3,443 matches
-
soare al Arizonei! În dimineața zilei de sâmbătă, 14 octombrie, 2006, un grup de români din Arizona, repartizați în șase autoturisme, se aflau în drum spre Grand Canyon. Datorită condițiilor de trafic (carosabilul umed), una dintre aceste mașini a derapat rostogolindu-se de câteva ori, fapt care a dus la rănirea a două persoane și moartea unui tânăr, la numai două zile după accident. Astfel că, luni, 16 octombrie, 2006, Timotei Herlo a plecat în eternitate la vârsta de numai 18
COMUNITATEA ROMANA DIN PHOENIX PIERDE UN TANAR GREU DE INLOCUIT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355904_a_357233]
-
sunt umbrele sau Umbra. nimic nu-i interzis. doar amânat, când știi că miezul tău s-a copt durerii, dar a rămas în veșnicie cuarț curat... joc piesa vie ...și scena crește, crește uneori scade în lacrimile spectatorilor actori mă rostogolesc clown printre pietrele de carton ale falsității... tac. doar chipul îmi râde. gura desenată grosier, ascunde zâmbetul trist, al copilului nedescoperit... doar simțit... mi s-a dat un obiect de lovit. uneori lovesc. în jocul copilului nedescoperit, semințele de timp
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
pulsul... și râd, Doamne, râd! cu hohotul inimii râd și ascult cu timpanele sufletului... scena trei din actul minciunilor neasumate... și scena crește, crește, și mintea plutește, în zgomotul gândurilor induse... și râd, Doamne, râd! până când... o lacrimă de rouă rostogolește portocalele copilăriei... ascute adierea vântului printre frunzele ruginite... și plâng, Doamne, plâng! aleile sufletului îngustate de pași zdrobesc pietrele albe trecând timpului formele spulberate prin palme... și plâng, Doamne, plâng! ploile vii ale copilului redescoperit, așterne cuvinte în simfoniile sufletului
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
cu apa vie a cuvântului înainte ca modelarea, smulgerea, dezvăluirea sensurilor ascunse sunetelor să devină gesturi. mai rătăcesc și acum printre pietrele albe ale timpului tău, căutându-te pe tine, cel ce a revenit odată, în iarnă în viața mea, rostogolindu-mi tâmplele prin iarba cuvintelor înalte... te caut pe tine, acea ființă de lumină ce mi-a readus ritmul pulsului aproape de alergare. acum ești departe. distanțele și gesturile sunt moarte, sufocate de ceața unor cuvinte goale, strălucitor de false... te
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
iubirea în care inima mea a ridicat un munte de întrebări, într-un vârf de baghetă din ametist... hărțile rădăcinilor între pământ și cer, corbul și trupurile aruncate de viață în liniștea orbilor. povești răscolite de ceața cioburilor de ochi rostogoliți printre semințe de dor... lumina le e bobul de grâu, când cuvintele nu mai au ecou. se rostesc grav în oglinzi mate de ape, păstrând glasurile pierdute, într-o absurdă veșnicie. gol și o umbră de corb rătăcind printre mormintele
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
în luntre de lumini a vremii când vin ploile, nesățioasele ploi... Patria-i înseninarea unui popas în care tăifăsuim coacerea ce nu cruță vremii, căpăstrul legat de hornul colibei din mijlocul lunii unde se strâng din când în când cerbii rostogolindu-se-n tine, ca-ntr-o petrecere blândă cu apă și miriști Patria-i ocol de bucium consemn la intrarea-n cetate ! Referință Bibliografică: Patria II / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie
PATRIA II de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356007_a_357336]
-
se răsfăța între coapsele mele, într-un joc al imaginatiei, aruncându-mă pe culmile senzualității. Am îngenuncheat, gemând de plăcere, sau de dorințe, sau de amândouă la un loc, privind-o zvâcnind sub ploaia sărutărilor. Prinși în iureșul voluptății, ne rostogoleam, însetați, unul peste celălalt, sărutându-ne peste tot, reciproc. Nici nu am simțit, când ne-am trezit aruncați pe covorul generos, care ne oferea spațiu din plin. I-am căutat, febril, gura, sânii, tălpile picioarelor. Mușcam, sălbatic, sfârcurile întărite, buzele
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RONDELUL CRUCII DE PIATRĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului La crucea de pe deal privesc tăcută, La piatra ce-a zidit lacrima grea Rostogolită pe obraz, durută, Din ochi, atunci când sufletul cerea. Cu gândul și privirea abătută La timpul ce-și înghite trecerea, La crucea de pe deal privesc tăcută, La piatra ce-a zidit lacrima grea. Piatra din deal, ce pare surdo-mută, Piatra de
RONDELUL CRUCII DE PIATRĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354943_a_356272]
-
a plăcut această susținere ? Pentru că misticii au o mare apetență pentru dramă, cum zice și Constantin Trandafir! Iată-ne pe un tărîm strivit de bocancii moraliștilor, pentru că, ajungînd la Eminescu, iată o frază bogată în sensuri meditative: „Mitul a fost rostogolit în Infern de mulțimea detractorilor!” și „... o furie unică se abătu asupra poetului în perioada imediat postdecembristă...” - după răzmerița aia de carton cu voie de la Poliție !!! (Caragiale avea dreptate !) De ce se dedau acești „neica nimeni, ia piciorul de pe mine” - cum
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
râsul lor într-o parte respir trup ca o vremelnică uitare de sine în cealaltă culeg stropi din mirarea crescută liniște uneori strâng în brațe glasul tău îl învelesc în așteptarea peretului unde îți tac cuvintele și aștept să se rostogolească văzduhul de ruginiul frunților căzute la pământ întâlnindu-te am aflat surprinsă că mi-a lipsit piciorul drept cum am reușit să mă târăsc o viață mințindu-mă că pășesc neobișnuit de drept? Referință Bibliografică: În palmele tale este timpul
ÎN PALMELE TALE ESTE TIMPUL de OANA RADU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355344_a_356673]
-
a apropiat fără ezitare de Vâț și, înainte ca el să-și dea seama de cele ce se întâmplă, a fost culcat sub o ploaie de lovituri pe pavajul drumului. Pentru a doua oară în seara aceea chipiul s-a rostogolit în praf, de data aceasta fără sorți de a mai scăpa nevătămat, pentru că individul, mai furios decât taurul pe capa unui toreador, l-a călcat în picioare, transformându-l într-un ghemotoc inform de cârpe și carton. Bineînțeles, nu mi-
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
SÂMBĂTĂ DE TOAMNĂ Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate vântul. Vânat. Stau agățata de ziua de ieri și nu-i dau drumul. Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi. Pavarotti cântă. Amintire. Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd. Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu. Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai
O SAMBATA DE TOAMNA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355517_a_356846]
-
care o port. Credința că într-o zi voi învinge și voi ajunge acolo, sus, mă însuflețește. Mă bucur că nu am rămas un simplu bolovan la poalele muntelui. Chiar dacă sunt un bolovan, vreau să fiu un bolovan care se rostogolește. - Este greu să fii călugăr? - Foarte greu, dar merită. - Nu ați crezut dintotdeauna în Dumnezeu: ați crescut în casa unui propagandist al ateismului științific. Pe când erați copil, la ce argumente apela tatăl dvs. pentru a vă convinge că Dumnezeu nu
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
al Lumii întregi, si o Lege universală a căsătoriilor mixte dintre caste, considerată a fi Inima Reginei de pe intraga Planetă Pământ. Și dacă aceasta moneda numită ÎNCREDEREA în omul planetar vine acum cu viteză spre tine dintr-un cosmos demonizat, rostogolindu-se în spirală din “spațiul supralunar” în “spațiul sublunar” pe Axa pământului, care este în același timp și Axa Cerului Cristalin, va trebui cu orice preț să cunoști această nouă AXA care este chiar Coloana AND-ului nostru primordial, având
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
să nu fie făcut din mine ? ” Cea mai mare gresala umană ar fi să ne facem iluzii că am putea guverna Planetă, evaluând cele două fetze ale monedei numită ÎNCREDERE după competența și caracter, sau după carismă, atunci când moneda se rostogolește zornăitor pe cânt... Fără o analiză serioasă a datelor noastre genetice, carismă, competența și caracterul, chiar și luate împreună, e cea mai triste mască sub care se ascunde Marea Minciună de adormit “Copilul care joacă Dame”. Căci atunci când îți vinzi
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
perpetuează prin codul tău genetic. În ultimă instanță tu ai liberul arbitru ca să-ți alegi îngerul sau demonul pe care il dorești. Dacă te lași însă sedus sau sedusa de “ bisturiul chirurgului” și de sunetul zornăitor al banilor care se rostogolesc spre tine din abundență prin toate băncile din lume, nu dă vina pe chirurg, sau pe criză monedei, și nici pe ÎNCREDERE, ci asuma-ti responsbilitatea pentru comoditatea și ușurință cu care te-ai lăsat operată estetic și bancar de
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
joc de Noroc, Sărăcie și Bogăție, va trebui să înțelegi acum că oricât de sus ai aruncă moneda ÎNCREDERE , ea va cădea de 99 de ori cu o singură față în sus, si o singură dată va rămâne pe cânt ... rostogolindu-se zornăitor și virtual din fereastră în fereastră spre cele două inimi de ebonita ale milionarilor de carton cu suflet de plub ... până ce va fi prinsă undeva, numai D-zeu știe cum ... dacă va mai fi prinsă ... în crăpătura unei
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
nimeni, era un loc liber în plus în înghesuiala aia, asta este urma lăsată de dispariția cuiva dintre noi, mergea spre casă, o luase prin albia uscată a rîului, pe scurtătură, crengile copacilor se clătinau pe cer, pietrele i se rostogoleau sub tălpi, of, Estero, n-am revoluționat eu cunoașterea, fredona el, da' de iubire sînt matol, cum e rîulețul gol, n-are apă, nu se-adapă, a secat și s-a uscat ... și cu pantofii fleoșc-fleoșc prin valurile mărunte, care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
of, Estero, n-am revoluționat eu cunoașterea, fredona el, da' de iubire sînt matol, cum e rîulețul gol, n-are apă, nu se-adapă, a secat și s-a uscat ... și cu pantofii fleoșc-fleoșc prin valurile mărunte, care i se rostogoleau peste șireturi ... Pe pod trecea Adelina, poate nu se înșelase el cînd i se păruse că a văzut-o trecînd pe lîngă crîșmă, da' era o imposibilitate să fi fost tot ea de două ori la rînd, da' mai știi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
așa ceva ca să‑mi demonstreze că sunt tari... Ce specimene, domnule!” a zâmbit magistratul ironic și fără să se ascundă, în timp ce‑și ridica geanta voluminoasă și grea de parcă transporta pietre cu ea. Polițistul s‑a uitat lung după el cum se rostogolește spre ușă și a rămas pe gânduri. „Chiar nu pot să‑l înțeleg. I‑a cășunat pe omul acela și refuză să ia în seamă o serie de elemente cât se poate de reale și logice. Dar, ce să mai
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
biata fată, pierdută toată în roba largă, folosită zilnic de toți grefierii, căuta un răspuns pe care, oricum, nu avea curaj să‑l formuleze. A salvat‑o de la alte observații nefondate intrarea impetuoasă a unui bărbat volubil care și‑a rostogolit trupul prin ușa larg deschisă. Purta pe reverele sacoului șifonat o mică listă de bucate. Cu gesturi teatrale a invitat înăuntru o doamnă tinerică și cu o atitudine cât se poate de indiferentă. - Poftiți, poftiți, stimată colega! Doamnă judecător, îmi
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
o azalee Purtându-mă pe umeri spre vârf de peniță,mai sus. De patru zile mă simt un catren Spus de-un suflet la colț de carte Când gândul a rămas în tren Și eu plecând cu gara mai departe. Rostogolesc în gând a cincea zi Gândul pe umeri tot mă poartă, Iar gara rămasă în câmpii Rodește-n brazde altă soartă. De șapte zile mă simt un vagon, Gândul pufăie speranțe când eu îs mut, Simt că mă duce-n
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
1944, la Bogdănești, disperat și sfâșiat, ziceai despre niște execuții... - De câte ori mă gândesc la acele clipe, mă simt mai rău ca tine. Mă dor toate nervurile, asemenea plantelor într-un ierbar. Atunci, „au fost executați 16 dezertori. Împușcați, s-au rostogolit inerți în gropile pline de apă. Am văzut creieri zburând, strigate, groază muta, totuși indiferență față de glonț. Nu mai pot. Nu mai pot. Mă doare ceva nelămurit în piept, ceva de care nu mă pot desface. Mă sfâșie pe dinlăuntru
ULTIMUL TELEFON de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356514_a_357843]
-
făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor ... am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt. Victorioasă am ucis mirajul semnului de întrebare. M-am născut oarbă. Am năvălit în prăpastia lașității umane. Jurămintele au scormonit în fundul sufletului, suferința. Mă lovește
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
Cam pe la mijlocul bisericii stăteau bărbații smeriți, cu pălăriile în mână. Nu aveau voie să vină înaintea șefului cu pălăriile pe cap. În spate stăteau femeile și cu mine, dar erau mai multe babe, care își făceau cruci cu evlavie, unele rostogolindu-și ochii în sus peste cap, altele în jos. Toți își făceau cruce odată, probabil când le făcea semn preotul. Unele femei se îndoiau până la pământ, mă țineam și eu după ele, îmi plăcea joaca aceea, până când bunica m-a
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]