521,664 matches
-
și citat pe larg în presa centrală. În privința opțiunii pentru alegerile prezidențiale, cei mai mulți dintre cei care au declarat că vor să meargă la vot l-ar alege tot pe Ion Iliescu președinte. Atît doar că mai mult de 50% dintre români nu mai au chef să voteze, tendință scoasă în evidență chiar pe prima pagină a ziarelor, atît pentru uzul cetățenilor obișnuiți, cît și pentru cel al cetățenilor politicieni de toate culorile. De cînd a devenit chestor, șeful Poliției din România
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14560_a_15885]
-
sale necontenit "mărețe" o cruntă prigoană împotriva scriitorilor care nu acceptă înregimentarea în frontul propagandistic. Ei sînt excluși fără cruțare, aruncați la periferia societății ca niște rebuturi: "La Uniune am întîlnit mulți cunoscuți. Toți membri ai fostei Societăți a Scriitorilor Români și membri, încă, ai Uniunii. Au fost chemați să-și completeze fi-șele personale. Se tem de noi dări afară. Pînă acum, din cei peste 1500 de membri, au fost dați afară șapte sute. E vorba ca numărul membrilor Uniunii să fie
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
o prospețime a expresiei care sustrage această pictură oricărei determinări temporale mărunte. Iar pe Ion Țuculescu îl așază, fără nici un dubiu, în rîndul marilor pictori ai acestui secol. Și ar fi bine să se observe că nu am spus pictori români.
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
Mircea Mihăieș Să presupunem că dl. Geoană, ministru de externe în cabinetul Năstase, are dreptate. Să presupunem că "din punctul de vedere al relațiilor serviciilor române de informații cu partenerii lor occidentali, această problemă nu este o problemă de preocupare" (citatul reproduce întocmai subtila gândire geoaniană). Să presupunem că dl. Geoană nu minte când afirmă că problema securiștilor români "a fost rezolvată prin contacte directe pe
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
din punctul de vedere al relațiilor serviciilor române de informații cu partenerii lor occidentali, această problemă nu este o problemă de preocupare" (citatul reproduce întocmai subtila gândire geoaniană). Să presupunem că dl. Geoană nu minte când afirmă că problema securiștilor români "a fost rezolvată prin contacte directe pe canale speciale (cât de speciale, n.m., M.M.) specifice (specifice cui?, n.m., M.M.) și pot să spun cu toată răspunderea că nu există o problemă din punct de vedere al prezenței acestor lucrători de
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
mai mult de frica de a nu răspândi în jur molima, decât din amor real -, au creat câteva mecanisme de igienizare socială. Există o lege a deconspirării societății și ea reprezintă, ca să zic așa, punctul de vedere oficial al poporului român. Iar oricine se opune acestei legi nu conotează tagma docilă a boului, cum se lăuda un domn de la CNSAS, ci aceea, tot docilă, a colaboraționistului criminal. Felul macabru în care se încearcă anihilarea CNSAS (acesta fiind scopul nemărturisit, dar ferm
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
care puterea era "divizată între generali și politicieni". Ce-i drept, întrucât a decis să călătorească singur, spre a fi cu adevărat "izolat cu forțele istoriei", subiectivitatea nu poate fi evitată - dar tocmai această provocătoare subiectivitate dă farmec lecturii. Cititorul român va acorda fără îndoială atenție trecerii către București și chiar - în lumina recentelor considerații privind aderarea la UE și NATO - spre Sofia. Bulgaria e văzută (din nou îmi amintesc de Wischenbart) prin definiții canettiene. Uneori, o singură frază pregnantă dezvăluie
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
cu toții sunt foarte activi. N. Breban are chiar o răfuială cu Nicolae Manolescu care "nu susține cât mai mulți scriitori de valoare" și i-a lăsat pe șaizeciști singuri. Iar Al. George are câteva intervenții oportune pline de "înjurături": "Scriitorul român în toată perioada comunistă a făcut un lucru pe care trebuie să-l spunem și pe care-l știa publicul, chiar dacă nu era atât de grav cum pare: a trișat. Cu literatură esopică, cu aluzii, cu șopârle a schimbat raporturile
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
lui Cioran), epistemologia, politică și teoria literară se îmbină în mod firesc, necesar. Analiza subtilă, plină de prospețimea ironiei, uzează deopotrivă de argumentul psihologic și de cel filosofic. Iată, spre exemplu, răspunsul dat de autor ideii isterice cum că poporul român e pe cale de sinucidere: Se zvonește că ne-am sinucide. Că poporul român s-ar autoanula ca popor, că ar dispărea adică. Cu toate acestea, cele ce se petrec în România nu țin de sinuciderea unui popor, ci de supraviețuirea
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
Analiza subtilă, plină de prospețimea ironiei, uzează deopotrivă de argumentul psihologic și de cel filosofic. Iată, spre exemplu, răspunsul dat de autor ideii isterice cum că poporul român e pe cale de sinucidere: Se zvonește că ne-am sinucide. Că poporul român s-ar autoanula ca popor, că ar dispărea adică. Cu toate acestea, cele ce se petrec în România nu țin de sinuciderea unui popor, ci de supraviețuirea lui; și nimeni nu este mai departe de sinucidere decât cel pregătit să
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
Being Romanian: "1. Your tongue is the most Latin of Slavic languages, the one Adam spoke") și argumentul dezvoltat pe larg, cum este, de exemplu, cel referitor la structura mitică, utopica, pe care se articulează felul de a gândi al românilor (vezi Utopia română - 12. Când totul se poate). Dezinvoltura și nonconformismul autorului, pe care H.-R. Patapievici le numește, în prefață la acest volum, "dânsul pe tăișul sabiei", fac din lectură cărții un deliciu intelectual. Călin-Andrei Mihăilescu, Țara europsită, Editura
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
Your tongue is the most Latin of Slavic languages, the one Adam spoke") și argumentul dezvoltat pe larg, cum este, de exemplu, cel referitor la structura mitică, utopica, pe care se articulează felul de a gândi al românilor (vezi Utopia română - 12. Când totul se poate). Dezinvoltura și nonconformismul autorului, pe care H.-R. Patapievici le numește, în prefață la acest volum, "dânsul pe tăișul sabiei", fac din lectură cărții un deliciu intelectual. Călin-Andrei Mihăilescu, Țara europsită, Editura Curtea Veche, București
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
șefimea de la Prefectura și Consiliul Județului", arhiva Viața liberă, an 2000), funcționărime ("toată funcționărimea aciuată prin birourile din oraș", adevarul.kappa.ro; "funcționărimea arogantă", litterae.net), ștăbime ("toată ștăbimea Clujului se dă mare pe motoscutere vara", greenagenda.org), poețime ("poețimea română de pretutindeni, surprinsă de ineditul provocării", observatorcultural.ro/arhiva) etc. O serie de derivate vechi apar în contexte parodice noi ("premierul moldovean și-a închipuit, pe bune, că va băga în sperieți burghezo-moșierimea mondială", flux. press.md; "frumos cuvânt, muncitorimea
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
nu se poate aplica o hermeneutică post-modernă la o lume tradițională. O a doua problemă se referă la "prețul" Unirii din 1918 ce a trebuit plătit de generația interbelică de oameni politici. E în fapt reluarea unei teme din Paradoxul român. "Ar fi fost mai bine, scrie dl Alexandrescu, dacă întrebarea ar fi fost rostită, că ar fi putut corecta o anumită "cecitate politică" a elitei, datorită căreia ea a văzut dificultățile unificării ca un reziduu temporar al Unirii, nu ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
despre D. Popovici, la centenarul nașterii. Uitat de mai toată lumea, D. Popovici merita consemnările din Cetatea, ca un mare cărturar ce a fost, profesor al multor profesori clujeni de ieri și de azi, autor al unui studiu fundamental despre literatura română în Epoca Luminilor. Românii răpitori N-a fost ziar cît de cît important din Capitală care să nu povestească "isprava" deputatului PSD Dorin Lazăr Maior supărat că fiul său, Lăzărică, n-a fost primit cu o oră mai devreme de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
și copiii celebrului fotbalist englez Beckham, protagoniști au fost cîțiva români. După o asemenea cumplită blestemăție, Ministerul Afacerilor Externe ar trebui să se asigure că în această afacere de răpire "creierul" n-a fost în afara bandei descoperite, dar totodată, oficialitățile române ar face bine dacă n-ar adopta obișnuita atitudine de mirare nevinovată cînd se întîmplă ca infractori din România să-și facă de cap în alte țări. Pentru ca România să nu aibă de suferit prea mult de pe urma acestei ticăloșii, ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
o sursă din interior. Iar dacă o asemenea sursă a putut cădea la înțelegere cu un ziarist, de ce nu s-a adresat direct Scotlandyard-ului? Nu cumva din pricină că mai întîi trebuia să se afle în mass-media internațională că o bandă de români a vrut să-l lovească pe cel mai popular jucător de fotbal al Angliei, răpindu-i soția și copiii? Asta nu înlătură însă ipoteza elementară că o bandă de descreierați pilotată de cîțiva români a încercat să dea marea lovitură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
mass-media internațională că o bandă de români a vrut să-l lovească pe cel mai popular jucător de fotbal al Angliei, răpindu-i soția și copiii? Asta nu înlătură însă ipoteza elementară că o bandă de descreierați pilotată de cîțiva români a încercat să dea marea lovitură proiectînd o răpire de care n-a fost în stare. Revenind pe meleagurile noastre, să remarcăm faptul că, pentru a nu se știe cîta oară, guvernatorul Băncii Naționale e necondiționat luat în serios de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
integrală a piesei a apărut de curînd la Editura electronică LiterNet (va fi urmată de alte ediții electronice din teatrul lui Vișniec, începînd cu Despre sexul femeii - cîmp de luptă în războiul din Bosnia). Unul dintre cei mai apreciați dramaturgi români contemporani, deși puțin jucat înainte de 1989, Matei Vișniec a plecat în Franța ca turist în 1987, a cerut acolo azil politic, din 1992 a început să scrie direct în franceză și de atunci e un la fel de apreciat dramaturg francez contemporan
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
cerut acolo azil politic, din 1992 a început să scrie direct în franceză și de atunci e un la fel de apreciat dramaturg francez contemporan, ale cărui piese sînt montate pe scene din toată lumea. își scrie piesele întîi în franceză, apoi în română, la fel cum s-a întîmplat și cu Paparazzi, și uneori ajung să fie puse în scenă și în România. Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat și cele 14 scene ale sale se înscriu în tradiția teatrului absurd
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
ei? Ce locuri de muncă le oferim și de unde le asigurăm lefuri rezonabile, similare cu salariile din statele unde s-au stabilit? Suflând În trompeta demagogiei electorale, chiar politicienii de stânga s-au angajat În problema repatrierii milioanelor de emigranți români, oferindu-le o primă de instalare. Promisiunile populiste demonstrau că erau pe altă lume, În condițiile În care șomajul este Într-o creștere tot mai amenințătoare. Mai nou, nu sunt bani nici de salarii și pensii. Ceva fără precedent, unicat
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
Irina Marin A sosit la redacție numărul 43 din ediția în limba română a publicației Lettre Internationale. Întâlnim aici un potpourri de autori, pornind de la nume mai puțin cunoscute și ajungând la câștigători ai Premiului Nobel precum Isaac Bashevis-Singer sau Gabriel García Márquez. Pătrunse de acest spirit cosmopolit, în paginile revistei stau alături
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
văzându-și de ceea ce știe el mai bine: puiul de somn în orele de lucru, țoiul de rom, furtișagul mărunt, sudalma sictirită, printre dinți, altoirea nevestei. într-un cuvânt, o populație numai bună de încălecat. Dacă vă imaginați că mulți români fac distincția între bine și rău, întrebați, de pildă, cum văd ei chestiunea dosarelor de securitate. După ce-o să vă treacă efectele șocului, veți constata că până și infima minoritate a "lucizilor" nu înțeleg de ce-ar trebui acționat pentru
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
trebuie păzită prin legi. Dar... Niciodată în istoria culturii noastre regulile ortografice nu au fost impuse cu anasîna! Și nici supravegheate, legal. În 1932, cînd Sextil Pușcariu și Academia dominată de Ardeleni și de ideea justă a reafirmării latinității limbii române eloborau (împreună cu T. A. Naum) "îndreptarul ortografic" (cu "â", cu sunt etc.) - un grup de lingviști - și nu dintre cei mai puțin însemnați! - la Iași (Iorgu Iordan), la București (O. Densusianu, Al. Rosetti) și-au "permis" să nu ia act
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
latinității limbii noastre. În București, și la Iași, se știa că reforma ortografiei latinizante preconizate de miticii cărturari ai Școalei Ardelene și de urmașii lor în cultură, în tipăriturile de la Blaj, Buda sau de la Viena avea drept țel integrarea limbii române în latinitate. Ei au fost cei care au suținut că notația fonemelor â, ă, ț, ș etc. (care, după ei, erau... slave!) trebuiă latinizată. Și au propus: â în campus > câmp), î (în rivus > rîu), ê (în foenus > fên), ô
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]