157,599 matches
-
să fii. Restul e glazură. Altfel nu-mi explic uriașa anxietate publică stîrnită de un cutremur fără victime și fără stricăciuni. Aici cred că televiziunile care voiau să ne convingă că au prins o catastrofă națională în direct au avut rolul de dirijor al ieșirii în stradă pe ici pe colo.) Tinerii de pînă în 30 de ani n-au rezonat la această criză de panică. Lipsiți de amintiri personale despre cele întîmplate în noaptea marelui cutremur, acești tineri au observat
Teste de sensibilitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12343_a_13668]
-
preot ucide și-și justifică fapta comentând că Dumnezeu e de partea lui. Dar, dincolo de toate aceste fațete, filmul e, funciar, o melodramă. Specific acestui gen e excesul emoțional. Iar acesta, împărtășit de toate personajele, cu excepția lui Juan care interpretează rolul rece și calculat de femme fatale, e elementul care le conferă profunzime, determinându-i să fie totodată călăi și victime. Mai mult, e elementul care obstrucționează judecata morală. Faptul că Almodovar își tratează personajele echidistant, abținându-se să le condamne
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
de a restabili ordinea/ierarhia socială. Or, în cazul de față, filmul în sine amenință valorile burgheze, denunțându-le ipocrizia și superficialitatea. Prestația actorilor e crucială pentru derularea acestei povești complexe, care jonglează cu trei planuri temporale. Remarcabil e triplul rol în care apare mexicanul Gael García Bernal, cunoscut publicului din Amores perros, Y tu mama tambien, și mai recent, pentru modul în care îl portretizează pe Che Guevara în The Motorcycle Diaries. La nivel narativ, există un unic defect: nu
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
Guevara în The Motorcycle Diaries. La nivel narativ, există un unic defect: nu e clar de ce Enrique refuză cererea lui Juan de a-l interpreta pe Zahara, mai ales că, așa cum îl vedem imaginându-și filmul, chiar el îi atribuie rolul. Structura e însă bine articulată, firesc pentru un scenariu a cărui creație a durat - mărturisește realizatorul/scriitorul - cam zece ani. Cinematografia flamboaiantă specifică lui Almodovar nu dezamagește nici de această dată (colaborează din nou cu operatorul de imagine José Luis
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
sedimentate are astfel o pondere la nivel formal. Lungmetrajul are și o calitate nostalgică: ca tematică și personaje, amintește de primul succes al lui Almodovar, Legea dorinței (1986), în care - rarisimă situație pentru acest regizor - personajele feminine erau marginale ca rol. În viziunea acestui regizor, melodrama, gen tradițional feminin, supranumită "storcătoare de lacrimi", a devenit un echivalent cinematografic extrem al teatrului shakespearian, în care actrițele nu aveau ce căuta pe scenă...
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
Patapievici, tragedia culturii din România se datorează înseși originii sale: ea n-a crescut din adevăratele valori ale spitritului, ci din forma lor degradată, din așa-numita cultură generală. În România, spre deosebire de civilizațiile avansate, filozofia și științele n-au jucat roluri importante în conturarea culturii publice, rămasă pe mâna "literatorilor". Miza pe expresivitate, în dauna profunzimii, preeminența "frumuseții" în fața "inteligenței", subminarea disciplinei de-o umoare mereu cârcotașă n-au îngăduit decât o evoluție lipsită de armonie interioară, nașterea unui corp de
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
inițial, concret, din care face parte cititorul, precum o ipostază circumstanțială a Celuilalt. Un Celălalt a cărui contribuție se vădește indispensabilă lecturii, care e dovada operei, care, la rîndul său, e dovada identității eului auctorial, a "personajului de hîrtie" cu rol înnobilator. Căci originalitatea creatorului nu se poate absolutiza, unicitatea sa nu poate fi totală, ruptă complet de contextul fizic și metafizic în care se înscrie și care e Cosmosul, purtător al unor indeterminări ce răspund în mister. Partea și întregul
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
cu Gondry, Human Nature): personaje nevrotice, mereu alerte intelectual, perpetuu angoasate de cotidian și gata să se îmbarce în orice aventură suprarealistă pentru a-l mai condimenta puțin. Astfel de personaje sunt, firește, dificile pentru actori: Carrey face aici un rol discret, de introvertit autocritic, iar obișnuita lui mimică fluctuantă e preluată de Winslet, al cărei personaj e volubil, excentric și foarte emotiv. Oricum, principala dificultate e finalitatea filmului, impusă de Gondry: cu un asemenea scenariu, el țintește către o poveste
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
verosimilitatea, dar fără a încălca o prudență mondenă. Portretele se țin lanț, cu gustul lor de moralități dulceag-amărui. Liviu Petrescu "lăsa impresia unei rigidități academice Ťfundamentalisteť, vecină cu infatuarea. De o eleganță rece și precisă, îl simțeai că joacă un rol și că exersează un stil. Impunea prin maturitatea ostentativă și luciditatea spiritului său disociativ, însetat de claritate. Avea o pedanterie analitică de halucinat și a fost, în primul rînd, un foarte perspicace anatomist al imaginarului. L-am numit, într-un
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
așa (,să te iau aja cum ejti", pixelrage.ro) și în conjuncția și: ,el fiind asa de dejtept ji frumos" (level.ro). Grafiile ludic-nonconformiste atrag atenția asupra unor fenomene fonetice reale, dar deviază într-un cod grafic autonom, al cărui rol principal este de subliniere a identității de grup sau de generație. Fenomenul e prea recent și nu-i putem încă imagina urmările.
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
la a cărei reconstruire lucrase. încă înainte de a fi fost deportat, îi murise profesorului băiețașul de 13 ani, Veniamin, în urma unui accident la săniuș. Dar la personajul acesta voi reveni pentru că i s-a hărăzit în carte cel mai important rol. Vom vedea. Mai fusese un băiat în familie, Victor, liceean. împins mai mult de setea copilărească de aventură, decât de convingerile politice, hotărăște să fugă la partizani, în pădurile din lunca Dunării, face chiar rost de o armă, dar e
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
că piesa e autoparodie din care doar personajul Imogen, fiica regelui, are autonomia dată de trăirea reală a unei drame; Hausvater optează pentru un spectacol apăsat de umbra unor tragedii fără deznodământ tragic. Georg Peetz, venit din Germania, ales pentru rolul Cymbelin după prelungi audiții, acționează ca un alt Prospero, rege-vagabond, semnele lui izvorâte dintr-o stare de inspirație declanșează mișcarea unui grup inițial amorf, căruia îi insuflă viață și stare dramatică. Actorul are forță și grație și prezența lui scenică
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
poate fi pîngărită, iar esența erotismului este pîngărirea". Funciarmente asociată cu pofta profanării, dorința erotică duce, într-o sferă mai puțin brutală, cotidiană, la desconsiderarea femeii, la un misoginism prezent din plin în paginile camilpetresciene. Femeii i se rezervă un rol funcțional, de obiect al plăcerii, inteligența ei se cade ignorată, fiind stînjenitoare. "Autoritatea" sa nu iese din raza capriciului delectant pentru partener, id est pentru stăpîn: "Așa o doream". "Gravă ca un copil care cere luna sau pasărea de aur
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
sunt nesatifăcuți de viețile lor, dar nu se sinucid din cauza asta!), nici thriller (cum ar putea fi, dacă e anti-climactic?!), ci mai degrabă melodramă masculină (ŕ la Kramer vs. Kramer, Searching Forrester). Am vorbit atât de mult despre scenariu și rolurile protagoniștilor, pentru că aceste două elemente fac miza filmului. Nu-i de mirare că, la un moment dat, Milan discută despre Balzac cu un elev de-al lui Manesquier; Leconte preferă să regizeze discret (doar sfârșitul filmului e experimental), bazându-se
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
film de groază, lungmetrajul poate satisface fanii genului. Nefiind însă unul, am găsit un singur element original: începutul, revelat apoi ca vis al lui Marie, care servește ca și cheie de lectură a filmului. Apar însă câțiva actori români în roluri secundare, printre care Oana Pellea (mama lui Alex), care din nefericire nu are prea multe replici: scăldată în sânge, cu o mână tăiată, îngăimează cu greu un "Pourquoi?"... Al treilea lungmetraj e cel la care am mers mânată de entuziasm
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
termeni pe care alții îi sugerează prin puncte de suspensie. În succesiunea lor cotidiană însemnările aduc mai degrabă a jurnal decît a corespondență. Ele surprind perfect starea de spirit și principala preocupare a autorului în ziua respectivă. Unele notații au rolul unor fișe de lectură (de departe favoriții lui Emil Brumaru sînt Dostoievski, Gogol, Cehov, dar și Flaubert sau Sorin Titel), altele pun în discuție principii estetice sau indică întîmplări cotidiene (atmosfera de la vila scriitorilor de la Neptun, relațiile cu scriitorii), plictiseli
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
eventual gest al lui Emil Brumaru de a-i solicita lui Lucian Raicu restituirea scrisorilor cu scopul publicării lor în volum). Lipsa feedback-ului ar putea să sugereze faptul că aceste scrisori nu au fost niciodată expediate, adresantul jucînd doar rolul unui cititor virtual. Spre o astfel de interpretare ar putea trimite ultima epistolă din volum, purtînd data 22. IX 1980, unde este relatată chiar o întîlnire a celor doi corespondenți, surprinzător de rece pentru doi oameni angrenați de mai bine
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
din exterior, din grădină, pădure și grotă), desfășurându-se într-o unică încăpere, cu mobile enorme: totul apare ca jocul unor copii, pentru a căror fantezie este îndeajuns un covor transparent în chip de peisaj. Se potrivește cu prezența printre rolurile principale, neobișnuită în opera secolului XIX, a unui copil. Micul Eyold, băiatul lui Golaud din prima căsătorie, are un monolog plin de simboluri, care pot părea ușor dulcege. Descrie cum o turmă de oi, la apusul soarelui, se îndepărtează de
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
consecventă, inspiră o continuă lipsă de libertate. Camera cu ferestrele închise evocă spațiile claustrofobice ale tragediei clasice franceze, a lui Racine, comparate de Jean Giraudoux cu temnițe sau cuști de animale sălbatice. Cântăreții personifică acest spațiu ultrasugestiv, colorându-l cu roluri expresive. John Tomlinson îl cântă pe Golaud cu o forță și limpezime care reiese remarcabil în duetul-interogatoriu cu micul Eyold, fiul său. Marie Arnet (Mélisande) pare reținută față de Golaud, și prea ușor îi este crezută nevinovăția. Adulterul Pelléas (Russell Braun
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
Tomlinson îl cântă pe Golaud cu o forță și limpezime care reiese remarcabil în duetul-interogatoriu cu micul Eyold, fiul său. Marie Arnet (Mélisande) pare reținută față de Golaud, și prea ușor îi este crezută nevinovăția. Adulterul Pelléas (Russell Braun) realizează un rol de june prim, tot atît de convingător. Prezența cîntăreților este atît de firească, lipsită de poze melodramatice, încât spaimele lor nu înfiorează publicul. La un moment dat, Golaud, fratele mai mare, spune despre amanți: "Sunt copii, se joacă ca niște
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
durul, se ascunde în spatele cifrelor, aruncă săgeți spre fotografiile adolescenților "de familie bună" plini de coșuri, "îndârjiți practicanți ai malahiei". Dezvoltă tipologia unui Trăsnea-nerd-gig contemporan. În realitate e sensibil și impresionabil. E și cel mai sincer-autentic dintre toți. Își merită rolul de solist al trupei. E anotimpul proiectelor în patru. Sorin, Manolo, Filo și Călin nu sunt primii care au scris/preformat în cvartet. Ei au însă un sound, se sincronizează, se susțin unul pe celălalt, "cântă" bine împreună. Ca în
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
o realizare de impresionantă coerență în toate dimensiunile sale, atât cea scenică, cât și cea muzicală, un spectacol de mare consistență la împlinirea căruia a participat întregul colectiv al teatrului, colectivul orchestral, neobositul dirijor Cornel Trăilescu, basul Ștefan Ignat în rolul titular, corul condus de maestrul Stelian Olariu. O problemă restantă ce trebuie a fi ameliorată este aceea a dicțiunii în limba franceză. Se dovedește a fi pusă dificil la punct într-o comunitate ce se consideră a fi francofonă! în
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
care se adaugă memorialul călătoriei din 1886 a episcopilor români la Romă, reprezentând în ansamblul său o importanță contribuție științifică la o temă insuficient explorata, inclusiv datorită întreruperii tradiției de cercetare în timpul regimului totalitar. 5. Veneția a ocupat dintotdeauna un rol privilegiat în relațiile româno-italiene, așa cum au demonstrat comunicările susținute cu ocazia congresului internațional Dall'Adriatico al Măr Nero: Veneziani e Romeni, tracciati di storie comuni, si care constituie baza prezentului volum, apărut sub egida Consiliului Național al Cercetării din Italia
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
al Măr Nero: Veneziani e Romeni, tracciati di storie comuni, si care constituie baza prezentului volum, apărut sub egida Consiliului Național al Cercetării din Italia, așa cum aflăm din prefață semnată de coordonatorul volumului, Grigore Arbore Popescu. Dacă în Evul Mediu rolul Veneției în istoria Principatelor Române a fost cu preponderenta de natură economică, ca apoi, în zorii epocii moderne, să devină eminamente politic, odată cu progresivă decădere a Serenissimei acesta s-a transformat, de-a lungul timpului până astăzi, în interes cultural
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
valori sînt embrionare în mulțimea care numai le presimte. Pentru ea, ele plutesc în aer - le simte fîlfîind fără a le sesiza esența". Sau: " Masa simte viața ca ceva serios - nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente tragic. - Acesta este rolul individului". Fugosul student se arată prin urmare stăpînit de o irepresibilă intenție de singularizare, care nu are însă un aer artificios, histrionic, ci un caracter de chinuitoare căutare. El se caută prin intermediul unor stări convulsive, de "patimi veșnic nesatisfăcute", dar
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]