1,944 matches
-
mă? Doar n-o să trăim o veșnicie, să ardem pentru orice lucru! Află că m-am șucărit și eu și trebuie să-mi alung supărarea și uite că am să beau de necaz. O să beau un mescal“. Părul bogat și roșcat a săltat un timp, nervos, pe umerii subțiri, cât își strângea înciudată picioarele sub ea, pe sofaua veche. „Ești negru, dohmle“, îi zicea din nou lui Andrei Vlădescu. „Nu încape nici cea mai mică îndoială.“ Manuela Ștefan încerca să acapareze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bleu. S-a scuzat pentru că era cât pe-aci să se prăvălească peste mine și apoi a ridicat mâna ca să se țină de mânerele agățate de plafon și m-am pomenit brusc cu nasul în subsuoara lui umedă, cu păr roșcat. Mi-am dus cât mai discret degetele la nări și am început să respir pe gură. Dar m-am consolat cu gândul că nu mergeam decât până la Victoria, o singură stație, atâta tot, și că o să scap în câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
joace rolul fratelui hangiului Într-un pulover Gap. — Rolul de oaie i s-a potrivit perfect anul trecut, se plâng ele, dar Crăciunul ăsta considerăm că ar putea să abordeze ceva puțin mai complex. În timp ce cei trei magi - un băiețel roșcat și firav Împins de la spate de două fetițe - traversează scena purtând darurile pentru pruncul Iisus, ușa sălii se deschide În spatele nostru cu un scârțâit trădător. O sută de perechi de ochi se rotesc pentru a se uita la o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
umezelii, luminii și sticlei. 08.59: Firma Brokers Dickinson Bishop se află la etajul 21. Stomacul meu face un flic-flac à la Olga Korbut În liftul care urcă. Gerry, un tip radios cu o față lată de irlandez și perciuni roșcați stufoși, mă Întâmpină pe casa scărilor. Îi spun că am nevoie de patruzeci și cinci de minute și de o sală unde să pun diapozitive. Îmi pare rău, doamnă, aveți doar cinci minute. E mare nebunie Înăuntru. Împinge o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de acum și până-n vecii vecilor. Când mă Întorc la masă, Candy e ocupată să arate care dintre fetele de pe scenă are implanturi cu silicon și cât de reușită a fost operația. —Hristoase, uită-te la biata copilă cu părul roșcat. Parcă intenționau să elimine toate focoasele nucleare de pe teritoriul britanic. Ar fi trebuit să-mi vezi sânii când i-am avut pe gemeni, spune Judith, care e deja la al treilea cocteil Mai Tai. Privesc cu oroare cum dansatoarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui atât de frumos orânduiți și că era la fel de mult cultivată, cu toate că nu În sens literal. N-ar fi putut Înțelege că ceea ce eu am văzut acolo acum o oră și notez În clipa de față - doi pui de bufniță roșcați, abia ieșiți din găoace, așezați pe o creangă de sicomor ca o pereche de ciorapi prost Împletiți, din cei care se atârnă În ajunul Crăciunului, aruncând ocheade amoroase instrusului În grădina lor - Înseamnă pentru mine ceea ce cupele de la Societatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
-se În humus, și acesta este motivul, alături de umiditatea anuală ridicată, pentru care poartă mânecile acelea uriașe de ferigi și alte plante. Unele sunt ca niște banderole largi, care pot fi ridicate și Înlocuite. Singura culoare În afară de verde, bronz sau roșcat, de cenușiul trunchiului sau cafeniul bogat al lemnului În putrezire, o dau mărgelușele trandafirii de pe trunchi, viitoarele mere În care vreo viespe și-a depus ouăle pe o nouă mlădiță. Însă tăcerea, așteptarea pe care o degajă Întregul loc, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
știa exact, când se petrecuse întâmplarea: poate cam la douăzeci și patru de zile ale lui august din al patrulea an al războiului, după ce, de Sânta-Mărie, mâncase, ultima oară, mazăre cu slănină. Lângă patul lui de spital, se oprise un ofițer neamț, roșcat, cu binoclu la șold și trei gradați, cu căști, înarmați, închingați și încătărămați, dar fără halat alb, cum se obișnuia în salonul de spital. După ce au salutat militărește, i-au adus la cunoștință, vorbind prost, într-o românească stropșită: "Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șantierului, dând o consistență brun-roșiatică atmosferei de pretutindeni, de afară și din casă. Totul, aici, e înconjurat de o vagă sferă cărămizie, acoperișurile, ce se deșelaseră lent sub vremuri, nu mai există la locul lor, schelete de ziduri, cu contururi roșcate, aproape gingivale, asamblează un labirint al obstinării, care dizolvă, de cu seară și pe tot parcursul nopții, orice instinct de orientare. Tentativa pietonului de a răzbate undeva, prin acest anapoda și ostil hățiș, e cu atât mai dificilă, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu roșcate coarne de mare și curmale aurii și cu alte mărfuri, precum cafeaua, untul, uleiul de calitate și uleiul de măsline, scrumbia de Dunăre, pastramele, șuncile, ghiudemul, pâinea la liber etc., etc., etc., dispărute din comerțul socialist, dar păstrate cu devoțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că s-o fi dat alarma la Școala de reeducare! își explică Mircea atitudinea maselor, care se grupează în jurul său, privindu-i, cu vigilentă suspiciune, de la oarecare distanță, hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum numai girafele îl pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în cercuri de aramă strălucitoare, clădite fără număr, unul peste altul, încât capul îi părea a fi proțăpit pe un teanc instabil de discuri roșcate de metal. Cu veșmântul ei dintr-un văl străveziu, ca o aripă de libelulă, ar fi răspândit în jur o frumusețe de vrajă, dacă nu ar fi contrariat privitorii prin acel gât epatant, blindat în inelele de cupru. Ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bune". Bea un pahar de țuică!... Ia hai noroc", spuse ea dîndu-și seama că trebuia să se ciocnească și în cinstea mea și ciocni cu mine, eu cu vecinii, indivizi sbanghii, solizi, fălcoși, dar bonomi, nu ciocnii însă cu unul roșcat, care îmi aruncă o privire rapidă și disprețuitoare și tot atât de rapid îl evitai și eu, mă întinsei peste masă și doar ridicai mâna cu paharul spre cineva mai binevoitor care mă observa demult... Băurăm! Matilda stătea în capul mesei, ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțelesei cine era, o rudă sau o servitoare, mi le aduse și mie. "Băiatu-ăsta îl cunosc eu mai bine decât voi toți, reluă Matilda, de-aia ține la ea, fiindcă n-o iubește." "Parcă spuseși că o iubește", zise atunci roșcatul. "Tocmai de-aia, zise Matilda mutând tacâmurile dintr-o parte în alta, vizibil într-o dificultate care o îndîrji, dacă ar iubi-o, ar suferi pentru tot ce-i face, or el nu sufere și o iubește tocmai de-aia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda mutând tacâmurile dintr-o parte în alta, vizibil într-o dificultate care o îndîrji, dacă ar iubi-o, ar suferi pentru tot ce-i face, or el nu sufere și o iubește tocmai de-aia, fiindcă n-o iubește...". Roșcatul făcu hă, hă, cu sarmalele în gură, în timp ce Matilda, descumpănită, dar numai pentru o clipă, se aplecă înainte și reluă: ,....Da, Petea, cum de nu înțelegi?!'' De ce o fi strigând așa, mă întrebai, ca și când ar fi fost vorba de viață
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum e Artimon de sensibil... Și atunci el are așa un sentiment de... chiar o iubește pentru imensa cantitate de suferință de care ea l-a apărat... E o fată cinstită..." Cum l-a apărat, cum e cinstită, mugi parcă roșcatul agresiv, f... mama ei dacă în locul lui Artimon nu i-ași frânge gîtul..." Matilda vrusese să spună că acel Artimon îi purta numitei Tamara o recunoștință vecină cu iubirea fiindcă ea înșelîndu-l cu alții îl împiedicase astfel s-o iubească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Artimon nu i-ași frânge gîtul..." Matilda vrusese să spună că acel Artimon îi purta numitei Tamara o recunoștință vecină cu iubirea fiindcă ea înșelîndu-l cu alții îl împiedicase astfel s-o iubească, fusese deci loială, lipsită de perfidie. Dar roșcatul nu înțelesese sau nu vru să înțeleagă un astfel de lucru care, se vedea cât colo, apărea în ochii lui drept o bazaconie. Or, tocmai lui i se adresase Matilda, ca și când numai el ar fi putut să... În clipa aceea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
străini, acești basarabeni (căci credeam că toți sânt basarabeni) pe care îmi propusei liniștit să nu-i mai văd niciodată. Fiindcă nu știu ce intuiție îmi spunea că ei nu mă simpatizează, deși nu le făcusem nimic și cu toate că le eram rudă, roșcatul de pildă, după felul cum i se adresase Matilda, era fratele ei (în minutele următoare această impresie mi se confirmă și îmi amintii că de fapt știam că are un frate Petea, dar uitasem), or el mă privise de la început
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
râdea de sensul acestei întrebări, ci râdea de naivitatea micului drăcușor, care credea că pe lume nu există decât bărbați. Râse iar, cu mare poftă, își deschise poșeta, scoase un pachet de țigări și începu să fumeze. În clipa aceea roșcatul scoase un urlet: " Să bem în cinstea cumnatului nostru, dom' profesor universitar, care nu ne ține minte, căruia îi cer permisiunea să mă recomand... îmi dați voie? mugi el. Vă rog să-mi dați voie..." Și se ridică de la locul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
violență. Dar nu-l dărâmai pe el cum ași fi dorit, ci scaunul pe care stăteam. Asta mă făcu să văd roșu. Îi înfipsei mâna în cravată, îl împinsei spre perete și îl făcui să se holbeze în strânsoare, din roșcat se făcu vânăt. Mă retrasei, îmi ridicai scaunul și spusei: "Nu-mi place să fiu pupat cu sila. Îmi rămân balele, nu vreun sentiment..." Și mă ștersei îngrețoșat pe obraz. Spre uimirea mea nimeni nu se indignă, deși se așternu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ăsta e zootehnist, îl arătă el cu degetul pe unul, ăstălalt e de câmp... Iar doamna e soția lui Petea, sfârși el cu un semn din cap spre o cucoană incredibil de urâtă și de bătrână, dacă te gândeai că roșcatul era mai mic decât Matilda, care încă nu împlinise treizeci. Urâta, coafată înalt, păr negru, figură plată și obosită, părea să aibă patruzeci. Cum putuse să se însoare cu așa ceva, el care, trebuie să recunosc, pe lângă faptul că avea trăsături
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda. Cine cunoaște bine are dreptul să judece, dar nu și ceilalți, zise Micu. Sânt de acord cu dumneavoastră în ceea ce îl privește pe Gociman." Matilda rămase descumpănită, dar nu convinsă. Nu se compară Gociman cu marele filozof, sări atunci roșcatul de Petea, care ăsta, era mai mult decât evident că nu citise nimic. El e o valoare națională, în timp ce ca Gociman mai sânt o sută." "Stimată doamnă, zise Ben Alexandru, Gociman e un mare arhitect, care nu numai în orașul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l uitasem pe acel tip. De ce surâsese el astfel? Și îi povestii Ninetei și o întrebai de ce rânjise el astfel, fiindcă surâsul cinic devenise rânjit. "E o poveste lungă, zise Nineta. Tipu-acela nu era un jidan? N-avea părul roșcat?" "Ba chiar!" " Și-a bătut joc de mine. Întâi el, pe urmă toți, în frunte cu directorul revistei. Numai asta te interesează?" "Mă interesează tot ceea ce poți tu povesti." Și Nineta se întoarse înapoi și obsedată, uită de istoria de la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Căci, atunci când se hotărâră să se miște, unul dintre oamenii în uniformă ieși din grup și se îndreptă spre Patru și Gosseyn. Ceilalți curteni rămăseseră în același loc unde stătuseră de la început. Bărbatul care ieși din față față purta uniformă roșcată. Partea de sus a uniformei strălucea de bucăți de metal pe care pe Pământ, Gosseyn le-ar fi luat drept decorații. Tot pe Pământ, bărbatul în uniformă ar fi avut cam patruzeci de ani. Și, din moment ce Patru îi oferise comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
împreună, cu un singur ochi. M-am aplecat peste cutia luminoasă și, printre pete sau poate chiar din ele, din alăturarea lor care acum nu mai era întâmplătoare, am observat cum apare chipul unei fete. O tânără, poate brunetă, poate roșcată, cu gura cărnoasă și sprâncene stufoase peste ochii larg deschiși. Mai mult nu se zărea, dar suficient cât să-ți dai seama că, la epoca ei, sucise niște minți. Un fel de țigancă rasată, trecută prin saloanele cine știe cărui boier norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]