1,913 matches
-
quelque chose... Noi nu am creat un asemenea proverb, pentru că noi nu calomniem niciodată ! Noi n avem nicio îndoială că știm în fiece clipă tot adevărul despre ceilalți. O mică bâlbâială îi amestecă gândurile, făcându-l dintr-odată să simtă ridicolul la care se expune. Ce lipsă de gust să dai lecții în propriul salon ! Ce lipsă de gust și chiar de politețe ! Profesorul Mironescu își desprinde de pe nas ochelarii aburiți și, ștergându-i îndârjit cu batista, continuă, mai șovăielnic : — Avem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au ridicat baricade numai pentru că o trupă de diletanți au urcat limba franceză pe scena Naționalului ! Dar tocmai pentru că port în mine această recunoscătoare iubire filială față de Franța - așa cum simte tot românul ! -, nu se poate uneori să nu mă doară ridicolul ei... De o parte, venerare, imitație, în tot ce se poate, a Occidentului, de cealaltă, ignorare binevoitoare. Dezinteres. Să spun chiar mai mult ? Să spun dispreț ? Ne-ar răni prea tare, însă adevărul... Divaghează, divaghează, iar tânărului iarăși îi trece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am răspuns. Și pentru defecțiunea Aliaților ? Sunt printre puținii care se gândesc tot mai des la el, în vreme ce blestemele și sarcasmele la adresa lui curg. Câtă batjocură a îndurat în gazete și în toate marile cuvântări ale adversarilor - un adevărat martiriu al ridicolului ce, fără alegere, este aici dăruit deopotrivă și celor ce-l merită, și celor ce nu ! Mod obtuz de gândire al unei țări provinciale, ce nu se dovedește în stare a trata diferențiat politicianul demagog, incapabil și agramat, și pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar putea avea vreo consecință?“. Se întreba dacă ar trebui să privească totul ca pe o atragere în cursă sau ca pe o punere la încercare, o urmărire a vânatului? De ce ar trebui el să accepte un plan atât de ridicol și de nefiresc? Doar dacă... chiar de pe acum n-ar mai putea suporta să... ar putea el, părăsind această casă, să lase totul în urmă? Un amalgam de emoții, pe care nu le putea înțelege, se și declanșase. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de fantomatic se simțea acum! Puțin mai devreme, Tom McCaffrey își făcuse drum prin ploaia lividă, în direcția Papucului, ținând într-o mână o umbrelă deschisă deasupra capului și în cealaltă un buchet de lalele galbene. Se simțea neobișnuit de ridicol și îngrozitor de furios pe el însuși. Cu o zi înainte îi trimisese domnișoarei Harriet Meynell o carte poștală ilustrată (reprezentând Grădina Botanică), pe care-i scrisese: Mâine seară mă duc în vizită la Belmont și aș dori să trec pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mici amănunte. Se dădu câțiva pași îndărăt; pe față îi apăru întâi o expresie de fâstâceală și iritare, apoi de extremă panică. Cei care nu se tem de dezaprobarea publică pot fi în schimb speriați, în mod abject, de ridicol. Combinația dintre brațul lui Hattie întins cu bravură de-a curmezișul ferestrei și corul puternic, zeflemitor, de afară, era mult prea mult. Se întoarse și dispăru din cameră. Străbătu holul, descuie ușa din spate și o împinse cu umărul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țeluri lumești. Bâjbâia prin viață, urmărindu-și doar propriile scopuri și principii, gata să înfrunte indiferența, lipsa de înțelegere și adeseori antipatia oamenilor. Spunea tot ce gândea și nu-i păsa de societate. Cu toate acestea, era extrem de vulnerabil la ridicol și la bătaia de joc a ignoranței mahalagești. Mai cu seamă în cazul de față, când se simțea cu totul neputincios. Nu se putea duce să le ceară socoteală călăilor săi mincinoși. Orice mișcare de genul ăsta ar fi atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei erau atât de precare. Fără îndoială. Rozanov avea să fie rănit, deprimat, mânios. Asemenea lui Tom, Pearl nu împărtășea iluziile lui George asupra indiferenței, filozofului față de opinia publică; s-ar fi putut să-i fie indiferentă ostilitatea, dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul specială a lui Rozanov, solemnitatea lui, timiditatea, stângacea pompozitate, egoismul naiv, nelumesc, lipsa totală a obișnuitelor reacții sociale, lipsa de simț practic, și oroarea de zeflemea, capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se apropie de mine. "Dar de ce-l cauți?" mă întrebă el. În mod normal, n-aș fi suflat o vorbă despre ceea ce mi se păruse, de teamă să nu fiu socotit nebun. Beat, nu mai aveam însă nici o teamă de ridicol. I-am povestit tot. El ascultă atent, fără să pufnească în râs, ceea ce, chiar în acele condiții, m-a mirat. Mi-a spus că vroia să meargă cu mine acasă, să vadă și el desenul. Tipul băuse zdravăn, eu însumi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
meargă dreaptă și, din pricina asta, mersul ei avea ceva prea disciplinat. Când se muta de pe peron în sala de așteptare sau invers, primii pași îi făcea totdeauna repede, ca și cum nu vroia să piardă timp, pe urmă își dădea seama de ridicolul grabei. Dar încetinit, mersul îi devenea mai puțin sigur. Parcă echilibrul ei ținea de o anumită ordine a mișcărilor. Cum ieșea din această ordine, se clătina. Lipsa de acțiune o descuraja evident, o lăsa fără un punct de sprijin. Devenea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aici nu stă nici o domnișoară. Și femeia, privindu-mă cu dispreț, îmi trânti ușa în nas. ― Ce-a mai fost și asta? mi-am spus opărit. Greșisem etajul. Urcasem la al patrulea și Mihaela locuia la al treilea. Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zâmbit subtil monseniorul: „Anche San Francesco era un poco pazzo!“ La care, definitiv umilit, am închis ochii. Asta chiar că era prea mult pentru mine. Voiam acasă. 24 iunie 2010 Ascuțirea simțurilor în vară Deplin conștient că mă expun unui ridicol nebun (dar și avid să-mi asum infantil riscurile cu pricina), m am apucat în ultima vreme, în mai multe rânduri, să vorbesc unor tineri despre poemul lui Nicodim Aghioritul Păzirea simțurilor. Cel care-l fascina pe Eminescu pe când visa
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mi l-a inspirat "nebunia" lui Schliemann de a se duce la Micene, să sape, cu Iliada în mână, fără să-i pese de zâmbetele disprețuitoare ale somităților arheologice, sigure că "impostorul" nu va reuși decât să se acopere de ridicol. Am fost cucerit de fervoarea pe care acest diletant genial a pus-o în pasiunea lui și chiar l-am invidiat. Nu atât pentru ce a dovedit, cât pentru modul în care a făcut-o. Alte împrejurări care să explice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dezabuzată, pregătiți să strâmbe din nas, orice ar vedea, și să nu le placă nimic. Nu țin deloc să intru în corul detractorilor Americii, care fac din "americanofobie" un soi de panaș. Mai ales că această "americanofobie" ia forma unui ridicol complex de superioritate. America, zice europeanul cârcotaș, a ajuns o supraputere care domină, militar și financiar, mapamondul, dar n-are distincție și rafinament. E prea frustă, prea grosolană în expansiunea ei. E viguroasă, tânără, dar n-are oboseala noastră subtilă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o plăcere și mai mare, sunt "americanizate") îmi par, mai degrabă, aglomerații urbane decât producătoare de civilizație urbană, dar, în clipa aceasta, aș putea vorbi liric despre gropile și despre câinii vagabonzi din București, ceea ce m-ar arunca direct în ridicol. Să te afli la New York, să ți se pară antipatic New York-ul și să te gândești cu simpatie la șoferii care înjură străzile de pe malurile Dîmboviței! În fine... New York-ul nu înseamnă America, se zice. Li se întîmplă și multor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu nonsensul încă nu se petrecuse. Urma să se întâmple. Și să răstoarne totul cu capul în jos. La vederea ofițerului, Modrescu II se ridică și îi ieși în întâmpinare. Surâzând jenant de prefăcut. Cu un aer obedient care isca ridicolul. - Cu ce vă putem fi de folos ? îl întrebă. - Am nevoie de un avocat din oficiu, îi răspunse locotenentul major grav, frământat, părând a nu se afla în apele sale. - Se rezolvă imediat, percută directorul. Savule, se întoarse spre secretar
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
pălesc de furie. Mă săturasem de stima lor, de vreme ce nu era generală, și cum ar fi putut fi generală, de vreme ce eu n-o puteam împărtăși? De aceea, cel mai bun lucru era să acopăr totul, judecată și stimă, cu vălul ridicolului. Trebuia cu orice preț să dau frâu liber spiritului care mă înăbușea. Voiam să spintec frumosul manechin pe care-l plimbam peste tot și să le arăt tuturor ce avea înăuntru. Îmi amintesc, de pildă, de o conferință pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
adăpostise acolo dintr-un sentiment de teamă pricinuit de coralul pe care i se părea acum că-1 oferă Elenei ca pe un buchet de flori, rare, e drept, dar cu manșetă de hârtie, la o aniversare de familie. Sentiment de ridicol și de emoție destul de caracteristic. După ce întreg concertul i se strecurase pe dinainte ca un vas fantomă melodios, Elena nu știu când și cum s-a terminat și au trecut cu toții în confortul hall-ului mare. Văzu ca printr-o oglindă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Octavian Paler Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost. Bernanos Câteva lămuriri Infarctul mi-a lămurit, cel puțin, două lucruri. Pe de o parte, am înțeles că sunt împrejurări în care egoismul e firesc. De patru luni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
an acea criză, comparabilă cu o acnee juvenilă, de care-mi amintesc cu jenă. Probabil, "vitejia" pe care mi-o dădeau complexele și care mi se pare cam caraghioasă acum, prin ambițiile ei exagerate, era mai puternică decât teama de ridicol. Sau, poate că teama de ridicol a apărut mai târziu. Nu mai știu. * Faima noastră de indivizi periculoși, cu care nu era indicat să te pui rău, s-a prăbușit după ce cuțitele, cu vârf ascuțit, au fost schimbate cu altele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acnee juvenilă, de care-mi amintesc cu jenă. Probabil, "vitejia" pe care mi-o dădeau complexele și care mi se pare cam caraghioasă acum, prin ambițiile ei exagerate, era mai puternică decât teama de ridicol. Sau, poate că teama de ridicol a apărut mai târziu. Nu mai știu. * Faima noastră de indivizi periculoși, cu care nu era indicat să te pui rău, s-a prăbușit după ce cuțitele, cu vârf ascuțit, au fost schimbate cu altele, având vârful bont, ceea ce anula dexteritatea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toate băncile și Îndemnîndu-i pe toți să cînte, mai tare, mai tare, vă rog; și Juan Lucas simte că aude lîngă el ceva ca un scîrțîit Îngrozitor, glasul strident al Armindei care urlă În loc să cînte, fără să se teamă de ridicol și mai aude un glas minunat de partea cealaltă: glasul lui Susan, care cîntă Încetișor și are un timbru foarte plăcut, de parcă ar crede că Dumnezeu o ascultă cu adevărat. „Adorabila mea ipocrită, Își spuse: și-a pus În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se Îndreptă Într-acolo și, din pricina grabei și tot salutînd și făcînd plecăciuni În dreapta și În stînga, era gata să pice În nas, dar cum În ultimul timp devenise coleg de club cu Juan Lucas nu mai era atît de ridicol și reuși să ajungă cu bine la destinație. Înaintă cu paharul de whisky prin care-și anunța sosirea În mijlocul grupului și așteptă un surîs al Finitei: „Dar Susana unde-i, Juan?“, Îl Întrebă Finita, foarte fină și el Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu relațiile cu publicul la o firmă de avocatură din Chicago. De dragul unui potențial iubit din Boulder, făcuse pentru scurt timp până și pe militanta antiglobalizare, scandând sloganuri protestatare cu un zel care nu putea ascunde simțul ei profund al ridicolului. Ar fi rămas acasă pentru totdeauna, s-ar fi dedicat cauzei de a-și păstra intactă familia, dacă n-ar fi fost familia ei. Acum, celălalt vlăstar al familiei zăcea lângă ea, inert, incapabil să-i respingă serviciile. Doctorul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spuse ea, străduindu-se să rămână stăpână pe sine. Se apropie de el; mâinile ei se agață de cămașa lui. Nu-mi place treaba asta, Bărbate. E o greșeală. E o aiureală. Stai liniștită, spune el. Își dă seama de ridicol imediat ce cuvintele îi ies pe gură. Sinele e o casă în flăcări; salvează-te până nu-i prea târziu. Își vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase să mai creadă în munca lui. Îi vede pungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]