1,872 matches
-
plecat dintre noi, după o grea suferință, la 16 septembrie 2000, primind de la izvor să bea “paharul roditor în cruce...” (Imnul Testament) în prag de sfinte sărbători, și Luceafărul pare-a se-ntrista. „7ămâia sângeră-n altar / Smirna n cădelniți sângerează / Preotul sângeră-ntre sfinți / Sângerul sfânt ne luminează” (Sângeră candela). și tot pământul transilvan, „țărânile, țărânile” străbune „sângeră-n țâțâni / De dor și de singurătate...” întru amintirea lui “Ioan lumină din pustie”, cel care-a fost “lumină lină-n luminie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
noi, după o grea suferință, la 16 septembrie 2000, primind de la izvor să bea “paharul roditor în cruce...” (Imnul Testament) în prag de sfinte sărbători, și Luceafărul pare-a se-ntrista. „7ămâia sângeră-n altar / Smirna n cădelniți sângerează / Preotul sângeră-ntre sfinți / Sângerul sfânt ne luminează” (Sângeră candela). și tot pământul transilvan, „țărânile, țărânile” străbune „sângeră-n țâțâni / De dor și de singurătate...” întru amintirea lui “Ioan lumină din pustie”, cel care-a fost “lumină lină-n luminie...”, “hrănit cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
septembrie 2000, primind de la izvor să bea “paharul roditor în cruce...” (Imnul Testament) în prag de sfinte sărbători, și Luceafărul pare-a se-ntrista. „7ămâia sângeră-n altar / Smirna n cădelniți sângerează / Preotul sângeră-ntre sfinți / Sângerul sfânt ne luminează” (Sângeră candela). și tot pământul transilvan, „țărânile, țărânile” străbune „sângeră-n țâțâni / De dor și de singurătate...” întru amintirea lui “Ioan lumină din pustie”, cel care-a fost “lumină lină-n luminie...”, “hrănit cu drumul trudei din marele pustiu...” Amintirea sa
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în cruce...” (Imnul Testament) în prag de sfinte sărbători, și Luceafărul pare-a se-ntrista. „7ămâia sângeră-n altar / Smirna n cădelniți sângerează / Preotul sângeră-ntre sfinți / Sângerul sfânt ne luminează” (Sângeră candela). și tot pământul transilvan, „țărânile, țărânile” străbune „sângeră-n țâțâni / De dor și de singurătate...” întru amintirea lui “Ioan lumină din pustie”, cel care-a fost “lumină lină-n luminie...”, “hrănit cu drumul trudei din marele pustiu...” Amintirea sa înseamnă ofranda unui om și-al unui bun creștin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
textului). c) Arătați că există în acest text mai multe izotopii. (p1) Mîrțoaga era lungă și deșirată, cu picioarele împleticite, cu coama rară, cu copitele roase, cu potcoavele clămpănind; pofilul îi rupea coada; pe crupă avea o rană care îi sîngera. (p 2) În șaua din care aproape că nu se zărea, tras în spate de o valiză și avînd în față o geantă mare de scrisori trecută pe după armătură, stăpînul său stătea sus cățărat și ghemuit precum o maimuță. (p
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și cazul temutului (și “hîtrului”, nu viteazului) Lemminkäinen, răpus cu ușurință pentru că i-a scăpat, o clipă, de sub control o mișcare minoră. Mama prinde de veste ca în basmele de pretutindeni: peria și pieptenele așezate la vedere au început să sîngereze; picau din ele stropi roșii. Pentru eroii din Kalevala, semnul poartă conotație precisă și unică. Aici, moartea eroului. Mama lui Lemminkäinen pornește imediat la drum. Ca vrăjitoare încercată, știe de unde pornește răul, anume de la așa-zisa stăpînă a Pohjolei, care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Da, a murit!”. Și tot nu puteam crede că e adevărat. Acum, după atâta amar de vreme, simt în mine o durere sfâșietoare când mi-aduc aminte de el, de fratele meu drag. Rana din mine nu s-a cicatrizat, sângerează și, probabil că va sângera până în ultima clipă a vieții mele. Am avut curajul să mă duc la morgă, să-l văd după autopsie. I-am văzut și inima, era crăpată. Nu mă pricep la medicină, dar cred că nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu puteam crede că e adevărat. Acum, după atâta amar de vreme, simt în mine o durere sfâșietoare când mi-aduc aminte de el, de fratele meu drag. Rana din mine nu s-a cicatrizat, sângerează și, probabil că va sângera până în ultima clipă a vieții mele. Am avut curajul să mă duc la morgă, să-l văd după autopsie. I-am văzut și inima, era crăpată. Nu mă pricep la medicină, dar cred că nu a tăiat-o medicul legist
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din acel an și de invazia trupelor străine de ocupație, otomane și țariste, venite să instaureze "ordinea" în țară. Iată cum arătau versurile stihuitorului Zilot: Întâia primejdie și scăpare Boala, holera, un groaznic înger Cu sabia goală și cu chip sânger Junghia d-a rândul și mic și mare N-auzeai alta decât strigare, Țipăt și ramăt din guri mai multe, greu chiar dușmanii să le asculte, Că nici părinții avea putere La fii s-aducă vreo mângâiere, Nici bun prieten
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
latina cu de-a sila în blestemata asta de căpățână: "Băiatul nu e prost, dar e îndărătnic ca un catâr", da, în căpățâna asta blestemată, cu care m-am izbit de toți pereții, dar care, de când mă știu, n-a sângerat niciodată: "Ce mai căpățână de bivol", spunea porcul de taică-meu. La seminar nu-și mai încăpeau în piele de mândrie, aduseseră la dreapta credință un protestant, nu se puteau făli în toate zilele cu o treabă ca asta, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
păcatul! care păcat, râd în hohote, ce e păcatul, ce e virtutea, m-au dus lângă zid, o mână de oțel mi-a încleștat fălcile, o alta mi-a deschis gura, m-a tras de limbă până a început să sângereze, eu scoteam oare acel urlet de animal? și dintr-o dată am simțit pe limbă o mângâiere ascuțită și răcoroasă, da, răcoroasă, în sfârșit. Când mi-am venit în simțiri, eram singur în beznă, lipit de perete, plin de sânge închegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ascuțită și răcoroasă, da, răcoroasă, în sfârșit. Când mi-am venit în simțiri, eram singur în beznă, lipit de perete, plin de sânge închegat, un căluș de ierburi uscate cu miros ciudat îmi umplea gura fără limbă, care nu mai sângera, și în acel gol nu trăia decât o durere chinuitoare. Am vrut să mă ridic, dar m-am prăbușit la pământ, fericit, nespus de fericit că, în sfârșit, voi muri, moartea e și ea răcoroasă, iar umbra ei nu adăpostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de gravitate și, în sfârșit, pe o raclă vopsită în toate culorile, purtată de persoanele de vază din oraș, care asudau în hainele lor negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe treptele bisericii. După ce coborâră scara, cei ce purtau racla se opriră o clipă, în care timp penitenții încercară să se înșiruie într-o oarecare ordine. D'Arrast îl văzu atunci pe bucătar. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
definitiv luăm cu noi decât o mâna de țărână (dacă mai are cine s-o arunce peste noi...) Mi-e greu să te găsesc Mi-e greu să te găsesc în ascunsul trecutului; ar însemna să se deschidă rănile, să sângereze, să-mi inunde sufletul cu suferință și durere... Mi-e greu să te caut acolo unde o cârtiță a săpat un tunel al întâlnirilor secrete, unde amantele îți pregătesc locul de veci. Mi-e greu să te găsesc acolo unde
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Ochii mei sunt injectați cu picături de dor. Nici sărbătorile nu aduc ca altă dată bucurii... În ce culori să mai îmbrac cuvântul când eu cunosc doar alb și negru? cum să mă mint de-acum înainte, când inima mea sângerează cuvinte? Metamorfoză Orașul acesta în care trăiesc este plin de umbre; le aud cadența pașilor ca a unui batalion de cercetași ieșiți din cazarmă. Când mă plimb pe strada principală, umbrele mi se aruncă insolente în spinare; le simt bocancii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
însemnat cu moartea în frunte, silindu-i astfel să descopere în sufletele lor taine nebănuite și să ia hotărâri neașteptate. În vârtejul vieții cărțile sunt grămezi de vorbe fără înțeles. Omul trebuie să-și ferească numai conștiința să nu-i sângereze. În vremea aceasta primi o scrisoare de la Klapka, plină de prietenie, comunicîndu-i câte verzi și uscate despre traiul pe noul front, lucruri mărunte, adăugând la urmă de tot, în treacăt, că "pe-aici tot ruși am găsit, numai ruși..." Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
c-a vorbit despre noi cu generalul, urmă Varga. Ba zice, pe onoarea lui, că generalul ar dori să ne vadă, și mai cu seamă pe tine, nu știu de ce... În definitiv, n-ar fi decât natural, că doar am sângerat destul pentru patrie... De altfel, Gross a călătorit cu generalul în interes de serviciu, așa că... Lui Bologa îi era scârbă de toți, cu Gross în frunte. Din pricina aceasta nici nu s-a amestecat printre ei, și cu pionierul de-abia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atât de tare, că sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră gândurile lui Apostol. " Azi la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Înfocată, Fericită e că pierde ce-ndoiește prețu-iubirei. Ceru-ntinde sus senina-i pânzărie de azur, Ca cusută e cu stele tremurând de-aurul lor grele. 135Cînd o-acopăr a lui aripi, când îl simte pe-a ei șele Innocența-i sângerează, i se-ntunecă-mprejur. Ține mult această dulce, amoroasă nerozie. Al ei suflet se topește de-ntunericul molatec, Simte pare c-o pătrunde un piron roș de jeratec, 140Ce-o omoară ș-o turbează, o-ndeliră ș-o sfâșie. Ochișorii și-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tu joc de mine, cu ochii mă provoci Și vrei cu al meu suflet tu numai să te joci... Ș-apoi... Merit eu oare mai mult de la un înger De cât de-a lui privire eu sufletu-mi să-mi sînger? O bate-ți joc, copilă, ucide-mă de vrei, {EminescuOpIV 287} Zâmbirea gurei tale, un vis din ochii tăi Mai mult e pentru lume de cât un traiu deșert... Și încheierea vieți-mi: pe tine să te iert. Ce sunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urgia nestăvilită a dușmanului. Întunecatul balaur Marco Balaurul se apropia pe neașteptate de Andrico și îl atinse aprig cu o flacără albastră pe umăr. Îndraznețul voinic nu se sperie ci scoase sabia și o înfipse adânc în piept. Întunecatul a sângerat, dar și-a revenit repede și l-a ridicat pe Andrico până la cer, după care i-a dat drumul între statuile din piatră care parcă îl priveau cu ochi goi de granit. Durerea a fost mare și în dreptul inimii i
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
și dor să nu avem Ci-n zădar se ostenesc Nu va fi precum gândesc. * Dragostea când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte. {EminescuOpXV 1032} EXERCIȚII et MOLOZ (p. 645) Deși n-am corp, în sufletu-mi eu sânger De a ta frumsețe și privire, înger! , La mijlocul drumului, În calea voinicului, Voinicelul codrilor, Căpitanul hoților. CAIETUL ANONIM (p. 649-650) 2260, 175 r 212 r Daca ai venit în lume Numai ca să mă omori Mă omoară dar odată, Nu pe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-și ia zborul. Am pierdut-o undeva prin Germania și ruptura a fost cruntă, aproape că ne-am spus lucruri ireconciliabile. Am răsuflat ușurat a nu știu câta oară, oară. Sânt din nou singur, asta la vedere, că sub carapace sângeram tot. Nu am rezistat nici eu, nici ea, unul fără altul, mai mult de trei zile. Surprinzător pentru ea, pentru că acolo, în Germania, altcineva îi punea lumea la picioare. Și nu orice lume, lumea de acolo. A fost ca un
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată cu demoni. Sânt doar o Armă care carbonizează. Și viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz și cea de malachită. Sângerez din sute de răni, dar nu mi-e frică și nu mă pot opri. Sânt întocmai ca Ei. Dar bun. Nu-i timp pentru alte gânduri. Mă atacă viespi mecanice. M-am rătăcit pe culoare. Apăs resorturi. Fug în sus
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cameră. — Scuze Sonia puicuțo - așa i se zice În limbaj de cartier. — Iok, spune ea. Sunt Hazel. — Binențeles... binențeles... Hazel. Bag mânan foc că o punen toate felurile. Dai cam tinerică pentru mine. Să mor io, dacăs destul de mari să sângereze... — Sunt sigur că Hazel a auzit altele și mai și, scoate Gus un râs din ăla răgușit și sinstru de-al lui, iar ea rânjește nervoasă. — Ce-ai putea face pentru mine Hazel e să le dai un telefon celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]