1,195 matches
-
tuturor celorlalți, considerați ca fiind nedrepți. Nemulțumirea este prea ușor justificabilă prin faptul că toți oamenii sînt motivanți falși, de unde rezultă că vanitățile vexate caută obsesia obținerea triumfului vanitos asupra celuilalt, fie prin meditațiile neputincioase ale nervozității, fie prin explozia revanșei lipsite de scrupule, caracteristică banalizării. Vina comună deși ambivalent contrastată duce la sancțiunea comună. Fiecare participă la vină și la sancțiune în măsura exactă a plîngerii sale excesive sau a triumfului său, dovezi ale justificării lui vanitoase. Sancțiunea nu se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a orbirii spiritului, considerată de mitul genezei ca fiind motivul imanent al distrugrii. Din cauză că superstiția morală crede în injustiția esențială a vieții pămîntești, ea ajunge să creadă într-o justiție compensatoare după moarte sau, invers, să caute o compensație prin intermediul revanșei agresive,ceea ce ar duce la desființarea imediată a tuturor nedrepăților. Cele două superstiții înrădicinate în stratul mitic ancestral sînt ambivalent legate și susceptibile să se transforme una în cealaltă. Justiția imanentă sub forma sancțiunii implică raporturile exterioare dintre oameni (nedreptatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
semnifică faptul că, prin lupta sa spirituală, prin virilitatea autentică a spiritului său, omul poate să se purifice, poate învinge agresivitatea dușmănoasă din el însuși, unicul mijloc de a învinge angoasa față de agresivitatea lumii, cauza plîngerii și a nevoii de revanșă. Pentru mit contează numai semnificația simbolului "mieluli" referitoare la motivele sublime și la curajul etic. Simbolul nu este deloc bazat așa cum înțelege dogmatica pe comparația reală și sentimentală a "dulcelui Iisus", care moare ca mielul, fără să opună rezistență. Exemplul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
devine umor, întrucît umorul forță supremă de acceptare constă în a te implica în vina comună pentru a transforma resentimentul acuzator într-o confirmare de primire a mesajului supraconștient de reconciliere, în locul mesajului subconștient, adică a obsesiei plîngerii și a revanșei. Transformarea aceasta sublimantă caracteristică bunătății, în lipsa bucuriei perfecte, convertește crisparea resentimentelor într-o stare mai mult sau mai puțin constantă de echilibru, de veselie. În timp ce bucuria este cauza-efect a armoniei interioare a individului, bunătatea este singura cauză-efect a relațiilor armonioase
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să ne trezim din starea semisubconștientă a visărilor diurne, a viselor cu ochii deschiși, în care ne hrănim cu energia noastră vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa morbidă în fața celor mai mici obstacole exaltate imaginativ. Ca să te iubești cu adevărat, trebuie să ai curajul etic de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
contra Rusiei, sunt neutru în conflictul dintre Marea Britanie și Germania. Sunt pentru 1 Florin Constantiniu, Op. cit., p. 98; 2 Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cirstea, Pace și război (1940-1944), Jurnalul Mareșalului Ion Antonescu (comentarii, anexe, cronologie), vol I, Preludii. Explozia.Revanșa (4.IX.1940-31.X Gh. Buzatu,II.1941), Iași, Ed.Editorială Demiurg, 2008, p. 64; - 28 America împotriva japonezilor” (Decembrie 1941). Cu toate acestea, la cererea rușilor, Anglia a trimis un ultimatum, la 1 decembrie 1941, asemănător celui pe care
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
amazoana" adopta caracteristicile asociate în general bărbatului și identificate cu puterea masculină; renunța la capacitatea de a se lega afectiv de ființe de sex opus; preia puterea devenind stăpâna propriului destin, dar totodată devine victima trăsăturilor masculine. Pariziana își ia revanșa asupra bărbatului folosind arme atât din dotarea feminină (seducerea, abilitatea, ascultarea mimata), cât și din dotarea masculină (convingerea, contrazicerea). Pentru afirmarea în exteriorul spațiului privat, Pariziana are nevoie de calități tradițional calificate că masculine curaj, ambiție, fermitate, spirit activ, orgoliu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cele mai senzuale dintre ele ajung să inverseze ordinea stabilită, transformând-o până la a lua locul amantului. Inversarea rolurilor, facilitata când soția alege un partener mai tânăr decât ea, precum în cazul lui Renée și Maxime, este ocazia unei minunate revanșe. Femeia care înșeală este o inepuizabila sursă a românului de adulter, iar campionul în materie rămâne Guy de Maupassant, pentru care adulterul nu este un subiect de dramă. Nu există nici un scenariu construit de Zola român, poveste, nuvelă sau dramă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Nietzsche) în momentul sosirii în campus a studentului adolescent - în plin optimism postbelic, bazat pe liberalismul New Deal și pe extrem de popularul behaviorism, două forme soft de „inginerie socială utopică” (Popper). Marx, venerat, dar puțin citit, avea să-și ia revanșa în anii ’60 și după, dar nici el nu a fost citit vreodată „inocent”, ci prin filtrul celor trei clasici amintiți. Bloom, așa cum spuneam, vede America timpului său ca pe un produs derivat al Europei, incapabil de emancipare intelectuală veritabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1976) ; Oaspeți de seară, Marele singuratic, Iarna bobocilor, Buzduganul cu trei peceți, Iarba verde de acasă, Împușcături sub clar de lună, Râul care urcă muntele (1977) ; Trepte spre cer, Ediție specială, E atât de aproape fericirea, Septembrie, Doctorul Poenaru, Avaria, Revanșa, Gustul și culoarea fericirii, Din nou împreună (1978) ; Drumuri în cumpănă, Clipa, Ciocolată cu alune, Un om în loden, Falansterul, Vacanță tragică, Ultima frontieră a morții, Speranța, Omul care ne trebuie (1979) ; Cine mă strigă ?, Probă de microfon, Bietul Ioanide
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și Adevărul, Cu mâinile curate, Bariera, Ceața, Ultimul cartuș, Conspirația, Departe de Tipperary, Capcana, Întoarcerea lui Magellan, Un comisar acuză, Tatăl risipitor, Zidul, Mastodontul, Oaspeți de seară, Împușcături sub clar de lună, Roșcovanul, Râul care urcă muntele, Ediție speci‑ ală, Revanșa, Bietul Ioanide. Coproducția româno-sovietică Tunelul datează din 1966. Soldații români și cei sovietici colaborează prietenește în lupta cu dușmanul hitlerist. De atunci și până în 3 februarie 1970, când are loc premiera Prea mic pentru un război atât de mare, nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
n viață (1983) 244 Râpa dracului (1957) 61, 73, 96 Râul care urcă muntele (1977) 192- 193 Reconstituirea (1970) 90, 111, 116, 133, 166, 173-178, 193, 195, 235, 249, 260, 264, 267- 268, 271, 284, 286 Rețeaua S (1980) 192 Revanșa (1978) 192-193 Rocco și frații săi (Rocco e i suoi fratelli) (1960) 100 Roșcovanul (1976) 192-193 Runda 6 (1965) 111, 115 S S‑a furat o bombă (1962) 116 Salutări de la Agigea (1984) 243, 246 Să mori rănit din dragoste
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ce a diferit a fost supliciul identitar al naționalităților minoritare supuse violenței naționalizării uniformizatoare, mult amplificat în Ungaria datorită compoziției caleidoscopice etnic a populației. Statul român, devenit România Mare în dauna unei Ungarii frustrate în urma Trianonului, avea să își ia revanșa, lansând propria sa campanie de românizare asupra populației maghiare înghițită, odată cu Transilvania, înăuntrul noilor sale granițe teritoriale. 3.2.3. Concepția despre naționalitate: de la patriotism civic la etno- naționalism herderian Epoca habsburgică în Transilvania (1691-1865), cât și perioada regulamentară și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
finalitate strict condamnatorie. Trecutul comunist este confruntat și răfuit doar pentru a fi pus la zid și condamnat ca "ilegitim și criminal". În acest fel, Raportul Tismăneanu nu reflectă atât o "politică a regretului" cât mai curând o "politică a revanșei" (Rusu, 2013a). La fel ca și în cazul Raportului Wiesel, Raportul Tismăneanu a fost urmat de introducerea unui curs opțional intitulat " O istorie a comunismului din România" destinat liceenilor, desfășurat pe baza manualului cu același nume (Dobrincu et al., 2008
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
oferită de bătrâna care se va transforma într-o tânără ispititoare). Alte elemente antagonice: tinerețea și senectutea, frumusețea și urâțenia, originea nobilă și cea umilă, care implică bogăția și sărăcia.442 Satisfacția naratoarei nu poate fi tăgăduită. și-a luat revanșa în spațiul ficțiunii, deoarece l-a subjugat pe cavalerul libertin și, astfel, pe toți din tagma lui, având posibilitatea, prin surogatul ei - bătrâna, de a se imagina din nou tânără și frumoasă.443 Independența feminină, cel puțin în istorisire, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
depindea de zestrea pe care o avea, nu era luată în considerație pentru calitățile reale deținute, devenea un simplu obiect în posesia masculină. Descrierea fetei o apropie, prin trăsături, de tatăl ei, violarea la care este supusă reprezentând astfel o revanșă pe care tânărul diac o ia, copila devine un succedaneu al părintelui lacom și viclean. Asistăm mai mult la o violare a proprietății cuiva, decât o violare a unei femei. Tânăra simbolizează și recompensează în același timp făina sustrasă, ceva
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
calcul integritatea femeii agresate, soția morarului, practică sau aplică o „violență sexuală și o exploatare” 934 . Mama tinerei este violată fără a ști identitatea agresorului, nu consimte cu nimic la acest act, devine, asemeni fiicei ei, un simplu obiect al revanșei masculine.935 Așadar, atât soția, cât și fiica nu pot fi privite în totalitate ca niște donne demonicate, avide de plăceri și cedând tentației oferite de cei doi tineri, ci ca niște biete femei abuzate, ofensate de bărbații dornici de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ești nonOK) Aceasta este poziția "datului la o parte" (Berne, 2006, p. 114). Sunt, în general, acei oameni care își disprețuiesc partenerul (de viață). Ei se identifică cu ceea ce este grandios, glorios. Caută, cu prioritate, originalitatea, ieșitul în față sau revanșa. Persoana caracterizată prin această poziție fundamentală de viață este excesiv de sensibilă la critică, agresivă și lăudăroasă. Nu suportă să nu fie prețuită, să greșească sau să fie lipsită de apărare. Nu are considerație pentru ceilalți: îi devalorizează sau nu are
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Revista își schimbă frecvent titlul și subtitlul: „Literar, politic și religios”, „Românul. Literatură, politică, religie”, „Românul literar”, „Românul politic și literar”. R.l. atacă virulent „Sămănătorul” și mai ales pe N. Iorga (Caion și Ioan Tanoviceanu în „Iorgaidele”) și promovează, în revanșă, mai ales traduceri din literatura franceză modernă (Alphonse Daudet, Paul Claudel, Jean Moréas). Spiritul vehement polemic al lui Caion se temperează temporar odată cu venirea la conducere a lui A.D. Xenopol, care nu tolerează violența de limbaj și atacul la persoană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289356_a_290685]
-
Manolescu, Evoluția unui poet, RL, 1980, 10; Lucian Alexiu, „Pasaj de pietoni”, O, 1980, 14; Constantin Pricop, „Semne particulare”, CL, 1980, 3; Adrian Popescu, „Pasaj de pietoni”, TR, 1980, 24; Al. Călinescu, Dreptul la poveste, CL, 1980, 7; M. Nițescu, Revanșa imaginarului, VR, 1980, 8; Nicolae Manolescu, Dialoguri literare, RL, 1980, 44; Ion Bogdan Lefter, Semnele particulare ale poetului, ECH, 1980, 11-12; Cristea, Faptul, 175-180; Doinaș, Lectura, 243-249; Sângeorzan, Conversații, 114-120; Zaciu, Lancea, 313-328; Iorgulescu, Critică, 79-81; Tomuș, Mișcarea, 160-163; Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
fost dat s-o ducă e pecetluită de semnul neîmplinirii. În acest ingrat scenariu, jurnalul pe care Arșavir, fratele afectuos și săritor la nevoie, l-a salvat de flăcările cărora autoarea îl hărăzise, înseamnă, într-un plan simbolic, o luminoasă revanșă. Dacă în viață A., cum singură mereu repetă, a ratat mai totul, scrisul o plasează sub o stea în fine norocoasă, impunând în prim-planul literaturii noastre de confesiuni un condei scânteietor și, deopotrivă, un personaj memorabil. SCRIERI: Jurnalul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
și Parisul, iar Seymur și Castelbaiac, Sankt-Petersburg. Războiul Crimeei (1853-1856)392 a dezvăluit înapoierea și slăbiciunile Imperiului țarist. Țarul urmărea să mențină cu orice preț Sfânta Alianță de la Viena. Napoleon al III-lea dorea războiul, el trebuia să-și ia revanșa contra Rusiei: în primul rând personal, pentru modul înjositor în care a fost tratat de țarul Nicolae când a fost încoronat; în al doilea rând dinastic, pentru a răzbuna înfrângerea lui Napoleon Bonaparte (unchiul său)393. Iritată de poziția Rusiei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
timp de două decenii, sub abila cârmuire a lui Bismarck 432. În această Europă cu preponderență germană (1871-1890), crizele din Balcani și rivalitățile coloniale i-au permis lui Bismarck să devină arbitrul continentului. Hotărât să interzică Franței orice război de revanșă, cancelarul german s-a preocupat de izolarea ei. Neliniștit de refacerea rapidă a acesteia, gândindu-se că Germania are nevoie de timp pentru a-și consolida unitatea, Bismarck trebuia să facă în așa fel încât Franța să nu-și găsească
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Wangenheim. Alianța părea, pentru unii, un "accident al Istoriei", o aventură alături de militarismul prusac 491, dar alegerea făcută de sultanul Mehmed al V-lea era cât se poate de logică: într-o Europă transformată în câmp de luptă, dorința de revanșă, în special contra Rusiei, în fața căreia cedase chiar o parte din Anatolia și insule din mările Egee și Mediterana. În august 1914 crucișătoarele germane "Goeben" și "Breslau" s-au refugiat în apele teritoriale ale Turciei, declanșând protestul Angliei. În 27
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]