2,097 matches
-
asemenea stil recurge la retrogradarea subordonaților, la concedierea lor, la evaluarea negativă a performanțelor acestora etc. De obicei se soldează cu scăderea motivației, cu evaluarea lui negativă de către alte persoane. Este o abordare a conflictului de pe poziția „învingător-învins”, bazată pe rivalitate, pe jocurile de putere pentru realizarea propriilor interese, pe forțarea submisivității celeilalte părți. Stilul acomodativ sau conciliant se caracterizează prin cooperarea cu cealaltă parte în scopul realizării dorințelor acesteia, fără susținerea însă a propriului interes. Altfel spus, el reflectă un
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
amărăciune. Așa cum arată un autor, # pentru o persoană căreia activitatea profesională trebuie să-i ofere în special securitate și protecție, atacurile de mobbing reprezintă o amenințare mai severă decât la alți lucrători ale căror scopuri sunt în special concurența și rivalitatea (Sellier, 1996, p. 20, apud Fischer, Reidesser, 2001, p. 323). # Trei factori principali pot fi degajați: organizarea muncii; conceperea sarcinilor; coordonarea și controlul/direcționarea angajaților. Acești factori au fost identificați în diferite locuri de muncă: școli, spitale, organizații (chiar și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aceștia au neclarități asupra responsabilităților și autorității. În organizație apare lupta pentru putere atât în interiorul fiecărui departament, cât și între departamente. Detașarea liderului le trezește ideea de a-și spori sfera personală și de a folosi resursele în scopuri personale. Rivalitatea interdepartamentală duce la scăderea coordonării, cooperării, la elaborarea unei strategii șovăitoare. Puțină atenție se acordă internalizării și menținerii valorilor organizației. Circulația informației este blocată și folosește doar ca instrument al puterii. Toate demersurile sunt orientate spre atingerea ambițiilor individuale, fiecare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
colonialismului portughez și spaniol Decolonizarea Americii Latine se explică prin Întrunirea, În mare măsură fortuită, a unui ansamblu complex de condiții externe și interne În raport cu coloniile. În ceea ce privește condițiile externe, autorii semnalează În general influența Iluminismului, exemplul Revoluțiilor americană și franceză, rivalitățile dintre puterile europene și influența liberalismului În Spania. Într-adevăr, Începând cu anii 1750-1760, ideile moderne (ale lui Montesquieu, Voltaire, Rousseau, ale abatelui Raynal, dar și ale lui Paine sau Jefferson) Încep să se răspândească În această parte a lumii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În această parte a lumii, În instituțiile științifice, În societățile culturale și În gazetele locale. Se formează astfel o elită creolă luminată, inspirată de aceste idei. În Europa, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și Începutul secolului al XIX-lea, rivalitatea este acerbă Între puterile deja afirmate (Spania și Portugalia) și puterile În curs de afirmare (Anglia și Franța), fără a uita de Prusia, Austria și Rusia. Toate aceste state sunt prinse Într-un joc complex de războaie și de alianțe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Laosului. Vietnamul de Sud Însă a făcut apel la ajutor american pentru a opune rezistență comunismului. Recucerirea Sudului de către Nord a provocat un război Îngrozitor, care s-a terminat abia În 1975, prin Înfrângerea Statelor Unite și reunificarea țării. Profitând de rivalitatea dintre Est și Vest și temându-se, pe bună dreptate, că vor trece de la un imperialism la altul, o serie de conducători asiatici, arabi și africani și-au apărat dreptul la neutralitate și au format mișcarea de nealiniere. Mai mulți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de supremație a Atenei) și a romanilor: ocuparea Galiei de către romani este În mod clar un fapt de tip colonial. Hegemonia, regională ieri, mondială astăzi, este o miză a luptei dintre statele cele mai puternice. Din cauza inegalei lor dezvoltări, a rivalităților, a războaielor și a contradicțiilor dintre aceste state, cărțile puterii se redistribuie În permanență. Statele a căror capacitate de dominare este În creștere se confruntă cu puterile deja afirmate și sfârșesc prin a le lua locul. Dacă ne limităm doar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
XIX-lea (Între anii 1810 și 1830), s-au constituit statele latino-americane, care s-au bucurat, cel puțin formal, de independență politică și de ajutorul „protector” al noilor „prieteni” (Anglia, Franța și, mai târziu, Statele Unite). Supremația Angliei și a Franței Rivalitatea cu spaniolii și cu portughezii i-a determinat pe englezi, pe francezi și pe olandezi, cel puțin În parte, să se Îndrepte spre alte zări: spre nordul noului continent pe care deja Îl numeau America, precum și spre Africa și spre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cealaltă. Uneori Însă, controlul puterii a rămas incert, trecând dintr-o tabără În alta, iar consecințele au fost nesfârșite războaie civile. Unele țări au Încercat, cu mai mult sau mai puțin succes, să rămână neutre (mișcarea de nealiniere), mizând pe rivalitatea dintre puteri, ajutate adesea de vechile metropole. S-a trecut apoi la instaurarea unei „noi ordini politice și economice internaționale”. Această ordine a fost adesea etichetată drept neocolonială, pentru că, În multe cazuri, independența noilor state era mai mult formală decât
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
termen. Totuși, este vorba cu siguranță de o formă de imperialism, care guvernează relațiile dintre țările industrializate cele mai avansate și țările mult mai puțin dezvoltate. Să aruncăm o privire mai de aproape asupra chestiunii. După patruzeci de ani de rivalitate și de războaie indirecte, URSS se prăbușește, iar Statele Unite triumfă, impunând cu această ocazie Întregii lumi legitimitatea modelului propriu, cel al capitalismului neoliberal. În același timp, au avut loc multe alte schimbări legate de subiectul nostru. Observăm astfel trei mutații
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
antagonice, dezacordurile care se exprimă fiind inseparabile de socializarea În jurul aceluiași obiect, astfel Încât „este aproape inevitabil ca orice element comunitar să se amestece cu ostilitatea”. De altfel, clivajele Între grupuri nu Înseamnă că În interiorul fiecărei tabere există o perfectă armonie: rivalitățile sau disidențele sunt aproape Întotdeauna prezente, la fel ca și alianțele și coalițiile, luptele fiind cu atât mai Înverșunate cu cât sunt intestine și opun indivizi egali sau asemănători. Trebuie să acordăm locul cuvenit, În acest sens, procedurilor de reglementare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
datorează nevoii societății de a se proteja Împotriva altora și că Îi iubim pe oamenii cu care trăim Împotriva altor oameni?” (Bergson, op. cit., 1963, p. 1002). Dacă așa stau lucrurile, uniunea cetățenilor se poate concepe doar În adversitate sau În rivalitate față de străini, iar identitatea doar În opoziție cu alteritatea. Un stat cosmopolit ar fi o contradicție. Posibilitatea permanentă a războiului Între popoare ar fi singurul vector de unitate internă al acestora. Or, pactul social definit de Rousseau era necesar, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sunt siguranța și transparența tranzacțiilor, stabilirea regulilor de funcționare, un dispozitiv de finanțare adaptat, controlarea externalităților negative legate de traficul de droguri, de corupția internațională, de efectul de seră etc. Aceste bunuri colective au o consumație care nu implică nici rivalitatea (consumul unora nu-l reduce pe cel al altora), și nici exclusivitatea (este greu de determinat cu precizie cine sunt utilizatorii și care este partea fiecăruia), ceea ce face imposibilă estimarea lor În bani și favorizează comportamentele de tip free-riding, toți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
urmare a acestei proximități originare, apar repede ambiții rivale. Conform mecanismelor caracterizate de Norbert Elias, micii șefi locali Încep să se Înfrunte pentru a-și lărgi teritoriile. Învingătorii reușesc să-și constituie domenii vaste. Ajung din nou În situație de rivalitate și trebuie să reia de Îndată lupta. În cercuri concentrice, printr-o serie de competiții eliminatorii, se formează unități de dominare din ce În ce mai Întinse. Prin depășirea unui anumit prag, se constituie regate care se pot apăra Împotriva atacurilor din exterior și-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de apartenență, o cooperare, scopuri comune, o structură relațională și ierarhică. Această experiență arată modul În care schimbarea este condusă experimental și care sunt factorii ce acționează asupra ei. Aplicate Într-un context urban, În cartiere cu probleme unde există rivalități Între bande de tineri, aceste soluții pot, cu adaptarea corespunzătoare, să favorizeze controlarea interacțiunilor sociale și culturale. Studiul reprezentărilor În interculturalitate nu se poate restrânge la perceperea stereotipurilor sau a fenomenelor de discriminare. Trebuie totuși menționată importanța acestui domeniu de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tribalismul trimite la un sentiment de apartenență și de identificare etnică, el are acum și o semnificație peiorativă, mai mult politică și ideologică decât culturală, prin faptul că acoperă, pe fondul participării inegale la putere, sentimente de ură, ostilitate și rivalități de grup nocive pentru construcția națională. În epoca colonială, era de asemenea stigmatizat ca obstacol În calea unității teritoriale, Însă, conform principiului „dezbină și stăpânește”, dominatorii se foloseau de el În propriul lor interes. ν În funcție de scopuri și procese, distingem
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
De unde o violență originară pentru Însușirea a ceea ce este rar și a celuilalt În ființa și În bunurile sale. Violența reciprocă pentru satisfacerea dorințelor personale este consecința unei imitări, sursă de Învățătură și de conformare față de reguli, dar și de rivalități În Împărțirea femeilor, a hranei, a armelor, a teritoriului. Atunci când interdicțiile nu sunt suficiente pentru a frâna violența, un mecanism de rezervă este cel al victimei-emisar sacrificate, care Îi permite societății, În mod ritual, să-și păstreze coeziunea și să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
parcimonie, dar care, la inițiativa PPE, începe să fie tot mai lax. Într-adevăr, fiecărei noi competențe atribuite Parlamentului european îi corespunde o accentuare a competiției între membri, care caracterizează marile grupuri din Parlamentul european și, în sânul acestora, a rivalității dintre marile partide în vederea întăririi influenței acestora. În acest joc, partidele germane, sprijinite de fundații puternice, sunt în postura de favorite, un avantaj cert având CDU și Fundația Konrad Adenauer. Aceștia din urmă, grație mijloacelor puternice care le stau la
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
adversari în cadrul luptei pentru putere în alegerile din 1992 și 1996, dominând în totalitate polii axei stânga-dreapta din Lituania 8. Care sunt principalele diferențe ideologice dintre partide și care este conținutul schemei stânga-dreapta în Lituania? Unii cercetători consideră că spațiul rivalității politice în democrațiile post-comuniste pare comparabil cu spațiul politic din Occident. Sistemele politice occidentale și post-comuniste ar fi structurate în jurul a două dimensiuni: cea socio-economică (economie capitalistă vs. intervenția statului sau economiști liberali vs. populiști economici) și dimensiunea conservatorismului liberal
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
oferit mereu un model de modernizare de urmat, diferit de modelul metropolelor capitaliste. În sfârșit, ea a servit de sprijin strategic țărilor doritoare de a se demarca de Occidentul capitalist. Astfel, comunismul mondial creează o structură competitivă geopolitică, care menține rivalitatea între cele două sisteme mondiale și prin acest fapt accelerează modernizarea lumii întregi 15. Dacă se consideră comunismul de stat ca o modernizare particulară, accelerată și distanțată de Occident (într-un anumit fel o modernizare neoccidentală, ceea ce este o expresie
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ca un sistem dinamic simultan în creierul uman, nu vede structuri neuronale separate pentru cunoaștere și conștiință. Daniel Dennet 75, în 1991, are o părere și mai critică despre substratul neuronal al conștiinței: mici grupuri de informații domină temporar, în rivalitate cu alte grupe de control ale activității cognitive, determinând o relație eu-sine (în diferite părți ale creierului), care conduce la un haos (pandemonium) de activități neuronale în competiție. Stanislas Dehaene 76, Jean-Pierre Changeux 77 și Michael S. Gazzaniga 78 stabilesc
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
diferitelor școli este mai ușor de realizat astăzi din cauza mărimii disciplinelor și a împărțirii lor în specializări, școli și secte. Lucrul acesta este adevărat pentru toate țările, mari sau mici, avansate sau mai înapoiate. Ignorarea mutuală poate fi generată de rivalitatea personală, de dispute metodologice, sau de dispute privind prioritatea în concepție sau în descoperire, dar în cele mai interesante cazuri, această ignorare reciprocă și deliberată este un obicei vechi în științele sociale. La granița secolului trecut, marii savanți nu comunicau
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
similare pot fi făcute și pentru celelalte discipline, cu excepția lingvisticii. Dacă savanți care aparțin aceleiași generații și lucrează pe aceleași subiecte se ignoră reciproc, cum am putea percepe existența unei comunități științifice care aderă la o paradigmă? Paradoxal în aparență, rivalitatea este cu atât mai mare, cu cât proximitatea este mai mare și vecinătatea mai directă. Cercetări simultane și progres cumulativ Istoria științei este semănată de certuri cu privire la întâietatea cercetării. De aceea academiile și instituțiile științifice scriu pe manuscrisele pe care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
științele sociale, validarea experimentală nu este posibilă. Dacă un politolog foarte cunoscut contestă validitatea cercetărilor unui coleg la fel de reputat, asta înseamnă că criteriile de evaluare nu sunt evidente și că o evaluare obiectivă nu reușește să se impună din cauza unor rivalități personale. Istoria științelor sociale a înregistrat un lung șir de conflicte declarate între autori notorii, conflicte care au provocat fisuri în interiorul fiecărei discipline. Atunci când comunitatea științifică nu este unită, nicio teorie nu poate dobândi adeziunea majorității membrilor săi. Cei care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
elaborat acum mai bine de o jumătate de secol o teorie ambițioasă, considerată de către istorici drept ultima tentativă de construire a unei teorii paradigmatice în științele sociale. Departamentul de sociologie al Universității Harvard a fost, în anii 1930, teatrul unei rivalități acerbe între Pitirim Sorokin și Talcott Parsons. Sorokin, care a publicat șase cărți importante în șase ani, și care era o stea în curs de apariție în sociologia americană, a fost numit în fruntea unui departament de sociologie. În acel
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]