6,798 matches
-
de Îndată spre Bowery. Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie. Și printre toate astea trecea din când În când, ca o nălucă, câte-o limuzină neagră, din aceea lungă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deloc bine. Fiecare nerv vibra țipându-și parcă senzația de disconfort. Cu toate acestea, o singură zonă din corpul meu, pe care o localizam În spatele cerebelului, mă furnica Încontinuu, transmițând intermitent mesaje de alertă, aidoma unui turn de veghe În ruine. Însă mesajele acestea erau ignorate de sistemul meu nervos, de mușchi, de organele interne, așa că sfârșeau prin a se focaliza În extremitatea penisului. Cu excepția acelei zone minuscule a creierului ce emitea semnale din mijlocul tenebrelor, mă aflam complet sub dominația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mare minciună. Era doar extrem de obosit. Am Închiriat o mașină sport italienească și obișnuiam să mergem până la Corleone, să observăm oamenii locului, sau să mergem să ne batem joc de prostituatele care-și făceau veacul Într-o discotecă situată În preajma ruinelor feniciene. Ne-am distrat de minune! Am stat acolo doar o săptămână, dar dacă stau să mă gândesc bine, a fost ultima excursie pe care am făcut-o Împreună. La Început călătoream În diverse locuri numai noi doi, dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rămas dispărută. — Da, sigur, că eu le țin minte cum țin minte câinii cu coadă. Foarte neobișnuit. Te duci? Am ridicat din umeri: — În ultima vreme am dormit prost, așa că de ce nu? — Vrei să zici, în afară de faptul că e o ruină arsă și că e periculos să mergi înăuntru? Păi, un motiv ar fi acela că e posibil să fie o capcană. Cineva ar putea să încerce să te ucidă. Oi fi trimis-o chiar tu, atunci. El râse fără tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la adresa alegerii mele în materie de lectură: — Citiți des genul ăsta de lucruri? mă întrebă întorcând în mâini revista de pe o parte pe alta de parcă ar fi fost cine știe ce artefact scos la lumină de către Heinrich Schliemann în urma săpăturilor făcute la ruinele Troiei. — Nu. Am cumpărat-o și eu așa, doar din curiozitate. — Bine. Un interes neobișnuit pentru ocult este adesea un semn al unei personalități labile. — Știți, și eu mă gândeam chiar la acest lucru. Nu oricine ar fi de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi om dacă nu aș recunoaște găsirea unei anumite satisfacții în legarea lor. Însă acest nume, numele unei fete pe care Arthur Nebe mi-l menționase cu multe săptămâni în urmă atunci când s-a întâlnit cu mine noaptea târziu la ruinele Reichstag-ului, însemna cu mult mai mult decât satisfacția de a găsi o soluție mult prea întârziată la o enigmă. Sunt ocazii când descoperirea are forța unei revelații. — Nemernicul, zise Lange, dând paginile propriului său dosar. — Și eu mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un geamgiu trebuie să fi părut o licență pentru a tipări bani și erau o grămadă de oameni afară, la privit, care demonstrau asta. În capătul nordic al Fasenenstrasse, sinagoga din apropiere de linia de S-Bahn fumega încă mocnit, o ruină înnegrită, dezmembrată, de bârne și ziduri arse până la temelie. Nu sunt clarvăzător, dar pot să spun că fiecare om cinstit care a văzut-o se gândea la același lucru ca și mine: câte alte clădiri aveau să mai sfârșească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din Cirene la demnitatea unui gânditor autentic și demn de acest nume. Dovadă, tăcerea lui Platon în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. în ruinele de la Boscoreale, se vor descoperi purceluși votivi pe cupe de argint. La Herculanum, în vila lui Piso, arheologii vor descoperi un manifer asemănător... Iconografia asociază cel mai adesea acest animal roz și rotofei cu discipolii lui Epicur. De ce? Grigore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pare a fi cea mai plăcută prietenului său - poemul -, un expozeu asupra doctrinei lui Epicur, iar acest politician veros refugiat la Atena după o tenebroasă afacere de corupere a unor consuli și a unor auguri plănuiește să construiască taman pe ruinele Grădinii un fel de proiect imobiliar menit să șteargă orice urmă a Magistrului pasionatului poet... Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste tot în bazinul mediteranean; puterea romană le oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă slova mateină Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan. În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină, Zveltă, surla Judecății, lasă-o umbră pe cadran. * - Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri răsăritene, Ființa noastră se clădește cu scriptura ta, Matei! Prim și ultim Caragiali, ca o holdă de antene Te alegem viu din vântul despletitelor idei. Iată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce vorbe sfinte Le-auzeam printre ortaci! Cum să stai atunci cuminte Când vezi răul și să taci? Scriu să îmi astâmpăr focul, Când eram în Munți miner Căutam cu ei norocul În adâncul fără cer! Toată Țara-i o ruină De la nord până la sud! Ofilite flori de mină: Baia, Roșia, Abrud... Le-am privatizat pe toate, De ce văd mi-atâta silă! Peste amintiri uitate Crește iarba fără milă... Frunză verde, frunză arsă, Toamnă pustiită-n noi, Astăzi când mi-e
DOINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364364_a_365693]
-
Autorului Supraviețuitor Omul este un erou din naștere. Nu spun nimic nou. Ceva s-a născut din nimic. Dreptul de a te mira este și o obligație. Ce poate fi explicabil? Să știi că nu știi, ce mare lucru? Din ruine nimic nu se nalță. Unde e casa sufletului? Fata din oglindă clipi. Să faci ordine într-o dezordine totală. Încearcă să nu plutești în gol. Străbați un drum, o fi închis? Divinitatea în haine omenești. Țesătura viselor este reală. Suntem
SUPRAVIEŢUITOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364388_a_365717]
-
în vocabularul obișnuit și vulgar de toate zilele el începe să își piardă încet, încet consistența.) La fel ca și la mijlocul belicosului veac XX, în ziua de azi Dumnezeu zace complet uitat, la rândul Său, printre rotocoalele de fum ale ruinelor lumii... Se pare că suferința omenirii a fost trăită cumva degeaba pe propria-i piele în timp. Amintirea dureroaselor erori ale istoriei menține însă deschise multe răni supurânde în sufletul unora dintre noi. Îmi trec din ce în ce mai des prin gând ultimele
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
e pierdută acele bradului măsoară trecerea în drumu-i rebel raza mă atinge. Puține lucruri sunt mai gri ca distanța dintre două umbre de murmur și literă, cuvinte fragede trec peste umăr în peniță zâmbetul crește mai înalt. Adun în călimară ruine, plopi desfrunziți de flacăra lui mai, tei care nu au atins niciodată cerul. Închegată-n frica de a nu îngenunchea cerneala curge în vene, pentru o clipă descătușez oglinda apei să pot spune: lună! lasă curcubeul pe noi iarna să
TIMPUL TRECE MONOTON ... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364456_a_365785]
-
operații din cauză că sânt obsedat tot timpul de ideia că ți se poate întâmpla ceva rău. Numai sunt stăpân pe mine și tu trebuie să înțelegi că există o limită a suferinței. Nu vom reuși niciodată să ne construim viitorul pe ruinele unei vieți distruse. Să nu crezi că trecutul nostru dureros nu zace în mintea și în inima mea, iar această suferință comună ar trebui să ne lege și mai mult! Trebuie să găsim o soluție și să ieșim din această
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
cărora istoria ulterioară le-a confirmat deplin. Succesul revoluției burgheze i-a revelat faptul că, de acum victoria comunismului este inevitabilă, această „catastrofă” urmând să reveleze esența adevărată a epocii: tirania maselor, a fricii, nu de Dumnezeu, ci de om, ruina adevărului, a moralei și a religiei, declinul omului ca ființă spirituală. Cu clarviziune remarcabilă Kirgegard surprinde exact esența spirituală, pseudoreligioasă, a comunismului. El notează: „Forța, tăria comunismului stă evident în ingredientul demonic, conținut în el, ca religiozitate, căci, demonicul conține
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
a ascunsa râsul copiilor 20. toți dovlecii au gura la urechi- noapte de Halloween 21 pe cărări albe frunze purtate de vânt - pustiu de toamnă 22 floarea volburei - doi fluturi întârzâiați încing o horă 23 croncănit de corb - doar vechile ruine tac și ascultă 24 podul de piatră- lină rugă spre ceruri susurul apei 25 grâul în pârgă - picături grele de apa scutură macii 26. laptele cald - copilul căprarului și-alungă umbra 27. piaptănul de os - bunica și părul ei alb
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
azvârleau de-a valma trupuri și boccele și prea puțin se sinchiseau c-acei baloți sunt ei sau ele, când îi băteau și-i suduiau, căci ei cei tari destinu-ntruchipau. Destul mai plângem și acum, când țara-ntreagă-i o ruină și visele ni-s toate scrum, iar pomul vieții din grădină s-a pricăjit și ofilit în greu miros de vraiște și fum. Destul! v-o zicem noi cei mulți, vouă ce mulgeți astă țară - ne-am săturat de falșii
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
ești unul dintre zeii ce stăpânește Universul.De pe dealurile din zona satelor Teșila și Trăisteni ce formau comuna Valea Doftanei, se putea porni pe traseele montane marcate ca cele către Vârful Cazacu, Munții Baiului sau Pasul Predeluș, ori să vizitezi ruinele Bisericii Vechi de la Trăisteni construită cu decenii în urmă, sau puteai admira frumusețea pitorească a Cheilor Doftanei săpate în conglomeratele dure de granit, precum puteai vizita și Rezervațiile de lemn de peste 200 ani vechime de la Glodeasa. Relieful muntos al acestei
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
sporească și să devină ce cândva ni se părea că-i peste poate - partidul mai presus de stat, ca voia lui să fie-n toate. N-a fost ușor, o știm prea bine, trecutului să-i facem vânt și din ruine să-nălțăm speranța-n noul crezământ. (Toți oamenii cu mic cu mare obolul faptelor și-l varsă în a istoriei făptură dar numai unora li-i dat prin vise, scopuri și avânt amprenta pe-al ei spirit să și-o
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]
-
de pereții înalți și nu poate zări cerul. Nicio apă curgătoare nu-i brăzdează fața. Dacă ajungi în Municipiul Reșița și ai curajul să străbați treizeci de kilometri prin pădure poți descoperi o fostă colonie minieră, Anina. E ca o ruină uitată de lume. Printre cioburi, praf și bucăți de stâncă mai poți descoperi câte un Afin ce încearcă să trăiască printre paginile îngălbenite de vreme ale amintirilor. Acum totul s-a sfârșit. Flacăra s-a stins sub povara picăturii. Eu
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
putrezit așteptând ca tu să te naști sperând că pe țărâna mea vei ridica noul templu, tu, cel mai bun, mai sfânt ... Nu condamna, însă, pe un biet visător, care a pierit o dată cu lumea sa. Zilele noastre se măsoară după ruina amintirilor, însă anii noștri sunt Anii Domnului ... Lumina revine la normal) EA: Aici se opresc însemnările din acest caiet. O fi murit bietul om care le-a făcut? Nu se zărește niciun cadavru ... Lăsând caietul pe masă, cu mâna la
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
trecători. Un cer albastru vom trăi mereu, Pictat ades cu stropi de curcubeu, Dacă vom ști să ne trăim, în zori. Ți-aduc aminte, rătăcim destine, Cănd sufletul ne cheamă înapoi. Albaștri, triști și îngerii din noi, Picaj vremelnic, bântuind ruine. Să nu te-ntuneci, de mă pierzi vreodată. Voi fi un punct, pe hartă, într-un timp. Tu, caută iubirii anotimp, Un eu și tu, o dragoste curată. Referință Bibliografica: Scrisori de iubire / Ella Blue : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SCRISORI DE IUBIRE de ELLA BLUE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362947_a_364276]