai bune scoici din Londra“ și „Bere brună și plăcinte“, abia puteau stâpâni zgomotul. Am deschis ușa cât să mă strecor înăuntru. Era o încăpere imensă cu un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Casa de pe Castle Road arăta neîngrijită și dărăpănată. Mi-am parcat mașina pe un covor de frunze putrezite și am zăbovit puțin în fața casei, aducându-mi aminte cum am văzut-o cu câteva săptămâni înainte, muzică și lumini și voci revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar totuși foarte vie. Acum părea o țintă pentru squat-eri. Spiritul comunității se dusese de râpă. în fața ușii era o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ușa de la intrare atât de tare că era gata să sară din balamale. Vai, vai. Probabil era premenstrual. M-am urcat sus la Claire și la Paul și i-am găsit în febra împachetărilor. Raze de lumină de toamnă se revărsau prin fereastra înaltă printre cutiile de carton, unele din ele purtând deja indicii cu conținutul lor. Claire arăta mai bine decât o văzusem în ultimele luni; angajarea asta iminentă făcuse minuni pentru moralul ei. Sorta lucrurile plină de energie, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și cultivați nu știu nimic sau știu prea puțin despre noi diavolii, la fel de puțin cum știu despre ei înșiși. Acum am devenit șomer, căci Zaharel a fost scos pe tușă ca „preot“. Amândoi avem un prisos de timp care se revarsă în valuri grele peste noi. Și așa se face că noi resimțim ceva foarte greu, ca și cum eternitatea însăși ni s-ar fi pus ca un jug pe umeri. Mai înainte eram un individ vioi, certăreț și plin de răutate, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
alocuri înspăimântând elementele creației, halouri de fum colorat și mirositor se risipiră spre public, iar hologramele unor personaje nefirești se profilară pe întreg tavanul Lumii de Deasupra. Spațiul extraterestru păru că se sparge brusc, asemenea unei pungi, făcând să se reverse râuri dintr-o substanță pe care toți o apreciară ca fiind lavă fierbinte. Lumea dădu să fugă, panicându-se, dar, surpriză, primii atomi ai acestei plasme nervoase se evaporară ca prin farmec înainte să atingă pe cineva. Zgomotul de uimire străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în timp ce lui îi era tot mai frig. Deși ploaia nu contenea, zgomotul picăturilor de apă devenise mai slab. Ridică lanterna spre vârful copacilor și văzu ceața. Valuri de negură coborau de sus. Un râu albicios se scurgea peste vârful acestora revărsându-se asupra drumului. În câteva clipe era înconjurat de tot. Se ridică speriat și porni mai departe. Acum, lumina slabă a lanternei nu-l mai ajuta, abia dacă mai răzbătea la câțiva pași în față. Pășea atent, singura lui grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strângă-n brață... * Tot picior după picior Că de asta mi-a fost dor. Hai mai iute și-i dai drumul Că s-anfuriat nebunul. * Floricică de pe șes Te-a iubit badea pe mers, Că Și-i mersul legănat și hurmuzul revărsat De bădișa cumpărat. Horele se organizau în zilele de sărbătoare și în celelalte sate ale comunei, fie în bătătura crâșmelor, fie pe imaș, locul de adunare a satului și teren de joacă pentru copii și tineri. Răzeșii din Fruntești aveau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aceea cînd tata ma dus pentru prima oară să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Se cerneau primele zile ale verii lui 1945 și umblam pe străzile unei Barcelone prinse sub ceruri de cenușă și sub un soare de abur care se revărsa peste Rambla de Santa Mónica Într-o ghirlandă de aramă lichidă. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. — Nici măcar mamei? am Încercat eu, cu jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și m-am așezat În vechiul fotoliu al tatei. Suflarea străzii fîlfîia perdelele. Nu-mi era somn și nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se aprindeau pe fațade, unele după altele, de sus până jos, becurile, lampadarele, proiectoarele, lanternele de mână, candelabrele atunci când existau, poate chiar și vreo candelă veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii dezertorilor ca să nu se rătăcească, ca să nu se abată din drum prin scurtături. Prima reacție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
până la urmă nu s-a întâmplat nimic, cu excepția faptului că s-a oprit coloana de manifestanți, această mică parte pe care o vedem din ea, în intersecția în care palatul, cu părculețul care îl înconjoară, ocupă unul dintre colțuri, restul revărsându-se în jos pe strada în pantă, prin piațetele și străzile limitrofe, dacă încă s-ar mai afla aici socotitorii poliției ar spune că, în total, nu erau mai mult de cincizeci de mii de persoane, când numărul exact, numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
așteptam să îmbrace forma tragică pe care a luat-o. A venit vara apăsătoare și înăbușitoare, și nici măcar noaptea nu era destul de răcoroasă pentru a-ți odihni nervii chinuiți. Străzile ca un cuptor răsfrângeau noapte de noapte căldura care se revărsase asupra lor în cursul zilei și trecătorii își târau obosiți picioarele pe drum. Nu-l mai văzusem pe Strickland de câteva săptămâni. Ocupat cu altele, încetasem să mă mai gândesc la el și la treburile lui. Dirk, cu lamentările sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zidurile noastre. A venit din cele patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile lesnicioase pe care decăderea obiceiurilor, nepăsarea guvernanților, simonia preoților, corupția magistraților și ignoranța triumfală a Învățaților le promiteau. S-au stabilit pe străzile noastre după ce s-au revărsat din haznalele unde s-au adăpostit mai Întâi, iar acum o fac pe stăpânii, pe pământul pe care părinții noștri l-au răscumpărat cu sângele lor de sub barbari. Acum, Florența parcă e o iapă nărăvașă. Priorul se Întrerupse, continuând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe o bună parte din aceia ai Întregii Florențe. Acum, Însă, după expansiunea orașului din ultimul deceniu, părea că o forță uriașă ar fi ieșit din prăpăstiile ținutului, o aluviune care târa după sine casele și străzile, spre a se revărsa dincolo de vechiul cerc de ziduri, ca apele umflate ale Arnului. - Asta se numește progres, reluă Menico, dar pentru mine e doar putreziciune. Lumea Îmbătrânește și vremea care trece nu aduce decât noi nenorociri. Vulgaritate și infamie. Uită-te la alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe la umbra micilor grădini din spatele bisericii Santi Apostoli. Ieși de pe străduțe În josul rampei ce urca spre Ponte Vecchio. Locul părea neobișnuit de pustiu, de parcă un farmec ar fi oprit acel du-te-vino al mulțimii care, la orice oră a zilei, se revărsa pe sub arcade. Doar țâșnirea iute a câte unui șobolan care fugea sau umbra câte unui câine vagabond mai curma acea nemișcare bolnavă. Era o tăcere perfectă, curmată doar de strigătul unui pescăruș ce ajungea până acolo dinspre mare. Dante putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]