KorAP: Find »[drukola/base=robot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...212 >

5,291 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

cu un nou membru: micul Benga. Urmară câteva zile senine. Parcă niciodată comandantul Felix S 23 nu comandase cu mai multă limpezime ca acum, parcă nicicând robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4, nu programase și corectase traiectoria mai rectiliniu, iar robotul TESA Stejeran 1 mătura nava fără întrerupere, făcând-o să strălucească de curățenie. Erau o adevărată familie. Cât despre roboata Getta 2, parcă niciodată nu fusese mai frumoasă. O atmosferă de profundă înțelegere euforică se înstăpâni între ei. La ceasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
povești din Wells, Asimov și Ion Hobana. Din inepuizabila ei poșetă, Getta 2 le dădea tuturor pastile de Jidvei, iar Dromiket 4 le cânta doine din jurul Centrului de Recuperare Intergalactică de la Lehliu-Gară. Privind-o pe Getta 2, pe cei trei roboți tereștri îi încercau adesea sentimente general-umane și, pentru prima oară, comandantul Felix S 23 trecu cu vederea consumul pronunțat de curent electric pe care-l înregistrau contoarele personale. Se gândea comandantul cu părere de rău că în vocabularul său de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
privit cu bunăvoință, se cânta mai mult în cor, sub atenta îndrumare a unui dirijor de specialitate. Doar doi-trei aveau dreptul la solo-uri. În ciuda acestor mici probleme, viața la bordul navei „Bourul” se scurgea liniștită. Cosmosul avea răbdare cu roboții. Până când, într-o zi... Episodul 33 Atacul Era într-o vineri. Ca de-obicei, nava interplanetară „Bourul” înainta silențios prin spațiu, când deodată o lumină puternică lovi hubloul din față, orbindu-i pe cei dinăuntru, și-o zdruncinătură de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
o ținem lună... — Da’ aurul? Unde țineți aurul? Sau platina! zise bărbosul. Ia să vă văd plăcuțele! — Ce plăcuțe? făcu Felix S 23. Plăcuțele de la circuite! răspunse bărbosul. Dezechiparea! Uitându-se jenați unul la altul și toți la Getta 2, roboții pământeni începură să-și desfacă șuruburile din jurul șoldurilor. Primul fu gata Dromiket 4. Blondul veni lângă el și-i săltă puțin carcasa cu baioneta, aplecându-se și privind în interiorul lui Dromiket. — Aluminiu, raportă blondul. Făcu aceeași operație și cu ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Făcu aceeași operație și cu ceilalți. În dreptul lui Stejeran 1 se uită mai mult. — Ăsta mai tânăr are plăcuțe de plastic, zise el. — Măi să fie! se cruci bărbosul. Așa ceva n-am mai văzut! Păi voi n-aveți, ca toți roboții, plăcuțe de platină? — Astea le-avem, cu astea funcționăm, zise comandantul Felix S 23. — Mă și mir cum reușiți, rosti oarecum mai cu blândețe bărbosul și lăsă automatul în jos. Hai, înșurubați-vă. Și doamna? — Eu sunt turnată - răspunse cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
nu știu ce-i pruna. — Mari aiuriți sunteți, constată bărbosul și se așeză pe lada cu „Dero”, scoțându-și o țigară. Fumați, doamnă? — Cu plăcere, zise Getta 2, luând megalongul din pachetul oferit. — Stați și voi pe unde puteți, zise bărbosul către roboții pământeni care rămăseseră în picioare. Văd că nici scaune n-aveți destule. Episodul 34 Întâlnire de gradul zero În cabina de comandă a „Bourului”, agresori și atacați se așezară care pe unde putea. — Așa deci, făcu bărbosul, uitându-se compătimitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
care rămăseseră în picioare. Văd că nici scaune n-aveți destule. Episodul 34 Întâlnire de gradul zero În cabina de comandă a „Bourului”, agresori și atacați se așezară care pe unde putea. — Așa deci, făcu bărbosul, uitându-se compătimitor la roboții tereștri. Aur n-aveți, platină n-aveți. Ia scoateți din prunele alea. Comandantul Felix 23 făcu semn cu capul spre Stejeran 1. Acesta se duse în magazie și reveni cu o lopată de prune. Le împărți bărbosului, blondului și celui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
De când n-am mâncat noi prune, Pavka? zise bărbosul către blond. — De mici, boss, răspunse Pavka. De când am intrat în grădina aia de lângă Andromeda. —Așa e, își aminti bărbosul. Ce vremuri! Nu era galaxie fără prune. — Nu vă supărați - zise robotul Felix S 23 -, dumneavoastră nu v-ați născut pe Terra? — Nu, băiete, răspunse bărbosul. Suntem copii din spori. N-avem mamă, n-avem tată. Nu-l avem decât pe ăsta, și-și mângâie „Lauserul” automat. Îmi pare rău, zise Felix

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
făcu bărbosul și trase o dușcă. E whisky „Haley”, de vreo 50 de ani. Ia zi-i ceva, măi Pavka, din chestia aia. Blondul puse jos „Lauserul” și-și trase în față balalaica. — Cântați și voi? se întoarse bărbosul spre roboți. Hai că-mi sunteți simpatici! Ce știți să cântați? — „Șoferul de la O.N.T.”, zise Felix S 23. — Ei, șoferu’! făcu dezamăgit bărbosul. „Vino mândră-n galaxie” știți? — Nu prea, răspunse Felix. — Ia zi-le melodia, Pavka! făcu bărbosul și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-și obiectul. Avea o voce plăcută, baritonală. Cântecul urca încet, ieșea pe hublourile deschise și se pierdea ca o dâră incoloră în urma navei. La sfârșitul melodiei, bărbosul își șterse o lacrimă. Voi ce beți? îi întrebă el cu blândețe pe roboți. — Ulei, răspunse Felix S 23. — Ulei? Avem noi ceva ulei, Toshiro? făcu bărbosul către cel cu ochi asiatici. Acesta, fără o vorbă, ieși din navă și peste puțin se întoarse cu două canistre pe care scria „Shell”. — Luați, băieți, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
aici. A, să nu uit! Vă las cartea mea de vizită. Dacă vă mai atacă cineva, arătați-o și n-aveți probleme. Operăm numai cinci echipaje în zona asta. Încă o dată, vă mulțumim! Salutări acasă! Drum bun și succes! strigară roboții. Agresorii ieșiră spre nava lor. Dromiket 4 închise hublourile. — Ce hoți de treabă! zise Stejeran 1. — Vai de mama lor! Mereu singuri în spațiu, nu tu casă, nu tu masă... Nu li-e ușor nici lor, zise Felix. — N-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
de obiecte. Noroc cu prunele. Un lucru să vă fie clar! zise cu hotărâre comandantul Felix. Nimeni de-acum înainte nu se va mai atinge de prune! Ați văzut ce importanță au. Episodul 35 Soțul Gettei 2 După plecarea hoților, roboții noștri tereștri își veniră, cum se zice, în fire: Stejeran 1 mătură rapid prin cabină. Dromiket 4 verifică aparatura de bord, comandantul Felix S 23 își verifică ținuta, iar micul Benga spuse că îi e somn și se duse în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-i aruncă nimic, dar îi spuse peste umăr: — Getta dragă, stai, te rog, normal! Getta 2 se sculă într-o rână: — Cum adică normal? — Adică - răspunse Felix S 23 - să nu stai într-o rână, ci în picioare, ca un robot normal. Colegii mei, care sunt din generația a cincea, chiar dacă nu posedă încă aparatura necesară perceperii unor senzații de genul celor pe care le-ar putea percepe când tu stai într-o rână, sunt totuși destul de complex dezvoltați ca să înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Dromiket. Dom’le, parc-ai fi soțul meu! făcu întristată Getta 2. Când mă vedea că mă las pe-o rână, nu mai rămânea o farfurie întreagă în casă. Zvârlea cu ele în tabloul lui de absolvire, unde erau toți roboții din generația a șasea care erau construiți să stea drepți, în picioare. — Cum, ești căsătorită?! întrebă timid Stejeran 1, pe care-l uitase Dumnezeu cu mătura-n mână. Am fost, răspunse cu însuflețire Getta 2. O poveste tristă, bine că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
obicei: ne-am cunoscut la o coadă de demagnetizare, ne-am vorbit, ne-am plimbat. Nu era el prea deștept, dar în schimb era bine făcut, oțel a-ntâia, suedez, când te cuprindea cu brațul mai lung simțeai că e robot, nu cârpă. I-am cunoscut și părinții, „Steel Research Company”, o firmă de treabă, nu prea bogată, dar cu comenzi ferme. Prin aprilie, într-o marți, ne-am luat și noaptea de marți spre miercuri el a descoperit că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
ca amintire, fie-i piesele ușoare! spuse Getta și scoase din poșetă, arătându-le-o, o șaibă drăguță, lustruită. Episodul 36 Planeta tălâmbilor Povestea pe care le-o spusese Getta 2 despre soțul ei în impresionase vădit pe cei trei roboți pământeni. Se gândeau că, la urma urmei, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, aceeași soartă îi aștepta și pe ei: demontarea, recuperarea, recondiționarea și folosirea sub alt nume și sub alți indicatori. Un fel de metempsihoză a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
curat, și se uită în spațiu. Într-adevăr, în depărtare se zărea luminând roșietic ceva de forma unei mingi de rugby. — Dacă nu mă înșel eu - zise comandantul -, cred, după formă, că e... Dromikete. Ia verifică pe ce coordonate suntem! Robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4, merse degrabă la tabloul de comandă, răsuci butoanele roșii și anunță: — Suntem pe coordonatele stabilite! — Atunci asta e! zise Felix S 23. Dacă suntem pe coordonatele stabilite și judecând după cât timp a trecut de când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
o vreme Getta 2, privind prin hublou. Puneți-mă și pe mine să fac ceva, orice: să mătur, să spăl, să gătesc... Episodul 37 Spleen cosmic Îndepărtându-se de Planeta Tălâmbilor, fiecare rumega în tăcere ceea ce îi trecea prin cap: robotul TESA Stejeran 1 - gândurile, robotul programator-corector al zborului Dromiket 4 - ideile, iar comandantul Felix S 23 - hotărârile. Cât despre Getta 2, s-ar putea spune, fără a greși prea mult, că trupul îi colcăia de senzații și, în consecință, i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
prin hublou. Puneți-mă și pe mine să fac ceva, orice: să mătur, să spăl, să gătesc... Episodul 37 Spleen cosmic Îndepărtându-se de Planeta Tălâmbilor, fiecare rumega în tăcere ceea ce îi trecea prin cap: robotul TESA Stejeran 1 - gândurile, robotul programator-corector al zborului Dromiket 4 - ideile, iar comandantul Felix S 23 - hotărârile. Cât despre Getta 2, s-ar putea spune, fără a greși prea mult, că trupul îi colcăia de senzații și, în consecință, i se făcuse cald. Sunt momente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
23 - hotărârile. Cât despre Getta 2, s-ar putea spune, fără a greși prea mult, că trupul îi colcăia de senzații și, în consecință, i se făcuse cald. Sunt momente în viața oricărui echipaj interplanetar, fie el format numai din roboți, când intensitatea spațiului dimprejur, noaptea cosmică, frumusețea căderii fulgerătoare a unui meteorit ducându-se acolo unde și-a înțărcat dracul copiii, perceperea aproape materială a ciudățeniei după care E = mc2 dau, toate acestea, sentimentul că nu mai este nimic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
nimic de făcut, că toate sunt inutile, că e mai bine să tragi pe dreapta etc. E starea cunoscută sub numele de „spleen cosmic”, de care puțini astronauți adevărați au scăpat și în voia căreia, pare-se, se lăsaseră acum roboții noștri. — Mă gândesc - spuse comandantul Felix S 23, spărgând tăcerea - că suntem destul de comici cum umblăm așa teleleu după un satelit natural care și-a părăsit orbita încredințată. Și-a părăsit-o, treaba lui, să-i fie de bine! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
23, spărgând tăcerea - că suntem destul de comici cum umblăm așa teleleu după un satelit natural care și-a părăsit orbita încredințată. Și-a părăsit-o, treaba lui, să-i fie de bine! Nu? — Sunt cu totul în asentimentul dumneavoastră, răspunse robotul Dromiket 4. În ceea ce mă privește, tot apăsând aici pe butoanele astea și corectând toată ziua traiectorii după traiectorii, simt cum mă apucă rutina. — Mi-e lehamite să vă tot comand: fă aia, fă ailaltă, de ce n-ai făcut așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Mi-e lehamite să vă tot comand: fă aia, fă ailaltă, de ce n-ai făcut așa, și așa mai departe, spuse Felix S 23. Ia să mai faceți și cum vreți voi! Dacă îmi permiteți și nu vă supărați - interveni robotul TESA Stejeran 1 -, să știți că de la o vreme eu nici nu vă mai auzeam, puteați dumneavoastră să tot îi dați înainte cu ordinele, îmi intrau pe-un circuit și-mi ieșeau pe celălalt, de obosit ce eram. — Interesant! zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
comandă fermă, ci comandă multă. Dumneata, Getta 2, ce părere ai? Getta 2 își puse picior peste picior, în așa fel încât toți simțiră nevoia să dea o nouă turnură discuției. — Drept să vă spun, mă cam plictisesc cu voi, roboții, răspunse Getta 2. Aș vrea, dacă tot povestim, să întâlnesc și eu un om. Apropo, oamenii de pe Terra cum sunt? — Ei, oamenii!... făcu dezamăgit Felix S 23. Vai de mama lor! Noi cel puțin avem program, suntem programați în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
după faptul că Getta 2 începuse să caște discret, iar picioarele îi căpătaseră o nuanță caldă, rozalie, își dădură seama că e seară. Întotdeauna când Gettei 2 i se colorau astfel picioarele, însemna că îi este somn, senzație pe care roboții nu o cunoșteau, odihna reprezentând pentru ei doar scoaterea din priză și trecerea în stare de veghe, pe baterii. Comandantul Felix S 23 tocmai voia să-i amintească Gettei 2 că, având în vedere nuanța aproape umanizată, trandafirie a culorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]