4,815 matches
-
-a ediție a Târgului de Carte, numit în cehă SvĆt knihy (adică Lumea cărții). La standul editurilor din România, plin de cărți frumoase și mereu înconjurat de vizitatori, s-au prezentat pe rând poetul Dan Sociu, prozatorul Mihai Sin și romancierul Dumitru Țepeneag. În prezența scriitorului român de la Paris a avut loc lansarea romanului său Hotel Europa, a cărui versiune în limba cehă se datorează tânărului traducător Tomás Va�ut, absolvent al Secției de limba și literatura română al Universității Caroline
Dumitru Țepeneag: „E nevoie de Europa unită, fie și cu toate dezavantajele ei“ by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/7250_a_8575]
-
ani, și poftă să îmbrîncească statuile. Poftă pe care i-o dăduse Perpessicius, răspunzînd cu un NU fără alte nuanțe încercărilor lui la Poșta redacției Universului literar. Partea întîi e o punere împreună a lui cu doi poeți și un romancier. Dintre cei mai buni pe care i-a dat răstimpul dintre războaie: Arghezi, Ion Barbu, Camil Pe-trescu. Exerciții de critică a criticii, mai degrabă decît răfuieli cu direct vizatul, sînt aceste lovituri de daltă. De pildă, Lovinescu, Cioculescu, Aderca intră
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
cere literaturii române un efort de aliniere cu Occidentul pe care el însuși, mai tîrziu, îl va face, dă măsura distanțelor mici. Arghezi debutase în volum în 1927, Barbu în 1921 (dar Joc secund apare abia în 1930), Camil Petrescu, romancierul, există tot din 1930. Carevasăzică, Ionescu dărîmă niște statui în facere, oameni încă supuși capriciilor receptării, pe care simte că-i poate muta, într-un cîmp literar care atunci, din discuții, se întrupează. Epoca de relativă mulțumire de sine - sîntem
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
un supraviețuitor al regimului lui Pol Pot (1975- 1979). Avea treisprezece ani când a început teroarea. A scăpat cu viață. Printre puținii dintre cei internați în lagăre de reeducare. A făcut un film pe tema atrocităților khmerilor roșii și, împreună cu romancierul francez Cristophe Bataille, a scris o carte. Între altele, a avut o discuție cu unul dintre cei mai teribili torționari ai vremii, comandantul centrului de deținere S-21, unde au fost torturați și uciși zeci de mii de cambodgieni, Duch
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
unul dintre bidoane n-a fost găsit nici astăzi. O memorie care refuză să se stingă, iată lucrul extraordinar și plin de riscuri pe care profesorul polonez de liceu l-a făcut pentru istorie. David Lodge și H.G.Wells Cunoscutul romancier englez, tradus masiv și la noi, David Lodge, a publicat recent o biografie romanțată a lui H.G.Wells, cel mai citit scriitor din Anglia primei jumătăți a secolului XX. Și totodată cel mai prodigios autor de cărți de literatură, multe
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4941_a_6266]
-
împins de la spate de prietena lui, își publică romanul, devenind o vedetă peste noapte. Silit să facă lecturi în public, un fel de striptease intelectual pentru neîdemânaticul tânăr care nu știe să pronunțe în franceză „rendez-vous”, David îl întâlnește pe romancierul al cărui pseudonim este David Duster, un boem scandalagiu, Jacky (Henry Hübchen), care, fără a dori să demaște impostura, îl pune în încurcătură, insinuându-se ca agentul său de vânzări și distrugându- i, neintențioant, relația cu Marie. Dintr-o lovitură
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
i-a rafinat minciuna romanescă. Pe de altă parte, el este o persoană publică și, poate cel mai important, revendică pentru el un chip al romanului, chipul unui personaj așa cum apare în final pe motocicletă alături de iubita sa. În definitiv, romancierul Martin Suter după al cărui roman omonim a fost făcut filmul și care colaborează la scenariu ne atrage atenția că ficțiunile nu rămân niciodată între coperțile unei cărți și că pot migra mediatic în viețile fiecăruia, iar minciuna romanescă are
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
trecut apropiat și despre care am crezut greșit că și-a pierdut din forță o dată cu alegerea la Casa Albă a unui musulman intelectual. Așa l-a numit un umorist al unui canal de televiziune foarte ascultat pe Barack Obama. Când romancierul israelian Amos Oz afirma că miracolul n-a constat în alegerea unui Negru, dar în aceea a unui intelectual, a fost vorba de un omagiu. A devenit apoi o insultă. Intelectual, pentru republicanii Sarei Palin și ai Tea Party, este
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
Mihai Zamfir Considerat primul nostru romancier cu operă amplă și bine articulată, Duiliu Zamfirescu ne apare astăzi drept un autor mai degrabă modest, fără suflu, supralicitat în timpul vieții, ca și în posteritatea imediată. La el onorurile culturale și succesele sociale au împins în prim plan o
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
cu tărie în ceea ce spunea. Conștient la tinerețe de propria sa insignifianță, din care a făcut toate eforturile să se salveze, Duiliu Zamfirescu își pierde treptat luciditatea pe măsură ce, avansînd în vîrstă, constata că onoruri de toate ordinele îl copleșeau. Considerat romancier înainte de toate, scriitorul a visat inițial să se afirme în poezie. Modul în care fusese întîmpinată prima sa proză mai amplă l-a făcut să renunțe pentru o bună bucată de vreme la roman și să se consacre prozei scurte
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
i-am trimis o cărticică de versuri. Sunt reci, nu-i așa? Am vrut să le fac reci, ca de marmoră, dar poate au ieșit de piatră de gîrlă“. Și avea dreptate! Scriitorul a reușit să se impună însă ca romancier, ajutat de încurajările tuturor, de modul în care ciclul său romanesc a fost primit, ca și de puținătatea romanelor din țara noastră în acea epocă. Publicînd pe parcursul unui deceniu și ceva, între 1894 și 1906, șase romane, dintre care cinci
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
de puținătatea romanelor din țara noastră în acea epocă. Publicînd pe parcursul unui deceniu și ceva, între 1894 și 1906, șase romane, dintre care cinci în succesiune narativă, Duiliu Zamfirescu și-a legat numele de această specie. Superior în ipostază de romancier față de poet, el a meditat îndelung și fructuos asupra condiției romanului ca specie, asupra trăsăturilor care se cer unui romancier, dar nu a reușit să devină unul excepțional. Singura semi-reușită o reprezintă primul volum închinat familiei Comăneștenilor, Viața la țară
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
romane, dintre care cinci în succesiune narativă, Duiliu Zamfirescu și-a legat numele de această specie. Superior în ipostază de romancier față de poet, el a meditat îndelung și fructuos asupra condiției romanului ca specie, asupra trăsăturilor care se cer unui romancier, dar nu a reușit să devină unul excepțional. Singura semi-reușită o reprezintă primul volum închinat familiei Comăneștenilor, Viața la țară, cu suplimentul său Tănase Scatiu (acesta din urmă de dimensiuni mult mai reduse și formînd împreună cu Viața la țară o
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Dinu Murguleț întruchipează boierul de viță veche, depășit de lumea în modernizare; Matei Damian ar fi tînărul aristocrat trecut prin cultura occidentală; Sașa Comăneșteanu - tînăra boieroaică plină de generozitate și de principii umanitare; Tănase Scatiu - mitocanul îmbogățit etc. Prezentarea de către romancier a personajelor sale se face în ordine aproape teoretică. Sașa Comăneșteanu „era născută la țară, crescută pe lîngă tată-său, în idei statornice de iubire a pămîntului strămoșesc. Comăneștenii jucaseră un rol însemnat în toate mișcările naționale“; cînd își întîmpină
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
sunt însă, ce-i drept, prea multe, ci cedează .pasul descrierilor de interior, aglomerărilor de obiecte, acestea mult mai reușite și îndeplinind o funcție romanescă utilă. Dincolo de ideea de a construi un roman ideologic, Duiliu Zamfirescu poseda trăsături de adevărat romancier care, în alt context, ar fi rodit. Față de romanul românesc precedent, cel al autorului nostru utilizează dialogul cu naturalețe, uneori cu aplomb (atracția autorului pentru teatru, atracție ce l-a dus la scrierea unor piese nesemnificative, l-a ajutat însă
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
cu ceilalți face din el o apariție infinit mai credibilă dec`t fantoșele din jur. Prin contaminare, alte personaje ale romanelor prime devin cît de cît convingătoare doar în scenele care-l au drept protagonist pe Scatiu. După Tanase Scatiu, romancierul intră într-un declin ce durează pînă la sfîrșitul carierei sale. În război debutase totuși promițător: conacul de la țară și casa boierească din oraș, izolate de lumea din jur, erau pentru prima oară înlocuite de vibrația Bucureștiului și de agitația
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
complet neverosimilă și se transformă apoi într-un fel de apologie a naționalismului ardelenesc. Episodul de la Roma din Îndreptări se prezintă inexplicabil de palid pentru un prozator ce trăia el însuși la Roma, iar episodul ardelenesc pare o litografie folclorică. Romancierul se trezește puțin doar în ultima dintre piesele ciclului său, în Anna observînd propabil că nu se poate face la nesfîrșit roman doar cu idei. În Anna, erosul ocupă toate paginile. Din păcate, transpunerea erosului în text se lovește de
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
de critica literară drept «mult-așteptatul roman al unificării». Cartea a primit „Premiul pentru literatură al orașului Berlin” și „Medalia Johanes Bobrowski”. În același an, revista „The New Yorker” l-a inclus pe Schulze pe lista „celor mai buni șase tineri romancieri europeni”, iar săptămânalul londonez „The Observer” l-a desemnat între „cei 21 de autori de care trebuie să se țină cont în secolul XXI”. Proza lui Ingo Schulze închipuie un univers caracterizat de o succesiune de fracturi în plan comportamental
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
Constantin Stan mărturisea că Gde Buharest e doar primul volum dintr-o trilogie. Romanul rusesc de azi va deveni, în volumul al doilea, un autentic roman românesc, mai spunea el. (Sunt tare curios ce metodă va adopta. Pe a primilor romancieri? Bujoreanu, Baronzi? Pe a lui Rebreanu? Va fi un Pat al lui Procust? Un Cel mai iubit dintre pământeni?) Iar în al treilea, unul riguros nemțesc. Locul consfințește scriitura. Cu Gde Buharest, proiectul acesta extrem de interesant a început bine.
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
a transformat creația artistică într-o întreprindere esențialmente competitivă. Pe listele de bestselleruri autorii sunt cotați asemenea acțiunilor la bursă. Puteți concepe oroarea unei asemenea situații? Și puteți sonda prăpastia de grotesc căreia îi cedează un Hemingway - cel mai mare romancier american în viață - atunci când vorbește de una din cărțile sale ca despre un mijloc de a-și apăra titlul de campion? Știu bine c-a vrut să glumească, dar ce contează: gluma nu-i reușită, e mai curând revelatoare - trădează
Portretul boxerului la tinerețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5717_a_7042]
-
drept care, instaurează... patriarhatul! Revenind, însă, la numiții prozatori, n-ar ști atâtea cu privire la femeie, de nu și-ar întreba, pesemne, propria lor Anima, propria feminitate. Poeții, ego(t)iști prin definiție, vorbesc, îndeosebi sau îndeobște, doar dinspre ei (spre ele). Romancierii amintiți mai sus, dinspre ele, „din lăuntrul” lor. „Al lor”? Care e genul posesivului „al lor”? E ambigen: „al lor” și-„al lor”! L. N.: Până unde ajunge această feminitate în poezie? Ș.F.: Nu știu ce să răspund. L. N.: Despre
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
și-a început cariera de jurnalist. Pentru o scurtă perioadă, înainte de a se stabili la Moscova în 1923, a lucrat la Biroul de investigații criminale al poliției din Odessa. A început să scrie povestiri la îndemnul fratelui său mai mare, romancierul Valentin Kataev. După moartea lui Ilf, Petrov a încetat să mai scrie proză, limtându-se la scenarii de fim și articole. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost reporter de front; a murit într-un accident de avion în
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
realitate, simplu și maniheist conceput, complex, clar, indescifrabil, banal sau misterios. Totul a depins de atitudinea autorului. De fapt, de concepția lui. În Arca lui Noe am schițat trei formule de roman în funcție de interpretarea (implicată, de cele mai multe ori) pe care romancierii au dat-o personajelor lor. Romanul doric este, în teza cărții mele, acela în care autorul îi acordă personajului deplină încredere, fiindcă e convins că-l cunoaște în toate ipostazele sale, inclusiv sub raport psihologic. Romanul ionic e relativist: autorul
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
laureat al Premiului Nobel, care scria în această manieră: Claude Simon. Preferat lui Michel Tournier, în 1985. Noul Roman a reprezentat forma cea mai radicală a anticomunismului în literatură. Omul ca personaj a dispărut. Și, odată cu el, autorul, căci noii romancieri considerau că textul romanesc se produce de la sine, ca efect al unei „gramatici" particulare, la fel ca și limba (în viziunea lui Noam Chomski), lipsit de transcendență auctorială. „Întoarcerea" autorului și a personajului s-a produs, în România, ca și
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
în mod cu totul inexplicabil e un indiciu în plus al intimității corespondențelor între autor și (până la un punct) narator. Cum spuneam, Prologul e mai spectaculos, Epilogul mai romanesc. Și, oricât de ciudat ar părea, forța de mai târziu a romancierului Petru Cimpoeșu, din Epilog vine. Antrenamentul pentru Simion liftnicul sau pentru Christina domestica aici și l-a făcut. Cu toate neajunsurile ei, a doua jumătate din Firesc e mai importantă în ordinea creației. Ultimul paragraf arată o bună intuiție a
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]