2,703 matches
-
ramas o artă a magiei albe, versurile fiind rostite incantatoriu sau acompaniate de muzică, dubland astfel efectul chiar curativ al Cuvîntului asociat meloterapiei care acționează pe anumiți centri nervoși responsabili cu relexarea, cu starea de vis cu ochii deschiși, cu reveria. Să ne amintim însă că și în timpul viselor din perioada somnului putem primi informații revelatorii izvorâte din propriul subconștient care tezaurizează întreaga experiență ontologică. Mulți savanți -unii chiar deținători ai premiului Nobel - au mărturisit că idea fundamentală, determinantă a cursului
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
adulmeci viitorul, fără să-ți știi esențialul trecutului. Nu pot să spun că m-au chinuit și nu pot, în niciun caz, să-mi judec părinții. Am avut însă un program foarte strict de lectură organizată, cu jurnal de lectură. Reverii și nostalgii, prietenii din copilărie... ce și cât vă tulbură azi, întoarsă în clipe de răgaz în trecut? Am fost un copil destul de singuratic, nu am avut prieteni, nu m-am jucat în fața blocului pentru că stăteam pe o stradă pe
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
repede vădite neputințele, în timp ce duhovnicul reprezintă o proiecție ideală a bărbatului. Am în vedere mai ales nevoia soției de a se raporta la autoritatea bărbatului. A se avea în vedere și predispoziția frecvent întâlnită la femei de a plonja în reverii și lumii utopice. În astfel de situații duhovnicului i se cere să preia coordonarea în amănunt a vieții respectivului credincios, să dea soluții la toate problemele practice cu care se confruntă acesta. Intră în discuție aici încă o chestiune foarte
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
drumul și slujba - în canon suplimentar pe care credincioasele și-l asumă de nevoie. Iar mătăniile capătă și ele un iz puțin ghiduș, mlădiind habotnicia mironosițelor. țurțuri la streșini - privind lung pe fereastră o babă știrbă Petru-Ioan Gârda Contemplarea și reveria nu urmează vreun drum logic. Țurțurii par deodată să fie dinții crescuți din gingia productivă a streșinii. Baba privește cu nostalgie, cred, la colții pe care ea i-a pierdut de mult. Tehnica acestor apropieri vizează totdeauna o contaminare a
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
tandră, melancolică ... și nu peste mult timp aflată în cealaltă extremă: revoltată, dezamăgită... purtând povara „necunoscutului” ca pe o rană mereu sângerândă... sufletul fiindu-i înfășurat într-un straniu sentiment al „iernilor timpurii” cu vânturi polare... Pendulând între revoltă și reverie reușește să asculte ecoul „marilor chemări” ce vibrează în structura sensibilă și rafinată a trăirilor sale poetice , trăiri regăsite în stihuri expresive încărcate de semnificații . „să curățăm pământul de ruine... // și să'nălțăm altare // de „rugăciune pline”. În fiecare clipă
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
nucul, pădurile, codrii, florile), animale (fluturi, păsări, zimbri - “suflete ale strămoșilor”), eterice (în general disforice: pâcla, bruma, ceața, umbra, ploaia, lumina, amurgul), astrale (obsesiva stea); cele culturale sunt legenda, basmul, colindul, balada, vitraliile etc. Iar cele lăuntrice sunt amintirea, visul, reveria ș. a. Toate aceste semne, culese de ființa morală, dar și de simțuri (să se vadă ciudata prezență a mâinilor, care evocă nu doar tactilitatea: “Câteodată mâinile noastre tac îndelung/ Acoperindu-se de mirare...”), sublimate, esențializate, la răstimpuri, în ecou, izbutesc
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
un vulture țipă deasupra-mi, flămând.// Oare-am fost ursit în agonie să cânt?( Destin). Semnele vieții, mizeria societății sunt asorbite în plasma poeziei. Starea lirică însăși e o subtilă confuzie pe care eul poetic o trăiește între trezie și reverie. Poemele sunt „Fluvii ce visează oceanul „ , cum ar zice Anghel Dumbrăveanu, ele duc frumusețea „peisajului” ilustrat prin metafore, dar și aluviunile trăirilor într-o viață pe care poetul ar fi dorit-o mai luminoasă:”s-o luăm așadar altfel:/ mesaje
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
fluture albastru Și răstignindu-l l-a ucis în domiciliul ei sihastru ... Un mic fior a mai rămas prin toate dorurile frânte În toamna asta fără glas cu amintirile răsfrânte Într-o oglindă-n care luna și stelele-ntr-o reverie Și-aruncă straiele de vară în ambalaj de elegie ... Dintr-o magnolie uitată-ntre filele unei povești Mai picură absurde note din care numai tu lipsești Cu ultimul sărut letargic - ștampilă fără conținut; Și de-ar fi fost sărutul morții
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
cineva acolo sus se gândește la tine și nu vrea să pățești ceva rău - cineva care nu te scapă din ochi nici când asculți pe CD-playerul din mașină taragotul lui Dumitru Fărcaș, cineva care nu se sfiește să-ți întrerupă reveria, plesnindu-ți timpanele cu informația rutieră de ultimă oră, cum că la următoarea intersecție s-a format un "bușon" care te va întârzia cu o oră. Dar numai dacă ești mototol ratezi să faci dreapta pe loc, în zece metri
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
se plimbă Eminescu și am trăit în castelul care i-a inspirat versurile din Scrisoarea IV: „Stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri/ Iar în fundul apei clare, doarme umbră lui de veacuri”, am respirat aerul în acceași atmosferă de magică reverie că cea din poezia „Somnoroase pasarele” unde imaginea lacului că o oglindă te cucerea prin fermecătoarea-i frumusețe, în timp ce „Peste-a nopții feerie/ Se ridică mândră luna” și aici „Totu-i vis și armonie”. Și multe vise am avut și
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
nu omul pentru avion ! De aceea, poate, partea aceea neîmblânzită dintr-o ființă omenească este vizibilă mai mult la un pilot! Am simțit ceața amurgului cum dezvelea din mine profesia de aviator, atunci, la absolvire. A fost o clipă de reverie ce mi-a fost dat să o trăiesc. Și-i simt încă proaspătă acea aromă de nimfă a cerului ce mi-a pecetluit creștetul atunci, cu o atingere fină, ca de mătase. Este cumva o înrădăcinare interioară a pasiunii pentru
PARTEA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345326_a_346655]
-
23 martie 2013 Toate Articolele Autorului VOLUMELE MELE Cât vreau să fiu eu de integru, Am scris totuși în ALB-NEGRU. 1999 Uneori mă plimb printre melancolii, Trezind supreme NOSTALGII. 2000 Amintirile nu vor să fie șterse, Le-am cuprins în REVERII ADVERSE. 2001 Am încercat diverse remedii, Aduse în VALENȚE MEDII 2001 Am scris eu gândurile concise, Prinse în MEDITAȚII ADMISE. 2002 Cu același spirit mereu euforic, Sunt în APOGEUL METAFORIC 2004 M-am plimbat ascuns printre astre, Citind MIRAJELE ALBASTRE
VOLUMELE MELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345371_a_346700]
-
pozne. Și urmă asa o vreme. Era în amurgul unei zile caniculare. Dată treburilor, bunica sesiză, într-un târziu, liniștea nefirească din casă. Pesemne că e ostoit de joacă și căldură bietul, își zise. Și gândul ăsta o scoase din reverie, alertând-o. A, nu! Cum să adoarmă?! El?! Aruncă priviri vigilente peste tot. Intrând în camera copilului, nu văzu nimic. Storurile fiind trase, era întuneric. Aprinse lumina. Iar nimic! Din casă nu ieșise. Ușa era încuiată, iar cheile erau la
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
dansau izvoarele cu sălcii, dansau căprioare cu iepuri, veverițe cu urși, dansau flăcăi cu fete ale căror picioare nici nu atingeau covorul smălțuit. Cum era năuc de-atâta uimire, Mărțișor îngăimă: “Pană, penișoară, în zbor lin coboară!” Cufundați în fermecata reverie, ei nici nu observară mișcările căpcăunilor de la zidurile grădinii, alergările bezmetice și semnalele lor: - Căpcă șapte, zbor inamic în sectorul tău, dreapta sus trei sute de metri! - Observat! Căpcă cinci, iau măsuri de atac! Transmit la Căpcă opt! - Căpcă opt, zbor
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
CÂNTULUI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului 24 mai, zi identitar aurorală a folclorului românesc: nașterea artistului Benone Sinulescu! Atunci când s-a născut, o ursitoare, deși trează, era absorbită în reverie. Auzea în vis un glas magnific, cerând să fie întrupat într-un făt ce-ar fi crescut legănat în brațele cântului românesc, spre a-i fi fecior și-apoi oștean. Surâzând, ursitoarea a plăsmuit un vodă al folclorului românesc pe
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]
-
în care te apuci să scri poezie? Domnișoara Maria Burlacu: Nu m-am așezat niciodată la masă să scriu... versurile parcă mă prind ele pe mine în cursul drumului, în transportul public, la birou, în sala de clasă sau... în reverie. Nu toate poeziile au norocul să fie scrise, fiindcă nu întotdeauna am la dispoziție o foaie, un pix sau spațiu comod de scris.. Cea mai tristă poezie a fost “La moartea mea” pe care am scris-o când aveam 17
DOMNIŞOARA MARIA BURLACU! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375963_a_377292]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > REVERIE Autor: Mihai Merticaru Publicat în: Ediția nr. 1621 din 09 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am zărit prin fereastra unei secunde Cum plimbai melancolia pe stradă, Enigmatică precum o șaradă, Izvor imaginație-mi fecunde. Tinerii s-au bulucit să
REVERIE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376077_a_377406]
-
pepinieră Și-aruncă spre tine cu flori în delir, Și alții la nebunie aderă. Eu nu contenesc deloc să mă mir Cum înșfaci din zbor un fir de trandafir Și mi-l prinzi, zâmbind, la butonieră. Mihai MERTICARU Referință Bibliografică: REVERIE / Mihai Merticaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1621, Anul V, 09 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Merticaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
REVERIE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376077_a_377406]
-
și răspunsuri, răspunsuri și întrebări, meditații până la hotarul „nirvanei”, simbioza cu natura și comuniunea cu Divinitatea într-o multitudine de „tainice simțiri”. În timp ce parcurgi poemele sale simți că te afli pe aceeași lungime de undă cu poetul alunecat într-o reverie profundă, sau că percepi zbuciumul din interiorul corpului uman și auzi strigătul de disperare împotriva unei lumi imperfecte. Parcă te simți transpus în locul scriitorului și fără să vrei anticipezi următorul pas, trecerea de la o stare la alta, atingând extremele, evadând
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
mândria noastră amândoi români, amândoi fermecători, dezinvolți, eleganți, interpretându-și partiturile fără reproș, ea, frumoasă și delicată ca prezență, cu o voce excepțional nuanțată, iar el e natural, romantic, interiorizat, frazând perfect. Am urmărit mimica Aureliei Florian care trece de la reverie și duioșie, la dragostea adevărată și pasionată, ulterior la disperare, la hotărâre dureroasă și, în final, la trista împăcare cu situația fără ieșire a femeii care-și sacrifică dragostea pe altarul purității sufletești. Orchestra, dirijată cu vervă și suplețe de
PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ŞI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375154_a_376483]
-
-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n aripi abisale. Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire, Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând, Plutesc printre himere prin marea strălucire Consolidând tăcerea din aerul plăpând. Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct, Un punct devine Terra, un punct e Galaxia Ș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct ! Citește mai mult În seri de veri senine, pe-un câmp întunecat,Când stau lungit
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
de astre-n labirintCe se prefac în cioburi ș-n aripi abisale.Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire,Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând,Plutesc printre himere prin marea strălucireConsolidând tăcerea din aerul plăpând.Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct,Un punct devine Terra, un punct e Galaxiaș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct !... II. CRISTIAN PETRU BĂLAN - SFINTELE PAȘTI - ÎNVIEREA DOMNULUI, de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr. 2298
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
poeților din întreaga lume a crescut și s-a extins la nivel internațional, apropiindu-se la ora actuală de poemul numerotat cu cifra rotundă de 400. Ideea de a dărui pe cale tradițional-tipărită, respectiv pe calea virtuală câte un moment de reverie, ca o pauză de respiro în mijlocul vieții agitate pe care o ducem cu toții, a câștigat din ce în ce mai multă simpatie în rândul iubitorilor de frumos din întreaga lume care așteaptă deja cu nerăbdare în fiecare săptămână surpriza literară, pentru a o savura
SCURTĂ DESCRIERE A INIŢIATIVEI „O POEZIE PE SĂPTĂMÂNĂ” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375296_a_376625]
-
prin starea de agitație în așteptarea femeii necunoscute, care îi alungă singurătatea. Aici se poate vorbi de un bovarism al virilității, acesta fiind la Ragaiac un produs al acțiunii imaginarului.În carte, realitatea este supusă planului superior al ficțiunilor și reveriilor personajului. Semnificativ este, ca exemplu, legătura cu Niculina care este posibilă atâta vreme cât personajul trăiește în aura romanescă. Pitorescul slavismului vecin se regăsește în detalii de atmosferă și în sublimarea mitului popular al rusalcăi.recepționarea acesteia ca „ sferă patetică de probleme
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
o vijelie în dormitor și m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]