1,892 matches
-
vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și suferiți pentru El!” (Filipeni 1, 29) Eli..., Eli... Îmi cânt bucuria-mplinită-a durerii... Săgeți de lumină îmi sfâșie beznele... Osânda mi-o fac ispășiri primăverii, Butucul-răbdării îmi sângeră gleznele... Întâi, am întins doar o mână în Cruce... și Jocul îmi place... și, totuși... mă doare!... Eli..., nu Te duce! Sub hula mulțimii simt spinii ninsoare!... Eli..., Eli..., lama sabahtani!... Eli, Tu... sau... eu... Cine moare?!... PARTEA I CAPITOLUL
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în cale nu ca un mușuroi pe maidan, pe care să-l trecem întărind nițel genunchii și gleznele. E un munte cu prăpăstii amenințătoare, cu suișuri abrupte, cu colți de stâncă ce-ți rup hainele, îți scrijelesc carnea care-ți sângerează, cu tunete și trăznete care te înspăimântă, cu prăvăliri de pietre și prăbușiri de copaci în cale, dar cu lumini de curcubeu pe creste. Iată, ai învins. Ești sus, sus! Te bucuri cu lacrimi de bucurie că ai scăpat. Nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Aici doarme leul din Mesentea”. Părintele Oțoiu ne povestea cu amănunte luptele duse de acest preot în timpul răscoalei lui Iancu, cum a fost ucis ca un martir de armatele imperiale. Câte stigmate ai lăsat, Mântuitorule, în trupul neamului acestuia, că sângerăm în toate colțurile de țară, pe munți, pe dealuri, prin păduri, prin lunci, pe văi, pe ape, prin râpi și prin gropi neștiute? O, neam al meu românesc! Cu mădularele tale de lumină prinde-te de toartele cerului, smulge-te
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
capul cu oroare și ne-ar disprețui pentru totdeauna, ca pe un neam de nemernici. După o muncă a tineretului, cărând pietre și ciment în spate, de la kilometri, acest mausoleu este aproape gata. Acum s-a întâmplat infamia care ne sângerează inimile și ne umple ochii de lacrimi. Domnule General, dumneavoastră care ați comandat aceste oase, acum fără glas, veți lăsa onoarea lor fără satisfacție? Fi-vom noi, tineretul acestei țări, mișeii care vor lăsa nerăzbunate oasele eroilor acestui neam? Va
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ispitiți sau încercați în credința noastră, Dumnezeu ne dă mijloacele și posibilitatea să sesizăm cursa întinsă și chiar să ne smulgem din prăbușire spun Sfinții Părinți. Dansând pe o muchie de cuțit accepți să te tai în ea și să sângerezi sau, de nu, cobori în brațele morții spirituale și materiale. Dar numai Dumnezeu va judeca cu dreptate pe fiecare din cei ce au trecut prin acest diavolesc cerc de foc, stâlcirea conștințelor. Privind la câștigul celui rău, vedem peste ani
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de la Pilat, de la răstignitori sau de la hulitorii din drum? Au cerut Apostolii milă și bună primire de la prigonitorii și ucigașii lor? A cerut primul Martir creștin, Sfântul Arhidiacon Ștefan, să nu mai fie bătut cu pietre, că-l doare sau sângerează? Au cerut toți ceilalți Sfinți Mucenici: Gheorghe, Dimitrie, Tecla să li se ușureze în vreun fel, alimentar, medical, de cazare, supliciile? Mulți dintre schingiuitori și ucigași au devenit creștini, acceptând moartea mucenicească, preț de răscumpărare și de câștigare a măreției
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
toate și toate prin Tine, Tu, vinul de-a pururi al neamului meu! Podgorii bogate și lanuri mănoase, Pământul acesta, Iisuse Hristoase, E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu! Privește-Te-n vie și vezi-Te-n grâne Și sângeră-n struguri și frânge-Te-n pâne Tu, Viața de-a pururi a neamului meu! Unde sunt cei care nu mai sunt? de Nichifor Crainic Întrebat-am vântul, zburătorul, Bidiviu pe care-aleargă norul Către-albastre margini pe pământ: Unde sunt cei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tot pe „muntele“ meu, agățându-mă cu degetele de la mâini și de la picioare și apoi fixându-mi genunchii pe o teșitură laterală. Când am ajuns pe creastă, unde am zăcut gâfâind în soare, am descoperit că mâinile și genunchii îmi sângerau. De când am sosit aici, am avut bucuria de a înota în pielea goală. Faleza asta stâncoasă nu atrage, slavă Domnului, vilegiaturiștii cu țâncii lor. Nicăieri nu găsești vreun blestemat petec de nisip. Am auzit că e socotită drept o coastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fund. Dom’ne, avea prins un cartuș exact în mușchiul fesier... Și atuncea am văzut pentru prima oară plagă împușcată... Și avea și gaura de intrare, și gaura de ieșire... că știam că ieșirea-i puțin mai mare... Da’ nu sângera! Zic: O intrat, și o ieșit. L-am pansat și zic: Ce fac cu el? Ține-l aicea! Și aveam acolo la chirurgie un loc unde țineam preoperator și postoperator... și l-am băgat acolo, în pat. Nu trec zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
loc unde țineam preoperator și postoperator... și l-am băgat acolo, în pat. Nu trec zece minute... mai vin cu unu’. No, ia-l și pe-ăsta și aranjează-l. Pe ăla, săracul, l-o prins undeva prin coapsă și sângera. Ce poți să faci? Plagă penetrantă... L-am pansat, tetanos aveam, i-am făcut o injecție pentru orice eventualitate, că o atins glonțul îmbrăcămintea și cine știe ce mizerie avea... Și dup-asta am rămas acolo cu ei. După un timp vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
În drumul ei; manifestarea doar consolidează acel pas, Întru următorul, dacă a fost acela bun. Adică aflat pe calea evolutivă. Mărturisesc că m’a Împlinit - fie și ca pragmatic profesionist - tot femeia. Prin Îndemn sau, dimpotrivă, opoziție. Că am și sângerat, e altă poveste. Și m’am Împlinit spiritual numai când femeia m’a silit să văd că rana androginului pe care trebuia să-l reconstitui, eu - andros - cu ea - gine - sângerează, promovând vindecarea prin unire. E o aspirație, doar la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
femeia. Prin Îndemn sau, dimpotrivă, opoziție. Că am și sângerat, e altă poveste. Și m’am Împlinit spiritual numai când femeia m’a silit să văd că rana androginului pe care trebuia să-l reconstitui, eu - andros - cu ea - gine - sângerează, promovând vindecarea prin unire. E o aspirație, doar la infinit Împlinită, dar care produce ceva. Acum vorbe, altădată și altundeva poate, o cale. Pentru mai... cum să le spun? Mulți, multe? „Meridian“, 29 iunie 2001, ora 12,44 66. O
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și asemănării“ divinității - disecțiilor; motiv pentru care abia secolul al XVII-lea avea să lămurească circulația sanguină, deși aceasta era de două milenii o preocupare constantă a medicinii... Deh! Era bine de cunoscut căci, spre deosebire de animal, omul lovește În semen, sângerându-l... după care Îi cinstește, excesiv chiar, hoitul... Dar nu bigotului, fie termenul cu ghilimele căci ideea de dogmă e deopotrivă cunoscută și de știință, mă adresez; oricum, acela nici nu mă asultă. À propos de audiență, și mărturisesc că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să merg mai repede, să scap de el. Când am dat colțul străzii, m-a ajuns din urmă și, fulgerător, m-a înșfăcat de picior. Colții lui ascuțiți mi-au pătruns adânc în carne. Pantalonul s-a rupt, pulpa piciorului sângera nestăpânit. Și mă gândeam, fără să vreau, că dacă aveam atunci o pușcă, îl împușcam pe loc. Aproape de parcul plin de verdeață și umbră spre care mă îndreptam șchiopătând, mă întrebam nedumerit ce căutam eu acolo, în orașul acela puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fost chemați de regele geților Decebal pentru a lupta Împotriva romanilor. Un mare număr al strămoșilor noștri, se vorbește de 50.000 de suflete, au venit În ajutor, prin Dardanele, Marea Neagră, Moldova și Țara Românească, În Transilvania, au luptat și sângerat lângă Turda Împotriva lui Traian și după ei și-a luat numele orașul Aiud, Enyed. Strămoșii noștri au construit În anul 105 după Cristos [orașul] Tălmaciu, de lângă Sibiu, care a devenit reședința talmudiștilor” <endnote id="(536, p. 414 ; 334, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-o În picioare. În aceeași epocă, și vrăjitorilor li se punea În seamă cam același tip de ceremonii, Înfăptuite În cadrul așa-numitelor „liturghii negre” <endnote id="(85, pp. 49 și 76 ; vezi și 134, p. 192)"/>. Conform legendelor creștine, ostia sângera sau se transforma În Isus (uneori copil), iar evreii - În fața acestor miracole - se botezau. Vezi, În acest sens, pictura lui Paolo Uccello Miracolo dell’ostia profanata (1465-1468). Evreii suspectați de astfel de acte de profanare erau arși pe rug, iar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
consemnată la Începutul secolului al XVI-lea), legenda În discuție este atestată În Bizanț În secolul al IX-lea : un evreu Își Înfige cuțitul Într-o icoană, reprezentându-l pe Isus, de la biserica Sf. Sofia din Constantinopol. Icoana continuă să sângereze chiar și după ce este aruncată În fântână. Fiind surprins de oameni, evreul Își recunoaște păcatul și se botează etc. <endnote id="(136, p. 36)"/>. Atestarea legendei În Bizanțul secolului al IX-lea ne sugerează faptul că motivul iconocidului este organic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu aceeași hrană ? Nu-l rănești cu aceleași arme ?... Nu zace de aceleași boli ?... Nu se vindecă cu aceleași leacuri ? Nu-i e cald și frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul ?... Dacă mă Înțepi, nu sângerez ? Dacă mă gâdili, nu chicotesc ? Dacă Îmi dai otravă, nu mă sfârșesc ? Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm ?... Dacă suntem la fel ca voi, În toate celelalte, vă vom semăna și Întru aceasta !” (Neguțătorul din Veneția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de izbânzi, Înfricoșat/ și torturat de insuccese./ Da, fost-am om la fel ca voi” <endnote id="(492, pp. 276-279)"/>. B. Fundoianu pare să parafrazeze monologul lui Shylock, ba chiar, În unele locuri, să-l „citeze” : „Dacă mă Înțepi, nu sângerez ?” (la Shakespeare) și „răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,/ o dâră proaspătă de sânge” (la B. Fundoianu). Ca om de teatru și ca poet, B. Fundoianu a cunoscut bine opera lui Shakespeare. El a discutat-o probabil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tăcute ale Senei, în înserarea de toamnă, în timp ce, lîngă mine, pruncul din coșuleț, surprins în somn de liniștea adîncă ce urmase ultimei fugi de Bach, s-a trezit și-a început să plîngă. ........................ Pe Biharia sclipește un petic de zăpadă, sîngerînd sub soarele apusului de ianuarie. Sunt singură, pe un bolovan, și în jurul meu este atîta liniște încît Apusenii par o uriașă catedrală, suspendată undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot pătrunde. Acum știu că n-am să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
am băgat mîna În canapea, În porțiunea dintre spătar și tăblie. Am pipăit: un pieptene, o bucată de cretă, un creion rupt, o monedă de zece centavos, una de cinci. Am simțit o durere pătrunzătoare și mi-am tras mîna. SÎngeram dintr-o tăietură adîncă de la deget. O lamă, evident. Am rupt o bucată de prosop și mi-am Înfășurat-o În jurul degetului. SÎngele a Îmbibat bandajul și a-nceput să picure pe podea. M-am Întors În pat. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Jon Wickers 8. Ei aniversau 25 de ani de carieră. Jon Wickers credea în adevăr. Pentru el nu exista simulare. La sfârșit, când m-a înjunghiat, deși cuțitul era din lemn, mi-a trecut prin costum și am început să sângerez. El nu și-a mai dat seama că a trecut pe sub piele... În marea majoritatea cazurilor, în spectacolele cu "Tosca", toți colegii care au jucat în rolul Scarpia aveau frică de mine și totdeauna îmi spuneau "nu da tu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
atac asupra unei mici insule din Marea Roșie, garnizoana egiptean) fiind luat) prin surprindere. Bushinsky a v)zut o santinel) doborât) de o rafal) de mitralier). —Era un b)iat tan)r, spune el. Împușcat În picior. Carnea Îi atârnă sfârtecat). Sângeră puternic. L-am Intrebat atunci pe ofițerul ce era la comand): „Nu putem face ceva pentru el?”, la care el mi-a r)spuns: „Toate la timpul lor” și am plecat mai departe. Și avea dreptate. Nu l-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Israelului. Refugiaților arabi trebuie s) li se ofere ajutor și compensații, Ins) Israelul nu se va sinucide de dragul lor. Acum, arabii se v)d Ins) reîntorcându-se s) treac) totul prin foc și sabie, iar Israelul nu va accepta s) sângereze și s) ard). O respingere radical) a revendic)rilor arabilor constituie Ins) un obstacol În calea p)cii. Golda Meir este acuzat) uneori c) susține c) sioniștii nu le-au f)cut arabilor nici un r)u. În num)rul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
răspundea o orchestrație complicată a inteligenței, aceea pe cari o au deschizătorii de cale, creatorii de viață, scăpărătorii de idei, de aceea acest martir și acest fanatic a făcut o carte rece, o carte învățată, o carte folositoare, dar moartă. Sângerându-și palmele, adunase din cele patru părți ale lumii pietrele; dar nu știa cântecul tainic prin cari ele se reunesc de la sine și formează templul. Credea, desigur - și-i va fi fost dulce munca cu această mângâiere - că a făcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]