1,693 matches
-
și nevoințe inimaginabile, în care o haină, o pereche de încălțări sau o pâine sunt necontenit o problemă. Reperul său zilnic de forță și voință îl reprezintă continua citire a Psaltirei, a Sfintelor Scripturi și a cărților împrumutate de la mănăstirea sârbească Hilandar. Așa îl găsește starețul Vasile de la Poiana Mărului când vine în 1750 la Athos și îl vizitează la chilia Kyparis. Găsind că Platon a făcut o alegere nepotrivită cu vârsta și experiența sa, starețul Vasile îi vorbește despre cele
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
opera, textul ar rămâne stinghere, izolate, neproductive. Poate și acest fenomen au demonstrat ale noastre Saloane de carte. Și-au dat întâlnire aici anual (ce admirabile întâlniri!) scriitori, traducători, editori, publiciști, critici și istorici literari, cărturari din Basarabia, Bucovina, Banatul sârbesc (Voivodina), din sudul Dunării, din celelalte țări balcanice și chiar din zone mai îndepărtate de România (Germania, Suedia, Israel, Franța, S.U.A. etc.). Și cum "niciodată toamna nu fu mai frumoasă", sentimentul era plenar, trăit cu emoție în preajma sărbătorilor Cărții, sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
despre mine! O fi scris în nr.1/1985?! Spune-mi tu! I-am trimis cartea! Dacă vei prinde acel album Nichita, nu mă uita! Voi încerca să mă văd cu Dora în acest ianuarie! Mi-a promis niște reviste sîrbești cu Nichita, în vară! Aș vrea să aud mai multe lucruri bune despre tine în '85! CARTEA în primul rînd! Fii colțos! Bate-te pentru asta! Sînt de partea ta, ca de obicei, dar nu-mi dau seama ce-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
practicant la "Tabla Regeasca".În 1832 se căsătorește cu Anastasia Pometa, o macedoromâncă. În timpul revoluției de la 1848-1849 Emanuil Gojdu a manifestat o atitudine moderată ridicându-se, alături de Nicolae Jiga, Ioan Fonai și alții pentru despărțirea bisericii ortodoxe române de ierarhia sârbească. În 1861 este numit comite suprem în comitatul Caras, unde a luat măsuri ca "limba oficială peste tot în afacerile din lăuntru să fie cea română". În 1866 a fost ales deputat de Tinca. Ceva mai târziu, dezamăgit de neputința
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
putut contempla cu calm tipurile fundamentale umane și sociale, eterna tipologie romanescă: băcanul, ofițerul, curtezana, ratatul, preotul și funcționarul, țăranul chiar - aflat În mediu străin, orășenesc, dar și la el acasă, În vacanțele lungi la mătușile mele, Nemțoaice, În Banatul sârbesc și cel românesc! -, intelectualul care era adesea profesorul, deci autoritatea, o anume autoritate!, dar și micul poet care rata cu farmec, militarul, și femeile! Dacă aș fi crescut Într-o mare metropolă, la București, precum unii dintre viitorii mei prieteni
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Și dacă Vadim, care crescuse săptămână după săptămână În preajma alegerilor, și-ar fi continuat ascensiunea, câștigând și turul al doilea și devenind președinte al României? Abia se prăbușise regimul Miloșevici În Serbia; venise oare rândul României să repete nefericita experiență sârbească? Vadim promisese o guvernare cu mitraliera și execuții publice pe stadioane, iar un apropiat al său i-a amenințat pe jurnaliștii „vânduți Occidentului“ că vor ajunge În lagăre de muncă (asemenea vorbe erau apoi negate de cei care le pronunțaseră
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În schimb, pot fi vizitate ruinele celuilalt palat, „Curtea veche“ și, alături de acestea, Biserica Domnească, rămasă intactă (cu restaurări ulterioare), cea mai veche, astăzi, din București; este foarte caracteristică pentru stilul bisericilor muntene, de factură bizantină, destul de apropiate de cele sârbești (stilul moldovenesc este mai elansat și vădește și o influență gotică pe lângă structurile de bază bizantine). Curioasa istorie a palatelor dispărute — În alte capitale, ele s-au păstrat peste secole, fiind și astăzi reședințe regale sau muzee — spune multe despre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
meu, Iosef Böhmler căzut în armata austriacă în primul războiă, în satul Kudritz, sat german de șvabi, colonizați sub Maria Terezia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, șvabi care în trei emigrații succesive au colonizat și fertilizat Banatul românesc și sârbesc. La recucerirea Sârbiei de către armatele de partizani ale lui Tito, nemții din Kudritz au fost internați în lagăre dure, exterminatorii, sau au fugit, bunica mea s-a refugiat cu ce avea pe ea în România și a găsit adăpost în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
duceau pe vagoane copaci întregi. Într-adevăr poporul acesta a întrecut toate așteptările noastre. Suntem cei mulți dela țară cu mult mai buni decât au socotit cei mai optimiști. Disciplină și însuflețire. Dacă telegramele din gazetele de ieri arată victorii sârbești... s-ar putea să nu intrăm într-o acțiune. Dintr-o convorbire în tren: Un rezervist țăran: Apoi iaca cum stă testia. Boierii au făcut ce-au făcut ș-au încurcat Silistra ș-acuma trebuie să ne ducem noi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pușca pe Ștefan voievod ungurii din Chilia.” Ienicerul sârb, Constantin de Ostrovița, scria că Mahomed al II-lea avea să declare la sfârșitul campaniei din 1462 că „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă dețin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. Traducătorul a pus în notă „la 1462 muntenii stăpâneau Chilia și Moldovenii Cetatea Albă”. O interpretare care nu se baza pe nimic. P. P. Panaitescu reproduce din Historia Turcorum, din secolul al XV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fac ca Moldova să se afle singură în fața celei mai mari și puternice armate din Europa. Planul strategic urmărit de sultan ne este explicat de el însuși, atunci când afirma că: „Atât timp cât Chilia și Cetatea Albă sunt ale românilor, iar Belgradul sârbesc al ungurilor, nu vom putea învinge cu totul pe ghiauri”. Încercarea de a cucerii Belgradul eșuase în 1456. Acum, în 1476, sultanul plănuia să cucerească Chilia și Cetatea Albă; de aceea va organiza o flotă care să atace cele două
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu moara și cu ștezele care ascultă de acel sat. La 15 februarie 1469, Ștefan cel Mare întărea Mitropoliei prisaca numită Balica, “în partea de jos a târgului Iași”, și îi dăruia acesteia o sută de stupi cumpărați de la Nicolae Sârbescul și de la sora acestuia. Mai dăruia și via, care se afla între Socola și Bucium, și heleșteul de acolo cumpărate de la Slavoan. Dania era făcută pentru pomenirea “răposatei noastre soții, Evdochia, al cărei loc de odihnă este acolo”. Lunea, seara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unui feudal din Franța sau Germania. Convingerea că au existat asemenea locuri întărite s-a format pe seama unui singur document în care era pomenită cetatea lui Duma Negru. Într-un privilegiu, din 8 octombrie 1462, i se întărea lui Nicoară Sârbescul satele lui, „ocină dreaptă”, de pe Rebricea, în care se menționa: „unde a fost curtea lui Duma Negru, <și> mai sus unde au fost grecii lui Duma Negru și mai sus, Drăgești și Borisești și Ț<ibă>nești și Muncei, unde
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vindeau două părți din a patra parte de ocină unde a fost Mândrea, care „să numescu acum Scânteiaștii pe Rebrice”. Această fărâmițare extremă a unei moșii ne demonstrează că moșia lui Duma Negru ajunsese în 1462 în proprietatea lui Nicoară Sârbescul, după aceea în proprietatea boierului Scânteie, iar nepoții lui Duma Negru vindeau două părți din a patra parte dintr-un sat, ca în 1628 să ajungă în stăpânirea mânăstirii Bârnova. Este greu de stabilit valoarea tuturor satelor lui Duma Negru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Scânteie, iar nepoții lui Duma Negru vindeau două părți din a patra parte dintr-un sat, ca în 1628 să ajungă în stăpânirea mânăstirii Bârnova. Este greu de stabilit valoarea tuturor satelor lui Duma Negru pe care le cumpără Nicoară Sârbescul. Documentul este ambiguu. După enumerarea satelor lui Popșa și Moișă Filosoful, se arată că s-au plătit 60 de zloți, dar în epocă, un sat valora 75 de zloți. În august 1466, i se întăreau lui Benea, fiul lui Crețu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1463, el a fost făcut prizionier de către unguri. Fostul ienicer relatează că, atunci când turcii i-au spus sultanului că au ucis mulți români, sultanul a spus: „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă le țin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. (Iorga a tradus cu „nu vom putea învinge cu totul pe unguri”). Prima confruntare dintre Moldova și Imperiul Otoman a avut loc la 10 ianuarie 1475. Bătălia care s-a dat la Vaslui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost invitat la masă de domnitor. Stvyikowski, după ce amintește victoriile obținute de Ștefan cel Mare asupra lui Matei Corvin, asupra tătarilor, a turcilor și a polonilor, afirmă că moldovenii și muntenii cântă mereu la toate adunările lor pe scripci sârbești, rostind în limba lor: „Ștefan, Ștefan voievod, Ștefan, Ștefan voievod a bătut pe turci, a bătut pe tătari, a bătut pe unguri, pe ruși și pe poloni”. La curtea domnului Țării Românești a văzut cum atârnă „pe peretele iatacului domnului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de revigorare a lumii își va întemeia familia, acționând așa cum îi stă în fire: ca un războinic biruitor. În balada Dămean și Sîla I(10), monstrul este înfruntat sub aceeași protecție solară: „De la roșu răsărit/ Păn’ la negrul asfințit” (CoșteiBanatul Sârbesc). Ipostaza terifiantă a răului conține aici atribute solare prin ochi - simbol al forței spirituale - și tocmai pe aceia îi va fura Dălea-Dămean: „El tot da și-o omora,/ Ochii negri îi scotea,/ La șeaua sa îi punea,/ Chiar și noapte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
solare prin ochi - simbol al forței spirituale - și tocmai pe aceia îi va fura Dălea-Dămean: „El tot da și-o omora,/ Ochii negri îi scotea,/ La șeaua sa îi punea,/ Chiar și noapte strălucea,/ Parcă stele-ar lumina” (Coștei - Banatul Sârbesc). Raptul ochilor care împrăștie lumină pare a face parte din seria gesturilor reparatorii ale armoniei lumii reprezentate în basme prin recuperarea soarelui și a lunii de la zmei. Aducerea în plan mundan a nucleului de forță malefică și transformarea lui în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
supranaturale ce-i va deveni soție. Aspirația lui este o „pedeapsă” fiindcă îl lasă suspendat între două lumi și îi ia liniștea, stare ce-l va face să pornească la drum, odată ce și-a cunoscut cauza dorului. În Alexandrovăț, Timocul sârbesc, Arghiu „prididit de dor” își aude numele explicat de sora mai mare a zînei iubite, iar spusele devin ursire: „Arghiu, Crăișor,/ Prăpădit de dor;/ Iote sora mea,/ Acuși zâna ta./ Tu cum oi păstra-o,/ Așa mi-oi aveauă./ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
percepe natura excepțională: „Un voinic călare,/ Voinic iortoman;/ Pi-un cal dobrogean,/ Ficior de mocan./ Cu șoimii pe mână,/ De m-e de minună,/ Cu ogarii-n pază,/ De m-e de mirază,/ Cu Vidranainte,/ Ca un om cuminte” (AlexandrovățTimocul sârbesc). Cel mai important însoțitor este, desigur, calul, „izomorf cu bezna și iadul”, care adaugă și garanția eroizării încărcăturii magice, psihopompe. S-a observat deja că descrierea lui, într-o formă cristalizată, revine și în balada Bogdan Damian : „Călușelul lui,/Puiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și Italia convenția militară privitoare la intrarea României în război; se retrage de la guvern în februarie 1918, pentru a nu semna armistițiul, și revine în septembrie 1918; participă la Conferința Păcii de la Paris dar se retrage nevoind să cedeze Banatul sârbesc; 79. Gheorghe Bogdan Duică, (1866-1934) istoric literar; profesor universitar, membru al Academiei Române din 1919; cercetări de istorie culturală și literară, cercetări de literatură comparată; 80. Ilie Torouțiu, (1888-1953), istoric și critic literar, editor, folclorist, traducător, a urmat studiile universitare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
știu dacă e momentul evocării lui Nichita sau cum ți-ai imaginat acest interviu...? Mă gândeam că Nichita e stare de spirit româno-sârbească, româno-europeană, româno-universală încât vorbind despre el vorbim despre noi. Nichita iubindu-vă pe voi, poeții din Banatul sârbesc a făcut să ne deveniți și voi intimi, ca poezia lui... Nichita Stănescu s-ar fi vroit ambasador al României la Belgrad. A declarat-o, îi plăcea foarte mult această idee, își imagina o "poartă a sărutului" pe granița româno-sârbească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poezia lui... Nichita Stănescu s-ar fi vroit ambasador al României la Belgrad. A declarat-o, îi plăcea foarte mult această idee, își imagina o "poartă a sărutului" pe granița româno-sârbească. Înainte de a-i iubi pe poeții români din Banatul sârbesc, Nichita s-a îndrăgostit de poezia poeților sârbi, de Serbia. Iar în Banatul sârbesc sunt vreo cincizeci de mii de români și din mijlocul lor au apărut câțiva poeți deloc de neglijat. E un adevărat miracol care nu putea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
declarat-o, îi plăcea foarte mult această idee, își imagina o "poartă a sărutului" pe granița româno-sârbească. Înainte de a-i iubi pe poeții români din Banatul sârbesc, Nichita s-a îndrăgostit de poezia poeților sârbi, de Serbia. Iar în Banatul sârbesc sunt vreo cincizeci de mii de români și din mijlocul lor au apărut câțiva poeți deloc de neglijat. E un adevărat miracol care nu putea să scape lui Nichita Stănescu. După emulația culturală din Banatul sârbesc reviste, premii internaționale, cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]