3,212 matches
-
și colective. Astfel: 1. Moshova, la origine erau sate mici bazate pe proprietate de pământuri și întreprinderi private. Multe moshovot-uri s-au dezvoltat în orașe. 2. Kibbutz-im erau organizații cooperatiste, autonome agricole. Conducerea și deciziile sunt colective, responsabilitățile, ca: spălat rufe, gătitul, îngrijirea copiilor, îngrijirea vitelor etc., sunt împărțite între toți rezidenții. Toți aceștia muncesc în beneficiul comunității. Ei au locuința în proprietate, primesc mâncare, haine etc. Astăzi, cele mai multe kibbutz-uri au ferme și fabrici. Aceste kibbutz-uri fac atât comerț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
felinarului. Acasă, Dorobanțu se certa cu Huza, nevastă-sa; ba uneori ieșeau în puterea nopții trăgându-se de cap, chiuind și tăvălindu-se prin șanțuri. De altminteri, Huza, femeie grasă și voinică, era destul de vrednică și spăla, cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, polițaiul. Trăia numai cu cucoana Adela, erau singuri, fără copii, și amândoi mărturiseau că sunt foarte fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Atuncea vină la curte... Vin numaidecât, cucoane Petrache! Îl văd că întoarce capul și privește în deal. Ridic și eu ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau cu spetezele neclintite în văzduh, era întinsă o frânghiuță pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trei ani de dragoste. Așa că, după tradiție, a trebuit să-mi așez în mod solemn piciorul peste cel al Fatimei, verișoara mea, soția mea, în clipa în care intra în camera nupțială, în timp ce la ușă o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi s-a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și simplu adormită, iar respirația, sacadată mai înainte, redevenea regulată. M-am așezat lângă ea, gândindu-mă ce era de făcut. Puteam să mă rănesc la deget cu un ac, să pătez rufa cu sânge și să uit de noaptea nunții până a doua zi. Dar aveam oare să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze sub pașii dansatorilor. M-au chemat și pe mine foarte curând ca să mă alătur sărbătorii. Au stăruit: aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neputință să ajungi dacă nu cunoșteai locurile, Valerius, Tarosh și ceilalți războinici fură întâmpinați de bărbați, femei și copii. Toți se adunară în jurul lor, vociferând veseli. În coliba lui Tarosh - solidă, din lemn, cu o latură ocupată în întregime de rufele puse la uscat -, câteva femei blonde, robuste îl înconjurară râzând pe Valerius când acesta intră într-o cadă și-i turnară apă caldă, să se spele. Îi frecară trupul cu perii din licheni, până când considerară că oaspetele - sacru pentru triburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Zarvă în livada de guave Familiei mele, cu dragoste 1 În vara aceea, căldura învăluise tot orașul Shahkot întro ceață gălbuie și tristă. Aglomerarea de acoperișuri și de sfori de rufe, care se întindea de obicei până la poalele dealurilor de la linia orizontului, se vedea ca prin ceață, confundându-se cu cerul plin de praf. „Problemele au fost depistate la nivelul norilor cumulus, care s-au supraîncălzit“ citea din ziar domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zbierau ei și se prefăceau că tremură. O să plouă. Se luptau și se trânteau unii pe alții într-o stare de veselie nestăpânită, în timp ce adulții se grăbeau prin lumina schimbătoare să ajungă până la piață și-napoi, să aducă în casă rufele spălate și hamacele. Ridicau brațele în aer salutându-se unii pe ceilalți: — În sfârșit! Musonul! Cine mai știa dacă venise din pricina elicei celei uriașe, a nunții de broaște, a muzicantului, a puterilor mercuriale sau a minunilor unui magician? Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu încetul, văzu rețeaua de fire pornind din stâlpul de curent electric și pereții murdari, pătați, ai caselor care se înălțau mult în jurul său, și acoperișurile complicate și verandele lor; desișul lor de antene de televiziune, sârme întinse pentru pus rufele la uscat și curți pline de biciclete și plante zdrențuite și tot calabalâcul familiilor numeroase și zgomotoase. Rețeaua municipală de apă era pornită. Dinspre fiecare bucătărie și baie din Shahkot răzbătea sunetul pompelor de apă, șuvoaiele subțiri de apă scurgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o rețea de scări și pereți cu ferestre care se deschideau una înspre cealaltă. Își simțea inima grea. În mod sigur, își zicea, împrejurimile îi afectau negativ sănătatea mentală. Cerul era o rețea de pătrate și dreptunghiuri între sârme de rufe și antene de televizor, balcoane, ghivece de flori și bazine de apă. Semăna cu un puzzle. Și cum ai aborda problema asta? În mod straniu, din motive necunoscute, își aminti, din negura vremurilor, vocea critică a Părintelui Matthew Matematică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un scriitor care stă lângă mine. Mi l-a arătat o dată un tip pe când eram în cârciumă și de atunci l-am tot văzut pierzându-și vremea prin Family Fun, salonul de jocuri electronice sau târându-și săculețul albastru pentru rufe la spălătoria automată. Nu pot să cred că scriitorii pot să câștige atât de mult, nu-i așa? ... Se oprește și se holbează la mine. Are o față mică și neîncrezătoare, totodată șireată, cu aerul unei trufașe conveniențe în zâmbetu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ieri s-a făcut săptămâna - apartamentul avea un aer ușor dezordonat, de parcă cineva ar fi tras la întâmplare, ca și cum acel cineva ar fi dat peste cap eforturile menajerei Pe masă erau flori, dar nici o pereche de chiloți în coșul cu rufe murdare. În frigider era lapte proaspăt, dar în cană nu se vedeau resturi de ceai - și Selinei îi place ceaiul. E foarte pretențioasă când e vorba de ceai, și adesea are la geantă un plic de ceai... Mă aștepta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trebuie să aibă ceva artă în viața lui... În viața noastră sălășluiește forma, conturul artistic, și vrem ca forma să ne fie dezvăluită, chiar dacă ne mișcăm în spațiul strâmt alcătuit din chei, portfard, cești de cafea, șifoniere, carnete de cecuri, rufe, coafură, galerii pentru perdele, garanții pentru frigider, pixuri, nasturi, bani. Sunt în căutare de bani, caut bani. Dă-mi niște bani. Hai. Fă-o. Ia, ține niște bani... Am încercat să încasez un cec azi-dimineață. Totul a fost ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dar să știi, racii cu scordolea nu merg decât c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am ieșit pe balcon. M-am strecurat pe sub rufele întinse la uscat și m-am rezemat de rama metalică. Veturia avea câteva ghivece mari de flori, un fel de chiupuri smălțuite, în care pusese un soi de arbuști care înfloriseră. Flori mici, galbene, dese, primele flori ale primăverii. Urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina difuză a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o să urce greu spre etajul blocului, spre balconul cu rufe și cu mine bătând în prichiciul metalic un ritm inventat după cântecul șoptit al orbului. Părea știută melodia lui, îmi părea știută și silueta orbului din stație, păreau toate știute, trăite cândva, văzute cândva, povestite sau doar imaginate cândva. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din dorurile mele neostoite după o lume al căreia niciodată nu am fost, pe care am dorit-o întotdeauna. I-am râvnit sărăcia demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei zile, cu mirosurile ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau dureri, fascinația cu care se deschideau permanent unor orizonturi fabuloase, enigmatice, cu interdicții cumplite, dar și cu dezlegări miraculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
izbăvire, șutați tocmai în Rai. Rămăseserăm doar eu și Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase din muzicuță la o masă de lângă godin, cu toiagul lui atârnat de un fel de parâmă care spânzura ca o funie de rufe între burlanul sobei și rafturile cu sticle de la tejgheaua lui Borisoff, vânzătorul, plecase și el, șonticăit, trăgându-și ciotul de picior. Kerim ascultase până atunci muzicuța orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini, ca și cum urmărea în zarea cine știe cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
polițiștilor, tremurînd și vărsînd În tăcere lacrimi de lașitate. CÎnd Fumero se plictisi să tot scuture o greutate moartă, Își descheie pardesiul, se deschise la fermoar și Începu să urineze peste Fermín. Prietenul meu nu mișca, părînd o boccea de rufe vechi părăsită Într-o baltă. În timp ce Fumero Își descărca șuvoiul generos și aburind peste Fermín, am continuat să nu fiu În stare să deschid gura. CÎnd termină, inspectorul se Încheie la prohab și veni Înspre mine cu o față asudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
grijă, numai că vă previn, eu la opt jumate mă bag În pat. Imediat am sunat acasă la Barceló, sperînd că Fermín trecuse pe acolo pentru a-i goli cămara Bernardei sau pentru a o Încolți În camera de călcat rufe. Nu mi-a dat prin cap că-mi va răspunde chiar Clara. — Daniel, asta chiar că e o surpriză. Așa zic și eu, m-am gîndit. Executînd niște ocolișuri demne de profesorul don Anacleto, am menționat ca din Întîmplare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Într-o băltoacă din propriul ei sînge, Îmbrățișînd un copilaș purpuriu și strălucitor, nimeni n-a fost În stare să-și dezlipească buzele. Cele două trupuri au fost Îngropate În cripta din pivniță, fără ceremonie și fără martori. Cearșafurile și rufele au fost azvîrlite În flăcări, iar Încăperea a fost pecetluită cu un zid de piatră. CÎnd Jorge Aldaya, năucit de vinovăție și de rușine, i-a dezvăluit cele Întîmplate lui Miquel Moliner, acesta s-a hotărît să-i trimită lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
exista o ușă de acces spre terasa care dădea la scară. Terasele tuturor caselor din grupul respectiv alcătuiau un fel de rețea de curți interioare separate printr-un zid de cel mult un metru, unde vecinii veneau să-și Întindă rufele la uscat. Nu mi-a luat prea mult să găsesc o clădire de pe latura cealaltă a grupului, a cărei fațadă dădea către strada Joaquín Costa, de unde puteam ajunge pe terasă și, de acolo, puteam să sar peste zid și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la Întrecere și jucând Între ei un fel de badminton.. Dinlăuntrul sânilor izvora gâtul care, rotindu-se ca o spirală, străpungea planșeul de beton, urcând Încă două etaje. Capul femeii, răzbătând prin ultimul planșeu, se clătina mișcat de curent printre rufele și norii prinși În cârlige direct de parapet. Femeia Își deschidea și Închidea Încet buzele, privind cu un ochi În sus, altul În jos. Văzându-l pe Oliver stând meditativ În salonul lui pe taburet, ea Își coborî unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bine zis, nu mort, ci doar migrat, pentru o vreme, În alte regnuri. O să-l sedăm și o să-și revină singur...” În spiciul său, profesorul Perjovski mai aduse vorba, printre altele, de femeia-toc, de femeia-mătură, de femeia-cârlig și femeia-frânghie de rufe, cea care obișnuia să se urce pe terasa blocurilor din cartierul Kanta, unde după ce-și lepăda, dansând Într-un ritm din ce În ce mai trepidant, nenumăratele sale fuste Înflorate, rămânând doar Într-un combinezon trandafiriu, intra Într-o transă atât de profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]