5,386 matches
-
conștiință cosmică solară pe un sferoid planetar Viu; un sferoid desprins, la origine, dintr-o „Stea arzătoare cu opt raze” de formă lenticulară, apoi „terraformatat” într-un glob de bioluminiscență solară, încărcat la nivel informațional-energetic de Soarele Galactic ce se rotește pe orbita sa cu 106.000 km pe oră, în consonanță cu Soarele uriaș din Pleiade, în expansiunea infinită, și permanent în legătură cu explozia și implozia ADN-ului nostru primordial, de ordinul divin și de mărimea 8 la puterea 64 de
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
geam repede la ușă și-i dădeam drumul în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
chiar și un nume de... om: Vlăduț al lu’ Hobza! După ce orbise și surzise, se des¬cur¬ca mai greu singur, căci trebuia să se oprească din când în când și să amușine aerul și pământul, lungindu-și gâtul și rotindu-și încet capul pentru a-și da seama un- de se află. Atunci, Hobzoaicei i se făcea milă de el și venea zilnic cu el pe la noi, după ea era mai ușor să se orienteze căci mirosul îl avea încă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
alerga din casă cu picioarele goale numai să prindă cât mai mult cu privirea zborul unui avion ce-i survola casa bunicilor din Ianca. Cum mâinile sale se ridicau în aer și saluta, cum vedea el că parcă pilotul respectiv rotea încă o dată aparatul deasupra capului său, în semn că i-a primit îmbrățișarea... Era ca o flacără ce ardea înlăuntrul său, ce-i încărca gândurile de dinainte de culcare, dar și cele de la trezire. Acum... nu are nevoie decât de câteva
AVIATORUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366331_a_367660]
-
de pilot. Poate și pentru că inima sa a fost mereu împărțită: când zbura de pe un aerodrom pe altul, când se ancora în viața de familie. Dincolo de profesie, zborul a fost și rămâne pasiunea sufletului său, în care visele s-au rotit continuu. Mereu va ascunde o lacrimă în colțul ochiului și va tresări când va privi spre cerul survolat de un aparat de zbor, pentru că, retrăiește încărcătura emoțională ce-o traversa când el însuși stăpânea aerul. Starea aceea de libertate și
AVIATORUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366331_a_367660]
-
fugeam repede la ușă și-i dădeam drumul în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
cuminte, căpătase chiar și un nume de... om: Vlăduț al lu’ Hobza! După ce orbise și surzise, se descurca mai greu singur, căci trebuia să se oprească din când în când și să amușine aerul și pământul, lungindu-și gâtul și rotindu-și încet capul pentru a-și da seama unde se află. Hobzoaicăi i s-a făcut milă de Vlăduț și de atunci a început să vină zilnic cu el pe la noi, după ea era mai ușor să se orienteze căci
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
tale Dar nu le-ai întins. Privirea ta nu m-a atins... Cum să poți primi viitorul, Altflel, decât cu brațele deschise!? Deschide-ți inima, în primăvară Și uită de iarna din noi... Și, du-mă departe, cât mai departe! Rotește-mă, în alte ochiuri de viață, Să ajung la inima ta Și al nostru va fi viitorul... Meine Gabe Auf der Parkbank hast du auf die Zukunft gewartet. Du warst sehr angespannt, Mit geballten Fäusten! Ich wollte, dass mich deine
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
oi vrea. Așa, vez’!... Hobzoaica ieu crez că ie la iea acas’ în Câmpuri, n-am văst-o deloc az’, șî iea ie bine, n-a dat colțu’ încă... În tot acest timp, Bălan a continuat să ne privească pe rând, rotindu-și doar capul când spre mine, când spre taică-meu, interesat parcă de ceea ce vorbeam; mai mult, la un mo- ment dat îmi dădea impresia că el chiar înțele- gea ceea ce vorbeam, comportamentul și privi- rea lui transmițându-mi treptat
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
în oglindă dirijându-l apoi pe pereții monumentului. La Voroneț, în timp ce analiza pictura din turlă cu o scară lungită cu o a doua și ținută de doi țărani, una din legături s-a desprins iar scara a început să se rotească sub ochii îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
și în arte, nu putem avea niciodată un unghi sferic de vedere, ceea ce înseamnă că este imposibil să ne putem cuprinde pe de-ntregul, într-o singură privire, sau să-l putem vedea vreodată complet pe Celălalt. Oricum ne-am roti sau am roti corpul obiect, imaginea percepută este parțială, restul fiind doar fotomemorii.Frumusețea și senzualitatea corpului este reprezentată metonimic ‒ partea pentru tot ‒, atât cât ne permite câmpul scopic, în viață și în arte. În multe compoziții renascentiste cu personaje
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
nu putem avea niciodată un unghi sferic de vedere, ceea ce înseamnă că este imposibil să ne putem cuprinde pe de-ntregul, într-o singură privire, sau să-l putem vedea vreodată complet pe Celălalt. Oricum ne-am roti sau am roti corpul obiect, imaginea percepută este parțială, restul fiind doar fotomemorii.Frumusețea și senzualitatea corpului este reprezentată metonimic ‒ partea pentru tot ‒, atât cât ne permite câmpul scopic, în viață și în arte. În multe compoziții renascentiste cu personaje îmbăindu-se, pictorii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
ne-ndreptăm ca să zburăm spre alte zări. Se îndreaptă toți trei spre poarta păzită de un arhanghel cu paloșul de foc în mână. Poarta se deschide pentru a-i lăsa să iasă, apoi se închide și arhanghelul continuă să-și rotească paloșul.) ACTUL II (O căsuță modestă din lemn și chirpici. În ea, patru persoane: Adam și Eva, mult schimbați, împreună cu fiii lor Cain și Abel, doi flăcăi chipeși și zdraveni.) Scena 1 (În faptul zilei) Adam: (cu însuflețire) De nopți
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
direct din cotidian , face din relația poetică o expresie proaspătă. Autoarea nu are inhibiții, nu se teme de alăturarea cuvintelor aparent nepotrivite, în aceeași sintagmă. Își cunoaște posibilitățile creative și exersează într-o simfonie complexă, convinsă fiind că totul se rotește în jurul axului ce unește cerul cu pământul. ,,...credința, fluture, pe umărul tău drept”. Iată credința redusă la înțelepciunea de-a recunoaște că nu suntem monolitul care nu suferă nici o schimbare. Credința ca un fluture, efemer și în perpetuă metamorfoză, stă
TAINA DE DINCOLO DE CUVINTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366703_a_368032]
-
Dar vine vântul să o răstoarne, Se duce-ncolo, vine încoace, Ce mult îi place să se mai joace. Se frânge luna în patru sferturi, E obosită de-atâtea certuri Și-n pas cu vântul tot mai vibrează, Când se rotește și când dansează. Se-aruncă luna în lacuri calde, De praful lumii să se mai scalde, Degeaba-ncearcă și se păzește, Căci dintre trestii o urmărește. Nu e nici sfântă, nu e nici clară, E fericită. A câta oară ? Și
JOC DE LUNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366208_a_367537]
-
Viață... Ce-acum e subțire ca firul de... ață. Cu toată puterea din suflet, o țin Cu sânge și lacrimi încerc s-o susțin. Nimeni nu vede... nu are răgaz Al ei rostogol să-i pună zăgaz.. Ca o nălucă... rotește la vale Nimeni nu vrea să s-așeze-n... cale. Sfârșit de... viață, sfârșit de dorințe Timp nu mai este pentru... cerințe. Roata vieții... se-nvârte cu... jale Ajungem cu toții... o frunză... în cale Uscată de toamne, călcată de pași... Doamne în
ROATA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361597_a_362926]
-
de teologia antropologică a lui L. Feuerbach (1841), Marx a fost primul teoretician social care a văzut în religie unul din factorii principali ce se opune progresului și schimbării sociale. „Religia este opiumul popoarelor”, „este doar soarele iluzoriu care se rotește în jurul omului atâta timp cât omul nu se rotește în jurul său însuși” susținea Marx în anul 1844. Di perspectiva sa, societatea viitorului, în care diferențele de clasă vor fi eliminate și care va da naștere omului nou, va fi una în care
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
1841), Marx a fost primul teoretician social care a văzut în religie unul din factorii principali ce se opune progresului și schimbării sociale. „Religia este opiumul popoarelor”, „este doar soarele iluzoriu care se rotește în jurul omului atâta timp cât omul nu se rotește în jurul său însuși” susținea Marx în anul 1844. Di perspectiva sa, societatea viitorului, în care diferențele de clasă vor fi eliminate și care va da naștere omului nou, va fi una în care religia va fi o chestiune de istorie
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
de-ar putea cineva să mi-o aducă, să mă joc cu ea!... Porumbelul, auzindu-i dorința, își ridică aripile imediat, zbură ușor pe deasupra fetiței în semn că înțelesese misiunea, apoi se ridică în sus, tot mai în sus. Zbură, rotindu-se în văzduh, micșorându-se ca un fulg, apoi ca un punct alb și, în cele din urmă, dispăru de tot pe înaltul cerului. Trecuse mult timp de când plecă porumbelul, iar Corina îl mai aștepta încă, cu înfrigurare și nerăbdatoare
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
La răscrucea de drumuri din pustiuri, pe culmea unui deal, poporul tătar înalță un gurgan de pământ peste mormântul viteazului lor erou. Iar pe creasta acelui gurgan au sădit vreo zece, ba douăsprezece pini. Iar peste gurgan și peste pini rotesc neliniștiți vulturii cei semeți ai stepei care, plutind în cercuri largi și încete, prevestesc sfârșituri de vară, ori focuri roșii ce mistuie satele de la orizont... * Dar fiul cel tânăr al Împăratului Tătarilor, înconjurat de prietenii săi devotați, se întoarse zburând
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
vârstă... Fiecare demonstrează ce știe. Bine că nu avem muzică. Vă dați seama ce s-ar fi întâmplat dacă am fi făcut Aerobics sau Zumba!!! Clătinam avionul și cine știe pe unde și cum ajungeam la sol. Unii „gimnaști” își rotesc capetele, alții fac exerciții de extensie, exerciții izometrice... Mens sana... in corpore aero-sano! Se umple și culoarul din spate. Dezmorțiții încep să fie mai vioi și mai binedispuși. După o jumătate de oră toți membrii grupării sportive ne retragem încet-încet
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 773 din 11 februarie 2013 Toate Articolele Autorului imaginea păpădiei care aleargă rotindu-și faldurile de mireasă în inima aerului mă urmărește în pielea goală dansându-mi sufletul când o vede nu este mai mult decât o biserică vie care plutește de la o religie incandescentă la altă religie incandescentă atingând corzile inimii înainte de
PĂPĂDIA CARE ALEARGĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351765_a_353094]
-
crezut că te poate interesa “preliminariile”, ca să putem începe în cunoștiința de cauză și înțelegând mai bine natura ingrată a prezenței mele printre ei, deloc ușoară și departe de a fi o simplă peregrinare pitorească, de decor schimbat! Și apoi, rotind ochii către candelabrul din care țâșnea lumina chiar și în miezul zilei, în living-room-ul în care ne “găsise” pasiunea pentru “răzlețiții” Lumii Noi, își “puse” în voce un strop de duioșie și nostalgică cadență, dând impresia că ieșirea mea din
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
fulgerele cuvintelor gelatina viselor o întindeam extatic la soare săpam cratere imaginare cu mâinile golite de sânge incandescente unghiile mutila(n)te iroseau vibrații ca niște metastaze emoționale pianele supraviețuiau declinului ecoul tău (i)lumina fiordul apa de havel se rotește în oglinzi egocentriste ca o maree va evada cineva ? pictăm cerul cu aluviuni zâmbete eretice ne sfidează îți trimit cioburile lezate ale tabloului expus fără ramă artefactele sinelui meu narcisist revolta lumii joacă pocher la tine în cartier dorm ulii
FIOR(D) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352282_a_353611]
-
pus la cazna a mai grea, Doar că pân' atuncea, vai! Limba ți se va scurta, Ca, rămas fără de grai, să nu poți, de chin, urla, Vei fi ars și-apoi prăjit în cazanul cu catran, (Înălțând la cruci, smerit, rotind ochii prin tavan) Os cu os, de la picior pân' la cap, va fi zdrelit, Pentru fiece vapor și tot ce s-a șterpelit, Iar în clipe de răgaz, a' lui Boc hidos strigoi, O să-ți bage pe grumaz doar cârnați
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]