1,892 matches
-
să-mi placă. Devenisem în azil „cineva”, am înțeles asta din o mie de amănunte. Mi s-a rezervat o masă la cantină, iar portarul mă saluta cu și mai mult respect. Când m-a prins singur, mi-a mărturisit, roșindu-se, că ar fi vrut să-i vorbesc Bătrânului despre el. Nu cerea să fie avansat, i-ar fi făcut însă plăcere să știe că Bătrânul îl cunoștea cât de cât. Leon m-a căutat să-mi arate că păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mașină și zice ceva În sîrbă. Are cabluri de baterie. Ridică amîndoi capota motorului și Încep să le monteze. Apoi bărbatul ridică și capota unui camion parcat În fața lui Petrovici și Îi face cu ochiul lui Susan. — Perversule! Susan roșește. E chestie de mustăți, Îi explică ea lui Wakefield, e un război al mustăților. CÎnd tipii ăștia vor accepta să și le radă, atunci se va face pace. E o adevărată revelație și Wakefield vede deodată În fața ochilor două imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și tu, dacă-mi amintesc bine. Ridică șmecherește din sprânceană. — Îți mai amintești fustița de piele pe care-o purtai când ieșeai la un pahar cu polițaii? Ți-a adus câteva dintre cele mai bune piste, nu-i așa? Fran roși. Existase o scurtă perioadă la începutul carierei sale când, dornică să se dovedească mai mult decât fetița lui tati, se folosise într-adevăr de șarmul ei și de doisprezece centimetri de piele neagră ca să obțină informații de la poliția locală. Mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Stevie cea sobră, care obișnuia să poarte o gamă de fuste identice și bluze din materiale sintetice nu prea apetisante, arătând toate de parcă ar fi fost lăsate mult timp într-o cameră întunecoasă, și pantofi fără fasoane cu dresuri groase, roși ca o fetișcană la prima ei petrecere. — Bine. Cel puțin până să văd asta. Le întinse un exemplar din Express. Spre furia lui Fran, căreia nu-i veni să creadă, pe prima pagină a ziarului rival trona un articol despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
își împlinea menirea. Fran trase fermoarul rochiei mulate cu ajutorul unui umeraș - un pont din Jimmy Young Show pe care maică-sa i-l împărtășise, împreună cu o mie și una de strategii utile când ți se duce firul de la ciorap. Fran roși amintindu-și cu cât dispreț primise aceste sfaturi și iată că acum le punea în practică. Se ruga la Dumnezeu ca maică-sa să nu afle niciodată. Puțin parfum și era gata. Oare Laurence Westcott avea să fie la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întrerupse prompt Laurence, despre secție. — Nu e apreciat îndeajuns, insistă Camilla. — Dar trebuie să fie minunat să simți că toți copiii aceia se află acolo doar datorită lui. — Mi-aș dori doar să producă unii prin mijloace mai convenționale. Fran roși și întoarse privirea. — Îmi pare rău, spuse Laurence coborând vocea în timp ce strângeau masa. Nu-mi aduc prea des prietenele pe-acasă, așa că întinde antene peste tot. — Cât de des înseamnă nu prea des? îl tachină Fran. — Dacă tot veni vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
soarele dogorea atât de tare încât putură să bea un pahar pe malul lacului. — E perfect, decretă Fran, privind o pereche de lebede ce plutea pe lac. Știi că lebedeleă — Se împerechează pe viață? îi completă Laurence propoziția, râzând. Fran roși, dându-și seama cât de previzibilă devenise. — Sunt totodată gata oricând să violeze în grup o femelă fără partener până când o fac să se înece, așa că nu sunt sigur că le-aș considera cel mai bun model de comportament. — Aaah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai amintiți când a sunat cineva să anunțe că a avut loc un accident pe șoseaua de centură și Stevie a întrebat: „Câți morți?“. Și când tipul a răspuns „Nici unul, slavă Domnului“, Stevie a zis: „Atunci nu ne interesează“. Stevie roși cu nasul în paharul de sangria. Știți ce-am vrut să spun, n-am vrut să par lipsită de inimă. — Da, Fran își turnă din nou în pahar din carafa care, asemenea coșurilor cu pâine și pește, părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i spună: „Nu-ți face griji, tată, nu mă deranjează,“ dar de fapt, chiar îi plăcuse lucrul ăsta, să știe că, întotdeauna, casa era numai a lor. Acum taică-său își încălcase propria regulă. Trebuia să fie ceva serios. Ben roși din nou amintindu-și trupul gol al lui Fran. Nu reușise niciodată să surprindă mai mult decât o imagine fugară până atunci, trăgând cu ochiul împreună cu un alt băiat în vestiarul fetelor, în urma unui pariu. Spera sincer să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
compătimit, dar ea simțea nevoia să-și descarce sufletul înaintea cuiva. — Laurence crede că e un început de Alzheimer. Dar asta nu evoluează extrem de încet? Vreau să spun, oamenii nu dau în mintea copiilor de pe o zi pe alta. Henrietta roși, dându-și seama că poate nu alesese cea mai bună formulare. — S-a schimbat mult în ultimele câteva luni. Pur și simplu n-a vrut să spunem prea multor oameni despre asta. — Oh, Fran. Henrietta își îmbrățișă o clipă prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca și cum ai fi așezat un jucător de rugbi alături de un participant la maraton, nu că i-ar fi pus pe amândoi la același nivel. Laurence era bărbatul cu care urma să se căsătorească, pe când Jack fusese o rătăcire de moment. Roși deodată amintindu-și cât de mare fusese rătăcirea. — Ești bine? N-arăți grozav. Își dădu seama cât de lipsit de tact trebuie să fi părut comentariul. Doar nu era să sară într-un picior. Tocmai aflase că tatăl ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi fost Henrietta dacă ar fi rămas fără replică. — Ești convinsă că e arogant, încăpățânat și egoistă ca să nu mai spun fustangiu și, ce mai era, iresponsabil. Oh, și mai era ceva cum că ar fi un tată dezastruos. Fran roși. — Este. Dar se pare că îl iubesc chiar și așa. Imaginea lui ținându-mi poșeta când mi s-a făcut rău a fost cea care m-a cucerit. Se pare că nu-mi pot scoate scena asta din minte. Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când că te-ai înșelat. Nu sunt îndrăgostită de Jack Allen. — Bine, aprobă Stevie pe un ton exasperant pe când intrau în redacție, atunci n-o să te deranjeze că e acolo cu Keith Wilson, discutând rezultatele de la crichet. Fran simți că roșește ca o școlăriță fără minte. Mai ales când Jack sări de pe scaun văzându-le. — Îmi pare rău, Jack, se fâstâci Fran, neștiind ce să spună, nu pot să te invit în biroul meu, pentru că nu mai am unul. Jack rânji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Viazzi, Longanesi, Milano, 1978, sub titlul „Sonda di Moreni“. Reproducem în cele ce urmează doar fragmentele privind „imaginea României” din reportajul liric al lui Marinetti despre excursia sa în regiunea petrolieră Moreni, botezată „Cetatea Sondelor“ „...Toate drumurile României o văd roșind noaptea și ziua (...). Automobilul futuriștilor români, care mă duce, e un fluture crepuscular vrăjit. Tactilismul lunecos al goanei noastre. Ca un demon zburător prin văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru mama și Mă-chan. A cumpărat un ibric mic de Nanbu pentru mama ei și o păpușă reprezentând o țărăncuță din Yamagata pentru Mă-chan. Takamori a întrebat-o pe vânzătoare dacă nu l-a văzut cumva pe Gaston. Ea răspunse roșind: — N-o fi cumva străinul care a venit la baia publică? La baia publică veneau bărbați și femei în orice moment al zilei și făceau baie pentru doi yeni. Takamori și-l și imagina pe Gaston intrând într-un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Emma se urcă În spate și se apleacă să ne dea cîte un sărut pe obraz, mai Întîi mamei ei, apoi mie. — Ce mai e nou? Întreabă ea Într-o doară, În vreme ce Îi arunc o scurtă privire Lindei, după care roșesc pînă În vîrful urechilor. Pe cînd În minte Îmi vin amintiri despre Basil Fawlty 1, strîng din dinți și Îmi repet: „Să nu pomenești de cercei. Să nu pomenești de cercei“. — Nu prea multe, dragă, răspunde Linda. Tu ai vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toată și sînt cumplit de jenată. Dar, spre surprinderea mea, Richard nu e deloc șocat, ci spune doar, cu răceală: — Adică, ai descoperit partea diabolică a mamei mele? Se lasă o scurtă tăcere stînjenitoare, Întreruptă de Anna, care Înjură și roșește: — La dracu’. Of, Doamne, am făcut-o de oaie. Am uitat de-a binelea, adică, nu mă gîndeam că... Mai bine-mi țin gura, nu-i așa... Vocea i se pierde lamentabil. — De fapt, intervine Lily, salvînd situația, lucru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la Dan cu o expresie vinovată, străduindu-mă să mă liniștesc reînnodînd legătura cu soțul meu, pe care sînt furioasă și cu care nu vorbesc. Nu mă miră atunci cînd manevra nu dă rezultate. Fără nici un motiv, mă trezesc că roșesc. De fapt, un motiv ar fi că Îmi dau de Îndată seama că Îmi place de Charlie Dutton. Nu m-am mai simțit atrasă de nimeni de multă vreme. SÎnt femeie măritată și nu trebuie să am asemenea sentimente. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Închiriat o casă pe timpul verii. Ei trebuiau să meargă pe un iaht, dar a intervenit un accident, așa că au rămas aici. Singurul avantaj e că pot sta cu cei mici. OK, am reușit. Am scos o propoziție coerentă fără să roșesc. Oricum, sînt evident caraghioasă. Nu spusese Fran odată că Charlie e o partidă fantastică? De ce s-ar uita cineva ca el la una ca mine? Ca să nu mai vorbesc de faptul că sînt măritată. Încep să-mi recapăt cumpătul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Atît de calzi și fermecători. Îmi plac foarte mult Jonathan și Caro. Ce oameni minunați! — Știu, mă aprobă ea. Și ce zici de tipul ăla... Charlie Dutton? — Charlie Dutton? mă prefac eu nepăsătoare, dorindu-mi din tot sufletul să nu roșesc, dar nici să-mi demasc jocul. Ce-i cu el? Lisa ridică o sprînceană a mirare. Ce părere ai de Charlie Dutton? — Cred că și el e Încîntător, răspund. Urmează o pauză. — Ai grijă, mă avertizează ea. Nu-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu vorbim despre asta. Credeam că vrei să mă Înveselești, nu să mă afunzi iarăși În despresie. Dar tu? Ție cum Îți mai merge? Cum de nu te mai vedem aproape deloc? Ah, nu-s cine știe ce noutăți, spune Lisa și roșește. — Roșești! exclam eu șocată. O, Doamne. Ai cunoscut pe cineva, nu-i așa? Ai cunoscut un tip! — Nu, nu, nu e nimeni, zice, iar obrajii i se aprind și mai tare, dînd-o de gol. Fugi de-aici! Mă las pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbim despre asta. Credeam că vrei să mă Înveselești, nu să mă afunzi iarăși În despresie. Dar tu? Ție cum Îți mai merge? Cum de nu te mai vedem aproape deloc? Ah, nu-s cine știe ce noutăți, spune Lisa și roșește. — Roșești! exclam eu șocată. O, Doamne. Ai cunoscut pe cineva, nu-i așa? Ai cunoscut un tip! — Nu, nu, nu e nimeni, zice, iar obrajii i se aprind și mai tare, dînd-o de gol. Fugi de-aici! Mă las pe spetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din Matrix, În care timpul a Înghețat și singurii oameni din Încăpere care se mai mișcă sîntem noi, Charlie și cu mine. Eu și Charlie. O, Doamne. Chiar nu sînt pregătită. — Dan, nu-i așa? Acum e rîndul meu să roșesc. Ăăă, e bine, zic eu. Cred că e bine. — Crezi? Mă uit la el și spun: — Trebuie să fi aflat de faptul că ne-am separat. Slavă cerului că are delicatețea să pară jenat și să dea din cap În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În care persoana este foarte, ei bine, delicioasă. Așa este, chiar e delicios. Mă uit la brațele lui și-mi amintesc ce bronzate erau vara trecută. Îi privesc chipul și observ că mă privește și el. Îmi zîmbește, iar eu roșesc. Dumnezeule, chiar nu sînt pregătită pentru așa ceva. În timp ce el povestește despre divorțul lui, despre cum s-a adaptat și cum s-a simțit el, mă trezesc că Îmi zboară mintea, că Îmi pun Întrebarea dacă Într-adevăr nu sînt pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un zîmbet ușor. ...poate e mult prea devreme să inviți bărbați străini la cină, la tine acasă. ZÎmbetul i se Întinde pînă la urechi și Îmi susține privirea În vreme ce ia o gură de vin. Mi se Întîmplă două lucruri simultan: roșesc (Doamne, mă enervează faptul că obrajii mă trădează constant) și simt un val de dorință. Îl privesc drept În ochi o secundă prea mult, după care, cu un surîs cît pot eu de dulce și nevinovat, zic: — Dar tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]