2,803 matches
-
-ți disimulezi problemele decât să ți le dezvălui. Este mai bine să se creadă că ești insipidă decât fragilă”. Dacă mă țin la distanță, păstrez rezerva, pot să comunic fără să fiu disprețuită sau folosită ca țintă”. Dacă am fost ridicolă roșind în fața cuiva, este mai bine să evit să revăd acea persoană, deoarece este din ce în ce mai rău de fiecare dată”. Dacă nu mă detașez rapid de situațiile în care încep să roșesc, voi fi în stare să fac cine știe ce și să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
continuă, explicând faptul că participanții pot să le telefoneze în intervalul dintre ședințe dacă și numai dacă aceste apeluri au legătură cu ședințele. In legătură cu regula celor „Patru ședințe neonorate”, Doamna B. se revoltă împotriva acesteia, considerând că este ridicolă: „Si dacă mor, mă scoateți din tratament?”. Animatorii o ajută pe Doamna B. să-și identifice emoțiile: este evidențiată o teamă puternică legată de perspectiva de a fi abandonată dacă nu este la înălțimea așteptărilor terapeuților. Aceștia din urmă îi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Recent, într-o conversație cu persoane apropiate care vorbeau despre teama care se instalase în momentul trecerii în anul 2000 în legătură cu eventualele probleme de informatizare, ea a vorbit despre "Blog-ul anului 2000" în loc de "Bug-ul anului 2000". Ea s-a simțit ridicolă și stupidă, a roșit, în timp ce marea majoritate a celor de față n-au remarcat nimic; timp de opt zile nu i-a ieșit din minte incidentul. A considera starea sa emoțională ca o dovadă a unei probleme reale. A gândi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Externe. Între 1948 și 1950 face studii de regie și teatrologie la Institutul de Teatru. În aceeași perioadă apucă să facă și practică de asistent de regie la Teatrul Național și la Teatrul Armatei din București („de unde am niște amintiri ridicole”, va spune ulterior P., evocând acei ani). În cele din urmă, deși absolvise trei ani de facultate, renunță la cariera de regizor, convins, pe de o parte, că nu are talent, iar pe de alta, că nu va putea suporta
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra preeminenței fanteziei între facultățile generatoare de artă, înțelesul frumosului era, la el, cel clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din Antichitate, noțiuni precum cele de urât, ridicol și comic, glosează în legătură cu alte categorii - sublim, grație, farmec, naivitate -, scrie comentarii scolastice intitulate Ficțiune, imagine și comparațiune (1896), Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica și arhitectura) (1898). Și criticul preferă „aerul limpede al imaginilor senine”, arătându
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
tip de viziune și procedee dramaturgice proprii teatrului absurd, cultivat în epocă. Intuiția și insistența în a respinge ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea de metafore scenice susținute prin concretețea unor dialoguri cu aspect de pălăvrăgeli ridicole pe teme cu pretenții, din care, brusc, se ivește simbolul purtător de semnificație existențială. În Pălăria de pe noptieră, Demeter, personajul principal, își condiționează cursul vieții de nerecunoașterea unui act de importanță minoră în sine prin banalitate, dar majoră prin valoarea
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
noua viață de după eveniment, cutii cu nescafé, își învinge destinul prin simpla descoperire a stocului; o cană sorbită, cu revigoranta băutură, echivalează aici cu victoria vieții asupra morții. Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, Ură și singurătate, O divină iubire ridicolă, Soarele și ambianța, Diferența de vârstă, Binecuvântatele chinuri ale iubirii sunt reconstituiri ale unor sentimente risipite în timp din cauza intersectării lor cu o sumedenie de pretenții materiale, care le alterează idealismul inițial. Arta construcției și a scrierii se perfecționează, M.
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
impus în literatura română. Un rol esențial în afirmarea opiniilor l-a avut și stilul criticului. Mânuind cu abilitate ironia, el se servea de argumentul logic pentru a sublinia, distant, inferioritatea adversarului, pe care îl desființa de obicei prin citate ridicole, selectate cu cruzime. Critica literară pe care o practică e un reflex al criticii sale culturale. De-a lungul întregii activități el a judecat cultura română contemporană în legătură strânsă cu viața socială. Considerând că societatea românească, aflată într-o
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
cei din lume, monahismul este scandal și nebunie. Rămâne de admirat, pe de o parte, zelul cu care monahii adevărați refuză să-și justifice condiția săracă în fața lumii. Cei care, încredințați de propria vocație, nu se grăbesc să devină niște ridicoli interpreți ai curiozității omului recent, care se întreabă în treacăt: „Ce mai e și asta?”. Nici un creștin lucid n-ar putea cauționa însă nostalgia celor care visează după securitatea fizică și privilegiile materiale de care s-au bucurat mănăstirile în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
român Iosif Constantin Drăgan, fost membru al Gărzii de Fier devenit multimilionar în Italia după al Doilea Război Mondial, a îmbrățișat protocronismul și l-a sponsorizat, sau a fost el însuși autorul câtorva dintre cele mai virulente (sau, pentru sceptici, ridicole) manifestări „savante” ale ideologiei culturaliste amintite. Drăgan, în ciuda infamantului său trecut legionar, era prieten apropiat al lui Nicolae Ceaușescu și a aranjat ca „operele” acestuia din urmă să fie publicate în Occident de edituri respectabile. Istoria intelectuală și politică a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape un monstru pervers, sclav al unor instincte și pasiuni contra naturii sau cel puțin ridicole. Scriind despre un intelectual pe care îl detești ca om, rămâne posibilitatea de a scrie pozitiv despre ideile sale. Dar nici asta nu se întâmplă în Ravelstein: „Chick” spune după primele cincizeci de pagini că „face tot ce poate cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
creatorul „supraomului”. Refăcând „filiera germană” - în care evreii germani refugiați în Statele Unite au jucat un rol esențial -, Bloom arată memorabil în mai multe rânduri câtă neînțelegere și confuzie au însoțit perniciosul transfer cultural, precum și ce rezultate ciudate, aberante, distructive sau ridicole a avut el: acest „nihilism cu happy-end” (dacă ai probleme, te duci la terapeut) se găsește la temelia „stilului de viață american”, „o versiune Disneyland a Republicii de la Weimar pentru întreaga familie”; în fine, cu mai multe referințe muzicale (ca
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a alunecat adesea pe panta schematismului și idilismului, creații ale sale ca Acheson În vizită la Paris și Londra, ori Nu-n slujbe divine petrec monseniorii sunt printre pamfletele lirice realizate ale tinerei noastre poezii. Iată o reușită demascare a ridicolului voiaj politic făcut de misitul trusturilor americane În capitala Franței dolarizate: «Scuzați deranjul, Mister Acheson! - Se-ntâmplă că răbdarea-și umple sacul. Ce mai scandal, ce lipsă de bon ton; poporul Franței v-a trimis la dracu! Doar ați venit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Pericolul retorismului, al schematismului duce adeseori spre o viziune idilică a realității, o privire „roză” asupra greutăților pe care le avem de Înfruntat. (Ă). Poetul Ștefan Tănase, pornind de la o viziune schematică a figurii dușmanului de clasă, construiește imagini nerealiste, ridicole chiar. (Ă). Când poeta Petra Duțu scrie despre „lupta Împotriva fiarei asupritoare, Împotriva clicii trădătoare”, sau când Ion Zăgan amintește că: «Muribund Apusu-și zvârle ceața; Lutul năclăit de sânge-l vrea», cititorul nu cunoaște deloc mai bine, mai adânc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se doresc, bărbatul și femeia înaintează inconștient unul spre celălalt, dar o fac după reguli puțin diferite. I-am poziționat anume pe Syner și pe Syna în aceeași postură, dar unul dintre cei doi prieteni ai noștri arată un pic ridicol (așa cum am observat și în altă postură, care implica partea superioară a trupului). Stabiliți care dintre ei, fără să vă grăbiți. Fără îndoială că ați observat rapid - dar la început fără să știți prea bine de ce - că Syna arată foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
pe malul oceanului) îl apropie însă și mai mult de cititor. Chiar dacă ai început lectura cărților cu gândul de a urmări la lucru un cavaler infailibil, constați că sfârșești meditând la micile feste ale existenței alături de un filozof dezabuzat, oarecum ridicol și confuz, obsedat de valorile metafizice ale unei existențe ce și-a pierdut sensul. Marlowe nu e decât proiecția unei vârste a eșecurilor anunțate, agentul secret al neputințelor ce așteaptă, după colț, să-și pornească marșul devastator. Scrisorile lui Raymond
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în care jocurile enigmistice își disputau întâietatea cu agonia exigentei proze realiste. Suprasaturați de evenimente cotidiene și de mărunte mutații de mentalitate, cititorii se acomodaseră perfect acestui gen de literatură, în care cel mai previzibil lucru era tocmai imprevizibilul! Ținuta ridicolă a lui Sherlock Holmes, ale cărui accesorii obligatorii erau pipa, lupa și pelerina, bastonul de unchieș inofensiv și pălăria tare ale lui Hercule Poirot, plăcerea de a colecționa incunabule a lui Peter Winsey (numele lui întreg e Lord Peter Death
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se violase spațiul de extremă intimitate. Reacția e directă, violentă și aproape irațională. Violența gestului de respingere nu semnifică - așa cum sugerează critica psihanalitică - o încercare a detectivului de a respecta la literă codul onoarei cavalerești. Ar fi de-a dreptul ridicol. Marlowe este un personaj viu și nu un construct ideologic încărcat de semnificații conservator-etice. El acționează exact cum ar acționa orice bărbat normal atunci când ar simți că i se forțează mâna, că i s-a anulat posibilitatea alegerii. Scena spune
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acestora, Marlowe le poate opune o singură valoare, pe cât de fragilă, pe atât de disprețuită de cei din jur - fie ei polițiștii, fie acoliții lui Eddie Mars, fie mărunții borfași întâlniți sub suspecta ploaie californiană: mândria profesională. O armă inadecvată, ridicolă, ineficientă. Dar e singura de care detectivul nu se rușinează. Demodat, marginal, disprețuit - banul este forma cea mai frecventă de a-i testa integritatea -, el își duce la capăt misiunea chiar dacă încercările prin care trece îl împiedică să simtă cea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe geam, iar apoi o învinuiește pe tânăra violată de acesta că ea ar fi comis crima - ar fi putut avea oarecare trecere în literatura senzaționalistă a veacului al XIX-lea. În 1940 însă, ea nu este decât o formulă ridicolă, ce dovedește o surprinzătoare naivitate din partea autorului. Conștient de slăbiciunea de structură a intrigii, romancierul a adâncit componenta artistică a cărții. Dincolo de întâmplări, dincolo de acumularea de mistere, simți un freamăt și o tensiune care sunt ale literaturii veritabile. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plângăreață și proastă”, a cărei colegă de cameră îi fură banii, un „omuleț istovit, de vreo patruzeci și opt - cincizeci de ani, cu mâini și piciorușe micuțe”, părăsit de soția prea zburdalnică. Insistența lui Chandler asupra amănuntelor de acest fel - ridicole și penibile în egală măsură - nu e însă întâmplătoare. Procesul de dez-eroizare întreprins în romanul de față nu poate avea loc fără coborârea în universul mărunt, banal până la exasperare, deprimant și energizant în același timp. Secvența se încheie cu intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înțelegere, așa că te dai mare și te aștepți ca lumea să plângă deasupra hoitului tău. Tarzan pe o trotinetă mare și roșie. În registrul meu ești trecut la suma zero dolari și zero cenți. E drept, averea lui Marlowe e ridicolă: o mie două sute de dolari în bancă și câteva mii investite în acțiuni. Comparat cu imperiul lui Menendez, precaritatea materială a lui Marlowe nu e doar insignifiantă, ci și înduioșătoare: „Nu șamț cine știe ce. Anul ăsta am o casă în care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de dispariția „hipnozei” și a senzației de realitate care i se păreau a fi principalele atuuri ale Somnului de veci. (Comentând titlul lui Parker, Martin Amis îi subliniază și el ermetismul, propunând însă niște variante la fel de nefuncționale, dacă nu chiar ridicole, de la Maybe to Dream, To Dream șMaybeț la The Bigger Sleep sau chiar absurdul Sleep Bigger.) Martin Amis nu ezită să rostească, în legătură cu unele dintre propozițiile lui Parker, cuvântul „catastrofă”. Exemplele selectate nu sunt, într-adevăr, din cale-afară de fericite
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îl amenințase că îl va raporta ofițerului politic. El a primit pedeapsă la carceră șapte zile, din care a executat doar trei3. Pe 7 noiembrie 1949 s-a aniversat revoluția bolșevică printr-un mic discurs al directorului și o paradă ridicolă, pe care elevii au persiflat-o. După o nouă inspecție în toamna lui 1949, li s-a tăiat dreptul la pachete, iar unii elevi au fost trimiși la izolare din același motiv: refuzul colaborării cu acțiunea lui Stoian 4. Prin
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
același timp de acei deținuți incomozi care cunoșteau detalii despre adevărații ideatori ai mecanismului. Manipularea imaginată de ei urmărea să impună ideea că întreaga acțiune a fost opera unui grup de deținuți politici, fără implicare din partea organelor statului - o idee ridicolă, însă pe gustul regimului comunist, obișnuit cu ridicolul din procesele politice din URSS-ul anilor ’30. Vom prezenta pe larg versiunea comunistă a evenimentelor, complet denaturată, pentru a sublinia ridicolul ei. Conform acelorași documente oficiale, primele cercetări au debutat abia
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]