1,828 matches
-
o întreabă direct, înainte ca ea să-l poată deruta: Spune-mi și mie sincer. Ce pune la cale prietenul tău, naturistul? Să nu mă minți; ne cunoaștem deja de ceva vreme, nu? Am trecut prin ceva greutăți. Ea se rușinează toată, se ține de coate și își studiază pantofii de parcă tocmai i-ar fi sărit singuri în picioare. Nu știu exact, pretinde ea. Ciudat, nu-i așa? Cum se tot întoarce în viața mea în diverse momente de criză? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu caut. Am găsit deja. Se întinse peste masă să-i ia mâna. Ea tresări, lovind furculița și împrăștiind tofu peste tot. —Cu mine? Când încă îți umblă ochii peste tot? La care „mine“ te referi? Se uită în jur, rușinată de ea însăși. Tot restaurantul evita să-i privească. Se întoarse din nou spre el și ciripi: Nu-i nimic, Daniel. Nu te judec. Ești ceea ce ești. Dacă ai accepta pur și simplu să-mi spui... El își retrase mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spune că a recurs la acest gest "de mizerie", pentru că "nu mai mânca poate nici o dată pe zi". Fred Vasilescu își dă seama că orgoliul lui Ladima a determinat această punere în scenă a împrejurărilor. Fire hipersensibilă, Ladima se simțea rușinat de iubirea înjositoare, pentru vulgara Emilia și împrumutase cei 1000 de lei pe care-i pusese în buzunar, astfel ca demnitatea lui de om să rămână neștirbită, fiind unica lui mândrie în viață, singurul ideal: " Aflat într-o stare de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
foarte răi în viețuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greșit și acoperă-l. Și dacă nu poți lua asupra ta greșelile lui și nu poŃi primi cercetarea și rușinea în locul lui, rabdă-l măcar și nu-l rușina... De nu te liniștești cu inima, liniștește-te măcar cu limba. Și dacă nu poŃi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău. Și de nu poți lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dezlânată, de ce să nu te duci înapoi în camera cealaltă, și-am să vin și eu imediat. - Mulțumesc, doamnă, spuse Gosseyn. După care se răsuci și deschise ușa și păși în camera în care se aflase inițial. Se simțea oarecum rușinat de el însuși. Dar se simțea și ușurat pentru că, într-adevăr, nu-și putea lua nici un fel de angajamente până ce întreagă această situație nu era clarificată în mod satisfăcător... Nu-i așa Gosseyn Doi?" Răspunsul veni pe dată: dar purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
feciorului șturlubatic care, dintr-o Dacie papuc, apucă un steag mare, din acela cu gaură, și se așează de-a dreapta statuii în toată vremea cât ține expozeul. Printre participanți fojgăie un tataie cu pieptul plin de decorații; organizatorii îl dau rușinați deoparte, el se supune blând-ascultător și revine pe neașteptate printre domnii și domnițele din Apus, de fiecare dată când aceștia se nemuresc fotografic, și strică totul cu ale sale medalii și însemne militare. Suntem cel mult cincisprezece în ceața hibernală
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
picioare, dacă se simțea suficient de bine. Psihiatrul era un bărbat bine îmbrăcat, de vreo patruzeci de ani, fără trăsături deosebite. — în timpul conversațiilor noastre, i-a spus el, o să ai niște sentimente neașteptate față de mine. Te rog să nu te rușinezi să le dezvălui, oricît de bizare ți se par. Nu mă voi simți deloc jignit. Toate fac parte din tratament. Thaw îi vorbi despre părinți, copilărie, lucrurile pe care le făcea, fanteziile sexuale și Marjory. Cuvintele ieșeau din el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în turla și în aer. Brațele îi obosiseră. Se ghemui și ieși apoi de sub clopot, apucîndu-se de balustradă, deși vibrația ei îi străbătu palmele ca un curent electric. Zumzăitul se topi. I se păru că aude proteste de jos și, rușinat de zgomotul pe care îl iscase, se urcă pe o altă scară. Ajunse la un etaj din șipci de lemn, cufundat total în beznă, cu excepția unui grăunte de lumină care răsărea de sub o ușă. Bîjbîi spre ea, trase zăvorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oricum, când maică-sa era bine, rânduia lucrurile, deretica și spăla. De altfel era spălătoreasă cu ziua. Vara se ducea să se spele pe cheiul gârlei, unde se și îmbăiau, cu toatele, în pielea goală, laolaltă cu bărbații, fără să se rușineze, iarna era mai greu, mergea doar pe la casele care aveau apă curentă. Săraca de ea, avea mâini „de spălătoreasă“, roșii și umflate. Rar de tot, când îl mângâia, îi simțea bătăturile din palmă, mai mult îi răzuia obrajii. Străinul, sprijinit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa-zisele hetaire, care în tablou apăreau în loggie, traseră de pe el hanoracul, șosetele, blugii, pe când o alta venea cu costumul. Pentru o clipă, se văzu în chiloți, cu burta bombată, cu pieptul scobit, plin de fire încărunțite și se rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea să-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu mine. Din tortul meu ți-aș face o haină, din zilele mele o viață plină de desmierdări. Astfel cum privea umilită la el, fusul îi scăpă din mână și furca căzu alături cu ea. Ea se sculă - și ca rușinată de cele ce zisese, mînile ei spânzurau în jos ca la un copil vinovat, și ochii ei cei mari se plecară. - El se apropiă de ea, c-o mână îi cuprinse mijlocul, iar cu cealaltă îi desmierdă încet fruntea și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stânci și de abia azi înțeleg că, neavând curaj să se sinucidă, Victor alesese o formă mai suportabilă de a se obișnui cu moartea, treptat, învățînd să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparîndu-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doar atît: "Fiule..." Și a ridicat din umeri, în semn că nu se putea obosi să explice unui ignorant un adevăr atât de simplu ca acela pe care-l rostise el. Ceilalți tăceau. Păreau să fie de acord ori se rușinau să-și manifeste nedumerirea. M-am întrebat atunci: nu cumva, asemenea lui Dumnezeu, Bătrânul trebuia să nu fie văzut pentru a exista și pentru a fi atotputernic? Numai așa devenea cât de cât explicabil de ce nimeni nu încerca să înșele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă dusesem mereu să aprind câte o lumânare pentru ea la biserică, iar mai târziu am avut o mare înclinație să sacralizez; dacă n-aș pomeni decât marea și lumina. Mă rușinam însă de asta ca de o slăbiciune și atunci apelam la ceea ce mi-a fost totdeauna la îndemînă; la insolența față de ceea ce alții venerau. Cu alte cuvinte, mi-a plăcut să scandalizez. "Mă tem ― îi ziceam lui Dinu ― că tot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
drum? în întinderea aceea nesfârșită de nisip am întîlnit un necunoscut. N-am vorbit nimic unul cu altul toată ziua. Seara ne-am oprit să ne odihnim și am împărțit hrana. Întrucât el n-avea sac de dormit, m-am rușinat să mă vâr în al meu. Am rămas și eu pe nisip și îmi clănțăneau dinții de frig. Abia spre dimineață am ațipit. M-a trezit soarele dogoritor; am observat atunci că necunoscutul îmi șterpelise sacul de dormit și dispăruse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Petersburg și s-a mutat la Moscova. Nici nu ar trebui să mergem până acolo. Poate că s-a mutat în districtul Vyborg. Stă pur și simplu ascuns, pentru că nu a mai vrut ca prientenii lui, de care poate se rușinează, să îi strice viața nouă din suburbie. Sau poate că s-a săturat de viața neserioasă de actor și a intrat în armată. Ba mai mult, poate că predă la o școală de fete. Ori, dimpotrivă, poate că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în stare de niciun alt senetiment, cu atât mai puțin de milă. Umerii lor, pe măsură ce Porfiri și Salitov își croiau drum printre ei, erau tari, dar nu opuneau rezistență. Salitov vorbi ceva cu polizieski-ul, care păru atât ușurat cât și rușinat să îi vadă. ă Sunt mai rău ca niște câini, domnule. Ca niște câini în călduri, exlică el, arătând spre mulțime. Salitov primii informații despre accident de la un martor pe care plozieski-ul în reținuse, un ofițer de cavalerie care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
deschisă la o poezie ce mi-a oferit răspunsul pe care Îl căutam. — Cum se numește? Întrebă David curios. — „Pariază totul pe dragoste, dacă ești un om adevărat“. — Cum ți-a răspuns la Întrebare? Întrebă Diane. Ce spunea? — Nu te rușina... o Îndemnă Paul. — Spunea, răspunse Kitty timid, ei bine, spunea ceva de genul ăsta. Unei broaște care nu și-a părăsit niciodată iazul, oceanul i se pare un pariu riscant. Asta Înseamnă să renunțe la siguranța, la cunoștințele asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îmbujorase de jenă. — Dar e o poveste amuzantă! spuse el. Cum continuă? — Albă ca Zăpada m-a Învățat să merg printre galaxii pe simulator. A fost grozav! Kitty Încercă să râdă, dar nu Îi ieși cum trebuia. Haide, nu te rușina! zise Desert Rose. Nu mi-ai povestit cum a fost sexul ca zăpada! — Nu a fost deloc, termină! Haide, ne distram și noi, râse Desert Rose. Merseră În liniște câteva minute și tensiunea din mașină deveni incomodă. Charlie opri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Angeles, dar ea sună Încontinuu și mă amenință cu poliția. N-a ieșit prea grozav călătoria asta, zise Desert Rose posomorâtă, băgându-se În pat. — Îmi pare rău, să-mi spui dacă te pot ajuta cu ceva, zise Kitty, cumva rușinată de nefericirea lui Desert Rose, În contrapunct cu imensa fericire pe care o simțea ea. 15 Victime colaterale sau Norocul lovește din noutc "15 Victime colaterale sau Norocul love[te din nou" Kitty se trezi odată cu răsăritul soarelui, ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
stânci și de abia azi înțeleg că, neavând curaj să se sinucidă, Victor alesese o formă mai suportabilă de a se obișnui cu moartea, treptat, învățând să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparându-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doar atât: „Fiule...” Și a ridicat din umeri, în semn că nu se putea obosi să explice unui ignorant un adevăr atât de simplu ca acela pe care-l rostise el. Ceilalți tăceau. Păreau să fie de acord ori se rușinau să-și manifeste nedumerirea. M-am întrebat atunci: nu cumva, asemenea lui Dumnezeu, Bătrânul trebuia să nu fie văzut pentru a exista și pentru a fi atotputernic? Numai așa devenea cât de cât explicabil de ce nimeni nu încerca să înșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă dusesem mereu să aprind câte o lumânare pentru ea la biserică, iar mai târziu am avut o mare înclinație să sacralizez; dacă n-aș pomeni decât marea și lumina. Mă rușinam însă de asta ca de o slăbiciune și atunci apelam la ceea ce mi-a fost totdeauna la îndemână; la insolența față de ceea ce alții venerau. Cu alte cuvinte, mi-a plăcut să scandalizez. „Mă tem - îi ziceam lui Dinu - că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
drum? în întinderea aceea nesfârșită de nisip am întâlnit un necunoscut. N-am vorbit nimic unul cu altul toată ziua. Seara ne-am oprit să ne odihnim și am împărțit hrana. Întrucât el n-avea sac de dormit, m-am rușinat să mă vâr în al meu. Am rămas și eu pe nisip și îmi clănțăneau dinții de frig. Abia spre dimineață am ațipit. M-a trezit soarele dogoritor; am observat atunci că necunoscutul îmi șterpelise sacul de dormit și dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vag că Împreună cu Belbo și cu Diotallevi rezolvam un fel de puzzle care ne făcea să pierdem zile și nopți Întregi, dar nu-i mai spusesem nimic, de când Îmi ținuse predica aceea a ei despre psihoza asemănării. Poate că mă rușinam. În zilele acelea i-am povestit tot Planul, Încheiat În cele mai mici amănunte ale lui. Ea știa de boala lui Diotallevi, iar eu mă simțeam cu musca pe căciulă, de parcă aș fi făcut ceva neîngăduit, și Încercam să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]