7,645 matches
-
cum să-ți creezi o "mașină de făcut bani". Aș mai vrea să îți împărtășesc tot ceea ce știu din proprie experiență. A avea bani nu înseamnă doar libertate, ci și posibilitatea de a trăi mai independent. Imediat ce am avut această revelație, am simțit nevoia de a împărtăși din experiența mea și celor care tînjesc după libertate. Sînt convins că absolut fiecare dintre noi poate deveni bogat, așa după cum fiecare poate să învețe să piloteze un avion, să facă scufundări sau chiar
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ferm hotărît ca la fiecare dintre aceste două întrebări să găsesc răspunsuri concentrate în cîte o singură propoziție. Vă puteți închipui ce prețios a fost acest timp pentru mine. După unsprezece zile și multe pagini de manuscris, am avut o revelație. Îmi descoperisem scopul în viață. Puterea, energia și pasiunea depuse pentru aflarea scopului vieții sînt absolut copleșitoare. Mi-am descoperit adevărata pasiune în viață. Probabil că ai avut și tu perioade în care ai tot amînat unele lucruri pe care
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
devenit capabil să îmi reduc substanțial datoriile. Înainte obișnuiam să învinovățesc clienții rău platnici, compania la care lucram, guvernul și politica sa fiscală. Adevărul era că eu însumi mă puneam în situații din care tot numai eu mă puteam scoate. Revelația aceasta mi-a inoculat o imensă cantitate de energie vitală, energie pe care o puteam folosi acum pentru a-mi plăti datoriile, în loc să dau vina pe alți. Nu-ți fie teamă Uneori, te simți paralizat de frică. Care este cauza
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ale coapselor și, Încet dar sigur, douăzeci de degete În vârful cărora se adunaseră toate terminalele nervoase din corp au ajuns la punctul culminant al călătoriei lor, și aflându-se În apogeul căutărilor, bucuroase de reușită și descoperire, noutate și revelație, au executat un joc, o moștenire genetică, mângâindu se reciproc până când băiatul s-a blocat și chiar credea că profesoara sa a greșit comanda. Rămăsese Înfierbântat și nedumerit pentru că nu mai putea urma comanda „fă ca mine”, cele două zone
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
posibil datorită împrejurării că în Aurel Constantinescu-Severin s-a reîncarnat spiritul lui Ion Creangă. Nu este prima carte în care Aurel Constantinescu-Severin include asemenea elucubrații. El a mai publicat, în ultimii ani, volumele Întâlniri miraculoase cu Eminescu (experiențe paranormale) și Revelații din lumea de dincolo, pline de fantezii puerile cu pretenții de știință. Scrierea de acum este un roman autobiografic, Următoarea viață - prin reîncarnare - a lui Ion Creangă, în care autorul amestecă planul existenței prozaice (probleme de serviciu, aventuri extraconjugale, excursii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
literar ele ar putea fi salvate printr-o reformulare expresivă, printr-o actualizare, eventual chiar printr-o răsturnare a sensului lor originar. Dar autorul cărții nu face decât să le repete încântat de sine, convins că are un fel de revelații pe care ține să le comunice semenilor: „La Cer / Nici un onor pământean / Nu ajunge. Ca florile / Se scutură / Onorurile“; „ Chiar dacă moare de foame / Crocodilul / Nu ucide crocodili“; „Doctorul naturii / Îmi este model.“ Mai lipsea cugetarea „Amorul e un lucru foarte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
transcrii însă într-un volum o asemenea afirmație riști să cazi în ridicol. În sala Consiliului Județean nu se scandalizează nimeni dacă declari în legătură cu un elev de liceu, autor al unor versuri adolescentine: „Gabriel-Codruț Berceanu reprezintă, pentru mine, o veritabilă revelație.“ Când aceeași afirmație apare însă într-o carte, impresia este de bombasticism. Ilie-Ștefan Rădulescu oferă cititorilor, sub forma unei cărți, ceea ce a spus în treacăt, pentru flatarea unor autori. Este ca și cum ar pune în vânzare cutii cu chibrituri arse. MaS
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că nici nu filozofează, nici nu iubește, ci bate câmpii, vorbește în dodii, dă cu bâta în baltă, spune vrute și nevrute și le potrivește ca nuca-n perete. Din multe însemnări ale lui nu se înțelege nimic. Frazele abracadabrante promit mereu revelații, dar se încheie înainte de a transmite ceva. Este o filozofare care funcționează în gol, o falsă filozofare, cu inevitabile momente amuzante. „Să ne imaginăm că iadul este în centrul pământului și, de asemenea, că tu crezi în existența iadului. Apoi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dor și durere. // Și după noi rămâne / Din tot ce-am fost cândva / O mână doar de oase / Și anonimă, tigva.“ Victor Petru Vulcan a descoperit, așadar, că, după o viață de zbucium, murim cu toții, fără scăpare. Ne uimește această revelație a sa, noi credeam că ne este dat să trăim la nesfârșit. Bineînțeles că despre caracterul efemer al existenței și despre inevitabilitatea morții se poate scrie de oricâte ori, dar numai dacă străvechea temă este regândită pe cont propriu. Sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cețoase ale prezentului, cu singură memoria mea destul de rău prevestitoare, amintindu-și de acum totul și purtîndu-se pe deasupra apelor.“ Epilog Pe la mijlocul lui 1990, am rezistat cum am putut cîtorva atacuri de nostalgie. Maică-mea suferise și ea comoția unei mari revelații și, ca ntotdeauna În atari ipostaze, nimic nu i-a mai putut sta În cale. A vîndut intempestiv și cu preț bun casa din Satu Mare și, punînd banii laolaltă cu arhitecții, cu fiica ei adică și cu ginerele, care voiau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ucenicul iubit” se aplecase numai peste intrare și văzuse giulgiurile aruncate pe jos. Scena conține câteva elemente bizare, asupra cărora însă nu este cazul să ne oprim aici. În primul rând, cei doi intră, privesc giulgiurile „care se odihnesc”, au revelația învierii (adică a veridicității Scripturii), după care „se întorc la ai lor”, fără a-i acorda nici o atenție Mariei Magdalena. Vin, văd și pleacă! În timpul acesta, Maria Magdalena așteaptă la ușa mormântului, „afară”, precizează textul, și „plângând”. și pe când plângea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe Marta din Betania; desfrâul; ungerea picioarelor lui Isus; convertirea; învierea lui Lazăr; mărturia învierii. Partea a doua a legendei, călătoria spre Marsilia și minunile săvârșite, calchiază în bună măsură „Viața Mariei Egipteanca”: retragerea în pustiu; conviețuirea cu îngerii; penitența; revelația finală. Episodul miracolului produs asupra soției principelui va lega pentru totdeauna numele sfintei de maternitate: Maria Magdalena devine patroana și protectoarea nașterilor, așa cum, mai târziu, ea va deveni sprijinul „femeilor pierdute”. Sindromul Maria Magdalena: victima unei „teologii phalocrate” Pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai secrete de către Isus în tradiția gnostică. Opoziția dintre ortodoxie (fără sensul confesional de azi) și gnosticism se reflectă în opoziția dintre apostolul Petru și Maria Magdalena. În Evanghelia Mariei, Petru are un complice, pe apostolul Andrei, care, la capătul revelației Mariei, mărturisește că nu crede o iotă din spusele acesteia. Petru, „politicos”, reia aserțiunea fratelui său: „Oare șDomnulț să fi vorbit în taină unei femei fără ca noi să știm nimic?” Conflictul dintre Petru și Andrei, pe de o parte, și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cuvine povestit; cred că ești posedată de un duh pitonic”. Ea șrăspunde așaț: „Dacă voi băga de seamă că am rămas grea și voi naște un fiu, atunci fără îndoială că nu e nici un duh pitonic, ci a fost o revelație sigură (revelatio certa)”. Vremea a trecut. Când șeaț a născut un fiu, părinții s-au temut și au început să se gândească la ce vor face cu dânsul. și fiindcă le era groază să-l omoare, dar nici nu voiau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei încăpățânări sistematice, a unei încremeniri calculate, deliberate și provocatoare. Blasfemul este emanația unei voințe de distrugere bine exersate. Blasfematorul persistă în refuzul revelației, al adevărului evident, manifestat sub ochii săi. „Duhul Sfânt” din fragmentele comentate nu trebuie interpretat ca a treia persoană din Treime, deși lucrurile nu pot fi tranșate „matematic”. El este lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu. A blasfemia împotriva Duhului mântuitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pedepsiți și aici, și dincolo” (Omilia 41,3). Nici în cazul de față Ioan Gură de Aur nu-și dezminte obsesia antiiudaică, extinzând raționamentul despre farisei la întregul popor evreu, considerat în bloc trădător al lui Isus și opac la revelația prin Duh. Prin faptul că au refuzat să recunoască și să accepte minunile săvârșite de Isus, prin lucrarea aceluiași Duh ca și al profeților, vor avea parte de osândă și aici, pe pământ (distrugerea Ierusalimului de către Titus), și în lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
comodități, voi spune că afirmația „creștinismul este o religie a Cărții” nu are decât o vagă justificare. Creștinismul poate fi definit mai degrabă ca o religie a Cărților, nu a Cărții. Dar, înainte de orice, creștinismul este religia lui Isus Cristos; revelația creștină este revelarea lui Isus Cristos, Dumnezeu și om deopotrivă, mort și înviat întru mântuirea neamului omenesc. Ajunge să amintim de sensul prim al cuvântului euanghelion: „veste bună”, nu gen literar! Dumnezeu nu ne-a trimis un nou gen literar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lași moștenire o Carte generațiilor care, în principiu, nu vor mai exista? Redactarea textelor creștine începe, așa cum știm, cu deceniul 6 al primului secol, odată cu Pavel, și se întinde până în primele decenii ale secolului al II-lea. Redactarea nu înseamnă revelație, ci consemnare a unor tradiții legate de viața, patimile și învierea Mântuitorului. Iustin Martirul 73, vorbind despre textele care se citesc la slujbele de duminică de către creștini, folosește expresia „memorii ale apostolilor” (apomnemoneumata ton apostolon). Or, „memoriile” nu pot să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu înseamnă a impieta în vreun fel asupra dogmei creștine, una și sfântă: întruparea lui Isus și învierea Lui din morți. Înseamnă pur și simplu a reaminti un lucru banal pentru un creștin de la sfârșitul secolului I, și anume că revelația lui Dumnezeu a avut loc deplin în Întrupare. Textele cuprinse în viitorul Nou Testament au fost scrise fie de apostoli, fie de ucenici. Așa cum spune unul dintre cei mai competenți specialiști în istoria manuscriselor neotestamentare, Bart D. Ehrman, profesor la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din Antichitatea târzie știe că, pentru un neopitagorician, de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru un neoplatonician, Viața lui Platon sau Viața lui Plotin și așa mai departe. Evangheliile sunt reflecții ale Revelației, ca și Tradiția eclezială; ele nu conțin Revelația în sine, aceasta neputând fi conținută decât de Persoana lui Isus, Dumnezeu-Om. Relativizarea percepției noastre asupra Noului Testament, adică înțelegerea faptului că textele dintr-însul nu au căzut din cer și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru un neoplatonician, Viața lui Platon sau Viața lui Plotin și așa mai departe. Evangheliile sunt reflecții ale Revelației, ca și Tradiția eclezială; ele nu conțin Revelația în sine, aceasta neputând fi conținută decât de Persoana lui Isus, Dumnezeu-Om. Relativizarea percepției noastre asupra Noului Testament, adică înțelegerea faptului că textele dintr-însul nu au căzut din cer și că ele conțin mesajul mântuitor într-un limbaj
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iahve. În Cartea jubileelor (numită și Geneza amănunțită), scriere considerată canonică de către Biserica etiopiană, Moise beneficiază de ajutorul unui înger-scrib, care așterne pe tablele respective tainele dezvăluite de Dumnezeu. Caracterul inspirat al Bibliei implică și caracterul ei apocaliptic: autorii primesc revelații, au acces direct la misterele divine. Se poate așadar vorbi, fără a cădea în păcatul paradoxului gratuit, despre o „marcă apocaliptică” implicită a întregii Scripturi. Genul literar apare însă abia în secolul al III-lea î.Hr. și nu va căpăta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a îngerilor, termenul „apocalipsă” a căpătat un sens marcat eshatologic. În ceea ce mă privește, susțin punctul de vedere al lui Christopher Rowland, și anume: factorul comun al tuturor scrierilor apocaliptice este „credința că voia lui Dumnezeu poate fi cunoscută prin intermediul revelației care scoate direct la lumină tainele dumnezeiești. Prin urmare, a vorbi despre apocaliptică înseamnă a ne concentra asupra comunicării directe a tainelor cerești în toată diversitatea lor”91. „Comunicarea directă a tainelor cerești”, iată esența genului apocaliptic! Faptul că printre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
numără și sfârșitul lumii rămâne un aspect secundar. Nu sfârșitul lumii caracterizează genul, ci viziunea, inclusiv aceea despre sfârșitul lumii. Înarmați cu o asemenea definiție, putem discerne scrierile cu caracter apocaliptic de celelalte, neapocaliptice (în care, așadar, nu intervine nici o revelație directă). Tot Rowland propune lista următoare: 1Enoh sau Enoh în etiopiană; 2Enoh sau Enoh în slavonă; Cartea jubileelor; 2Baruh sau Baruh în siriacă; 3Baruh sau Baruh în greacă; 4Ezdra; Apocalipsa lui Abraham; Testamentul lui Abraham; Testamentele lui Levi și Nephtali
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ne gândim, fără îndoială, că Enoh a fost atât de exaltat în spiritul adepților săi șgrupul esenienilor - n.n.ț, întrucât s-a recunoscut în figura lui Fiul omului din capitolul LXXI ș...ț. Adepții lui Enoh vor fi crezut că revelațiile lui au ajuns până la Noe, așa fel încât scrierile care-l aveau drept erou pe Enoh, sau care-i erau atribuite, au putut fi completate cu pasaje atribuite lui Noe”97. Să mai amintesc două lucruri: Cartea lui Enoh este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]