1,209 matches
-
tot laudă unii că s-au schimbat... că s-au adaptat din mers... Chiar dacă vor să se schimbe, nu pot... Nu pot pentru că, pur și simplu, sînt victima propriei lor deveniri... Cam asta e... Octav: (e mai mult uluit decît revoltat) Dumnezeule, și cînd îi aud pe ăștia cu "greaua moștenire" cu gîndul la strunguri și la pluguri îmi vine să vărs! Frica! Asta-i moștenirea cea mai grea! Frica, inerția, ignoranța, impostura și demagogia! Dumnezeule, cine ar fi crezut! Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de a le deschide; apoi vrea să le pună în geantă, ezită și, în cele din urmă, deschide un dosar) Ia să vedem noi cum mă cheamă..., și cine sînt eu... (începe să răsfoiască, din ce în ce mai agitat, mai uluit și mai revoltat) Dumnezeule, să fiu al dracului dacă..., dacă dosarul ăsta nu-i decît un mare căcat! Să fiu eu al dracului dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cel ce se mărturisește! (cu fața la cameră) Eu am cunoscut mila cerească... și de aceea privesc cu limpezime sufletul omului... (vine spre Plutonier) Și în sufletul tău privesc..., și am văzut că te căiești, și de asta îți meriți iertarea... Plutonierul: (revoltat) Ce faci, mă, aicea?! Adică cum mă ierți tu pe mine?! O faci pe Dumnezeu cu mine?! Hai pleacă de aici! (vrea să plece, dar se întoarce) Lua-te-ar dracu' cu mila ta cu tot, cu Biblia și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de română, student silitor sau venerabil intelectual care iubești spiritul, n-ai nevoie. N-ai voie, aș adăuga, s-o deschizi, pentru ca ideea ta Înaltă despre literatură să nu fie Întinată. Este o carte pe care nici tu, adolescent furios, revoltat, feroce sau blînd care zgîrii rău, amator de hip-hop, n-ai nevoie s-o deschizi, pentru că o să te izbească cu snobismul ei, cu lehamitea ei, cu trivialitatea ei lipsită de orice frondă. Vouă vă recomand o carte de eseuri a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de maniac sexual nu face decît să sublinieze discrepanța Între individ (autoficțiunile sînt povestiri ale unor oameni singuri) și societate, conform modelului existențialist despre care am vorbit. Autoficțiunea franceză ridică mereu la rang ontologic această incompatibilitate, perpetuînd astfel ideea omului revoltat și a misiunii eliberatoare a literaturii ca document existențial al individului excepțional. Scriitorul este mereu un individ excepțional, măcar pentru că, scriindu-se pe sine, alege să se autopropună ca exemplu, pozitiv sau negativ, al unui parcurs biografic cu care cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin efracție În firesc și Împiedică interpretarea de la luarea unei decizii. Această ambiguitate face ca romanul Sphinx să nu poată fi așezat nici În absoluta vecinătate a scriitorilor „clasici”, nici În cea a „inovatorilor” formali și nici măcar În cea a „revoltaților”, și unii și alții fiind convinși că ceea ce fac ei este pur și simplu literatură, sau, În ultimul caz, că fac, prin literatură, politică. Virginie Despentes, Adevăruri murdare Mă Întreb ce voia să spună exact. Poate că totuși mă așeza
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
2003 Îi apare romanul Hymen, iar În 2005, Triomphe. Romanul din 2001 se numește Pauvres morts, titlu Împrumutat dintr-un vers rimbaldian: „Pauvres morts! Dans l’été, dans l’herbe, dans ta joie” extras din poemul Le Mal. Rimbaud condamna, revoltat, un deus otiosus indiferent la grozăviile războiului, la extincția inocentei și solarei Naturi la care se referă acel „ta” din versul citat. Naratoarea din Pauvres morts este și ea o revoltată, pe Natură de astă-dată. La 83 de ani, după
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ta joie” extras din poemul Le Mal. Rimbaud condamna, revoltat, un deus otiosus indiferent la grozăviile războiului, la extincția inocentei și solarei Naturi la care se referă acel „ta” din versul citat. Naratoarea din Pauvres morts este și ea o revoltată, pe Natură de astă-dată. La 83 de ani, după un simulacru de viață cu un soț tăcut și bizar, după o adolescență petrecută la mănăstire, după o tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prețul eliberării. Bernarda Alba știe acest lucru și, de aceea - García Lorca ne-o sugerează -, ea sfârșește prin a ucide nu pe iubitul care s-a infiltrat în fortăreața ei, ci pe copila ei cea mai mică și cea mai revoltată, care, în cele din urmă, se spânzură. Bernarda Alba știe că, dacă nu o face, puterea ei se năruie, iar mama-tiran acceptă să suporte consecințele faptei sale. Stalin nu și-a sacrificat și el fiul pe care hitleriștii se gândeau
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de Chardin despre „fenomenul uman”, A. Camus despre „omul revoltat, F. Nietzche despre „Supra-om”, M. de Unamuno despre „omul tragic” și seria poate continua. Una dintre temele filosofiei, moralei și psihologiei contemporane este Încercarea de a răspunde și de a oferi soluții la problemele și Întrebările pe care omul de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o tentă de „reverie melancolică”, are tendința de a se refugia și de a trăi În trecut, refuzând realitatea de care adesea se simte străin sau din care sentimentul izolării sau al excluderii, considerându-se, Învins sau victimizat; dă tipul revoltat este tipul hiperactiv, opus atitudinii de pasivitate a nostalgicului. El este orientat către viitor. Este tipul și modelul de viață activă, combativă, specifică descoperitorului, omului politic, aventurierului sau revoluționarului. Toate aceste trăsături sunt forme mascat-sublimate ale tendințelor revendicativ-agresive ale acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și modelul de viață activă, combativă, specifică descoperitorului, omului politic, aventurierului sau revoluționarului. Toate aceste trăsături sunt forme mascat-sublimate ale tendințelor revendicativ-agresive ale acestui model de persoană și de existență. Spre deosebire de tipul nostalgic-tradițional, care cultivă valorile morale și culturale, tipul revoltat le neagă, le refuză, luptă pentru a le desființa, pentru a le Înlocui cu altele conforme cu tendințele sale. Sentimentele morale caracteristice sunt revolta, ura, răzbunarea. Toate cele patru tipuri de personalitate și modelele lor psihobiografice corespunzătoare se manifestă În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tipurilor lor de existență, trebuie să vedem și valorile morale specifice fiecăruia dintre acestea. În schema următoare ilustrăm distribuția tipurilor de personalitate și a modelelor psihobiografice ale acestora: Tipul idealist Aspirații morale Tipul nostalgic Întoarcere În trecut Eul personal Tipul revoltat Proiectare către viitor Tipul pragmatic Pulsiuni primare Se poate totuși observa În schemă că există o anumită corespondență echilibrată Între modelele de personalitate și tipurile de psihobiografii. Mai mult decât atât, se poate recunoaște și faptul că fiecare dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care persoana o resimte În mod dureros, ca pe o schimbare interioară a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă. Exilul poate lua forme diferite. Fie că este vorba de părăsirea cetății sale de către o persoană nemulțumită, revoltată, reprimată sau urmărită de către legile comunității, fie că este vorba de izgonirea din cetate a unei persoane care nu mai este dorită de instituțiile, legile sau concetățenii săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe cei slabi și nu invers, cei slabi să-i distrugă pe cei răi pentru a-i Înlocui. Societatea trebuie să se Întemeieze pe valorile și normele morale, nu pe pulsiunile agresive ale unor categorii complexate și frustrate de indivizi revoltați. Formele sub care se poate prezenta prejudiciul, considerat ca acțiune psihomorală negativă, adesea ca violență mascată, sunt multiple. Le vom analiza succint În continuare. Aceste forme se diferențiază tematic, În raport cu intenția și cu obiectul asupra căruia sunt orientate. Ele pot
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Dumnezeu, fiind În sfere, pentru realizarea acestui ideal, a merge până la sacrificiul de sine sau la ieșirea din lume, la renunțarea unei vieți obișnuite și Înlocuirea acesteia cu un model de viață mistică, de devoțiune și asceză. eă Spiritele neliniștite, revoltate, nemulțumite de sine și de ordinea lumii pe care o găsesc nefirească, nepotrivită naturii lor, sunt dominate de pulsiuni care reclamă nevoia de schimbare prin inversare, sunt personalități care Își plasează aspirațiile ideale În sfera unui imaginar utopic. Dominați de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la suprafață și-i folosit tot mai insistent spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, „secol de progres și industrie”, cum îl definea, sarcastic, Macedonski. Scris sau rostit, el apare din ce în ce mai mult ca un termen negativ, virulent, acuzator, propriu îndeosebi celor revoltați, prin care se exprimă nemulțumirea, ostilitatea, disprețul atît față de mentalitățile și moravurile învechite, cît și de cele contemporane, cînd sînt exagerate. Orice ineleganță, orice revendicare sau tendință excesivă, orice vine în contrast cu „normalul” e taxat de „barbar”. Arghezi depista „barbaria” în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
om. Criza economică accentuase exasperant inegalitățile și, implicit, antagonismele, mult mai dureroase decît înainte de război, cînd Bacovia a publicat „Serenada muncitorului”, în care ele erau exprimate prin antiteza dintre „muncitor” (proletar) și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog socialist, viguros, revoltat; acum vorbește ca un om fără iluzii, plin de spaime, convins că, pentru foarte mulți, lupta socială se reduce la lupta pentru existență, lupta pentru supraviețuire, cea dintre „flămînd” și „sătul”. „Foamea dă de-a dreptul”, se spune, adică îl
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Nord (NATO). Se creează Republica Populară Chineză. Consiliul Europei Sartre, Moartea Iubirii; Orwell 1950 Planul Schuman. Începe războiul din Coreea Camus, Les Justes; Ionesco, Cântăreața cheală 1951 Acordul cărbunelui și oțelului în Europa. Pactul Anzus în Pacific. Camus, Omul revoltat; Salinger, De veghe-n lanul de secară. Moare Gide 1952 Începe era Mc Carthy din SUA Beckett, Așteptându-l pe Godot; Faulkner, Requiem pentru o călugăriță 1953 Moare Stalin. Se sfârșește războiul din Coreea. William Burroughs, Junkie. 1954 Rebeliunea algeriană
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
va vedea și mai departe, se poate vorbi, pe secțiuni întinse din poezia lui Radu Andriescu, de o coincidență între eul real și eul auctorial care îl așază în avangarda biografismului autenticist douămiist) e, cum altfel?, inteligent, erudit, detabuizat, semiboem, revoltat ce-i drept, mai mult în surdină împotriva rigidelor convenții, de orice fel ar fi ele academice, literare, comportamentale etc. Adăugându-le și descripțiile de peisaje diverse (urbane sau rurale, vegetale, minerale ori acvatice, reale ori onirice), notațiile diaristice, secvențele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Andrei Pleșu). Cel mai adesea sunt transformați în negativ, căci dintr-o formă lipsită de corporalitate, ce se refuză capacității perceptive umane, așa cum apar în viziunea angelologilor, îngerii apar ca niște ființe fragile, solitare, supuse pieirii sau, dimpotrivă, ca niște revoltați care propovăduiesc o dogmă a purificării prin păcat: "dar iată că un înger negru îmi taie calea/ vorbele lui cad/ în urechea mea/ ca picăturile de cucută// purificare/ prin rău/ mântuire/ prin păcat" (Despre vid). Indiferent de forma sub care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme?/ Eram un zeu de lacrimă flămând/ Nu învățasem rugi și nici blesteme// Azi văd din ceruri îngerii căzând". Creația rămâne totuși marea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
capacitatea de articulare a unui alt discurs. Opoziția față de putere nu e sterilă dacă știe să respecte adevărul. Din contra, ea ține de nevoia înnoirii permanente a lumii. Căci "istoric, adică evolutiv uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură, ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor", spunea Pârvan, socotind și el că acțiunea critică face parte din Datoria vieții noastre. Nu e surprinzător deci că puterea îi tratează pe intelectuali cu atâta ostilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
gestuală ("E nebun de-a dreptul" dublat de figurarea dereglării mecanismelor cerebrale) sau o nuanțare a atitudinii în raport cu faptele evocate sau interlocutorii (gestul de avertizare schițat prin mișcarea arătătorului în plan vertical însoțește numeroase interacțiuni asimetrice părinte/copil, superior/subalterni revoltați etc.) Deși în majoritatea situațiilor concrete gestul încheie tranzacția (o ruptură definitivă anunțată, poate, verbal devine manifestă și ireversibilă în momentul cînd cei doi actanți refuză să se salute, întorcînd ostentativ capul și ignorîndu-se reciproc), există și unele gesturi cu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică; omul ce șia pierdut ecoul) și Iona visă torul solitar. Primul conflict - între realitatea trăită și idealitatea visată - este de ordin existențial. În tabloul al doilea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care trăiește un conflict cognitiv. Sfidând limitele, el devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului existenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, simbolic, toată istoria omenirii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]