1,363 matches
-
care păzise toate meleagurile acelea cu biciul în mână, croind în stânga și în dreapta pe cine nimerea, nu a avut parte ca măcar un copil, un nepot să-i moștenească o fărâmă de pământ. Mai treceam uneori pe lângă locul unde a sălășluit oarba și mă opream ca în copilărie, privind îndelung, doar doar voi fi zărind-o.... Și parcă o zăream, cu bățul nelipsit care era ca și crescut de mâna ei, cum bate cu palma în sticla oglinzii, rotindu-și haotic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fulger, mărite rege! Ea fu condusă de cineva pe nume Răzașu... Vreo trei-patru sute dintre ai noștri care au mai rămas în viață i-au jurat credință acestuia și au cerut să fie trecuți la pravoslavnici ca apoi să se sălășluiască în vreo Slobozie în partea de sus a Moldovei. O psea krew! A cugetat cu vizibilă iritare invincibilul. Mii de viteji neînfricați, mii de cai cu harnașamente, sute de tunuri de asalt, care cu obuz și alte materiale s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
O supă de iepure... Un șnițel de iepure cu franzelă... Un șnaps... și toate cele restituite!..) Zamfira a mai auzit și alte frânturi din vorbirea frizeriței, fără să le mai rețină, și, intrigată, și-a zis că aiștia s-au sălășluit la noi de ani și ani, dar n-au catadicsit să învețe nicio iotă românească și așteaptă să învățăm noi țipțereasca lor... Să aștepte ei mult și bine!.. În schimb, a reținut cât se poate de clar refuzul lui Gheorghieș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vițel, ca sfinția matale să fii mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie! Și încă una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai un Franz Ioseph bărbos veghea singurătatea absolută dintr-un tablou cu ramă aurită, agățat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sau posibilii invitați din alte localități, cu toții rude, prieteni, cunoștințe, colaboratori din rândul dăscălimii rurale nu au aflat chiar nimic din intențiile Berecheților. Casa lor nu era nici pe departe cea mai arătoasă din localitatea suburbană în care s-au sălășluit definitiv odată cu întemeierea familiei, chiar în al doilea an de la repartiție. Și nici gospodăria nu era prea mare pentru că întreaga lor atenție a fost orientată către pregătirea pentru viață a nu mai puțin de douăsprezece generații de școlari fiecare. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
picioare, hotărârea celor doi și cineva a lansat întrebarea dacă mirele vrednic este... Vrednic este! Vrednic este! A răspuns Vetuca fără ezitare... Babornița dracului! A șfichiuit printre dinți văduva lui Dracinschi, nedorind să accepte ideea că viața și vigoarea se sălășluiesc în oameni, după caz, pentru ani diferiți ca număr... și în gramaje diferite. Am observat că au dispărut în pădure la un moment dat... Numai că remarca ei a trecut fără a fi luată în seamă, deoarece solicitările scandate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
respins și propunerea de a fi prieteni... Iosefina a rămas încremenită: Și dacă n-a ținut vrăjeala cu fiica, ai încercat la mămica!.. Și m-ai adus în pragul disperării, în preajma morții, Cătăline! Cotoi torcător ce ești! Mi te-ai sălășluit în suflet, mi te-ai furișat în viață, mi te-ai băgat în pat și mi-ai distrus căminul... dar îți mulțumesc pentru marea bucurie de a-mi fi demonstrat adevăratul sens al iubirii! Fie și pentru o clipă! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vigoare și sănătate, încât, pe drept cuvânt, se afirmă că cine va bea o dată apă din izvoarele de sub colinele Căușului călineștean va rămâne legat de zonă pentru tot restul vieții, unde își va afla și ursita. Dar unii s-au sălășluit prin aceste locuri fără să fi gustat din licorile fermecate ale firului de apă ajuns la suprafață. Și atunci au dat vina pe ochii minunați ai fetelor sau pe destoinicia băietanilor, în timp ce altora le-au fost de ajuns doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se poate vedea cu ochiul liber, pe parcursul întregului an, acel Luceafăr strălucitor ce luminează cărările ascunse către muzele poeziei adevărate și către iubiri neîntinate. * * * De la o vreme, Vasile al Ilariei s-a schimbat de parcă în pielea lui s-ar fi sălășluit un cu totul alt om, că nu mai este așa de vesel și de vorbăreț ca înainte și s-ar părea că numai îi ninge și-i plouă întruna ca în zilele de toamnă târzie... O fi având și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi acceptat o asemenea propunere. A doua zi, imediat după ce părinții plecau la treburile lor, Vișinel o lua de la capăt, mai înverșunat, mai hotărât să izbândească. Dar nici în zilele ce urmară ușile nu i se deschiseră; flacăra speranței, ce sălășluia în sufletul său, începuse să-și topească lumina precum o lumânare de ceară ajunsă aproape de punctul terminus. Cum epuizase aproape toate locurile pasibile de a avea oferte de muncă, fiind și sâmbătă după amiază, se înscrise pe lista de audiențe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de o bisericuță ascunsă într-o peșteră în munți, dar toți ridicau, nedumeriți, din umeri. După mai mulți ani, află din gura unui bătrân legenda Sfântului Grigorie Decapolitul, care, prigonit fiind de păgâni, s-ar fi ascuns și ar fi sălășluit în munți, de nimeni știut, într-o peșteră. După moartea lui, cei din vechime ar fi construit, chiar în peșteră, un schit în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dat că el caută tocmai ceea ce stăruie în sine însuși. Un paradox cultivat altădată de Augustin revine în acest loc. „Așa cum cel bu curos caută bucuria și o împărtășește, deși ceea ce-l bucură pe el este, mai degrabă, bucuria ce sălășluia în sine însuși, tot PARADOX ȘI NONSENS 179 186. așa caută și cel întristat întristarea.“ Cel care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum. Se simte departe de sine și totuși cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi trebuit să se perpelească pe vecie În iad... Și când colo, ia-l de unde nu-i! Numai ca să-l coboare din ștreang, oamenii au trebuit să-și lege ochii cu o năframă, ca să nu cadă pradă diavolului ce Încă sălășluia viu În trupul lui, ținând-i Îmbățoșată bărbăția ce continua să palpite lovindu-se ritmic de buricul gol... „Vârtoasă ca la armăsari“, au povestit cei ce s-au Încumetat să arunce noaptea o privirea pe geam. „Atunci de ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ar Întâmpla? Cu ce ar fi Înlocuită suferința? Mult timp, Extraterestrul peroră despre sensibilitatea materiei. Despre vidul care există În fiecare, despre faptul că materia nu e decât o altă față a Demiurgului. Un fel de umbra a Sa, unde sălășluiește răul și unde Își găsesc adăpost toate viciile lumii. El mai pomeni despre faptul că Încarnarea și viețuirea În spațiul solar ar fi afectate de planete, fiecare dintre ele fiind purtătoare a unei anumite trăsături de caracter. Despre corpul astral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
puse Mașa o Înspăimântă de-a binelea. „Oare am dreptul să-mi pun astfel de Întrebări? Își spuse ea. Oare nu cumva, gândind astfel, Încep să mă Îndoiesc de cele sfinte și să mă las ispitită de forțele Întunericului ce sălășluiesc În sufletul fiecărui om, ducându-l În cele din urmă la pierzanie?“ Totuși, odată puse În mișcare, Întrebările continuau să se de deruleze de la sine, asemenea unei benzi ce se rotea În Întuneric, proiectând pe ecran imagini din ce În ce mai halucinante, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ceașca În mână și privirea ațintită-n depărtări. De pe buzele sale, rujate strident, se desprinse o frază, pe care o rostise cândva și Împăratul Nero: „Ce mare artist piere odată cu mine...“. Cine știe, poate că Bertha avea dreptate: Înlăuntrul ei sălășluise un artist, căruia destinul, ca al multor altora, i-a fost potrivnic. Visul ei de-a Înfășa tot Betleemul În vată de zahăr vanilat și a-l oferi copiilor orfani În zilele Crăciunului rămăsese neîmplinit. Ca și acela de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Noimann Își aduse aminte cum Bikinski Îi tot bătuse apa-n piuă de atâtea ori la telefon, dar și la cârciumă, despre adevărul cel bun și adevărul cel frumos, vorbindu-i și despre adevărul ultim și adevărul absolut ce ar sălășlui În om. Îi vorbise despre adevărul orb, despre adevărul șchiop și adevărul surd, despre adevărul gras și adevărul slab, despre adevărul bogat și adevărul sărac ce hălăduiesc noaptea pe străzi. Despre adevărul luminos și adevărul Întunecat, despre adevărul tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce se oploșise În interiorul ei. În disperare de cauză, privind la luna plină ce fusese zugrăvită dincolo de geam, Oliver scotea câte un lătrat, prin care Încerca să-și arate compasiunea față de o ființă căzută În dizgrația tuturor forțelor Întunecate ce sălășluiesc În hăul cosmic aflat la distanță de o palmă deasupra creștetului său Împodobit acum cu o frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În această stare ambiguă, cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Învățătura sa nu trebuia să rămână Între ramuri, ea trebuia transmisă lumii prin viu grai. De aceea trupul Oliver, lepădându-se de frunze, se acoperea și de penaj. Planând În aer, Oliver avertiza printr-un croncănit umanitatea de răul ce sălășluia Înlăuntrul ei. Sfârșitul lumii vechi era aproape. O lume nouă și umbra unui nou Mesia creșteau la orizont. Adevărurile noii lumi, Oliver le propovăduia prin ciripit. El era noul Mesia sau poate doar un vestitor al său. Oliver avea menirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
amuză starețul, reușind să se liniștească pe moment, „prietenul tău Oliver a devenit propriul său cobai... Și În ce constă metoda lui, dacă nu e un secret?” „Prin contaminare. Uzând de introspecție, Oliver Încearcă să ajungă la adevărul etern ce sălășluiește În om și În afara lui, În toate cele ce ne Înconjoară... Ajungând la acest ultim adevăr, e contaminat de el, devenind, la rândul său, etern...” „Și cum atinge această stare?” Întrebă bătrânul. „Renunțând la o parte din persoana lui...” „Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
consideră munca un blestem și-o nebunie, nu?” Întrebă Bikinski. Și tot el răspunse: „Pentru că munca Îl Împiedică pe om să-și risipească sufletul În eter. Ea Îl leagă de materie, de glie. Muncind, omul uită de adevărul suprem ce sălășluiește-n el. Iisus a spus: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și nici nu seceră și nici nu strîng nimic În grânare și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Priviți la crinii care cresc pe câmp...”. Starețul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver Îi ținea companie lui Spinoza, descoperind mereu câte un alt adevăr, care-l Împingea mereu Înainte pe calea ce duce spre lumină, până când cădea frânt de oboseală pe pat și adormea. Fiecare urlet expulzat Îl elibera de teama ce sălășluia În pieptul său. Atrase de luna plină, urletele sale se contopeau cu cele ale lui Spinoza, se acopereau de broboane de sudoare și dispăreau În hău. Privindu-le cum se Învârt ca niște mingi de foc În lumina rece a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fac asta probabil cu același scop... Vă atrag totuși atenția că sunteți sensibil la tot felul de amănunte nesemnificative și pierdeți din vedere un lucru esențial...” „Anume?” Întrebă Noimann, opintindu-se din greu. „Pierdeți din vedere faptul că răul ce sălășluiește În interiorul dumneavoastră are o dublă natură. Primul există de la Începutul lumii și până acum. Acesta nici nu știu dacă necesită a fi extirpat. Celălalt are alte origini și asupra lui trebuie acționat cu grijă. Unul e de esență masculină, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe Noimann. Unoeri era pătruns de aceleași frământări. „Cum să vă spun, golul Își are și el importanța sa...” „Păi sigur că da, gândiți-vă numai la carii, la golurile din măsele... Apoi la această gaură ivită În picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aprinse o brichetă, dând foc la un capăt al feșelor. „Pe măsură ce Înscrisul se va mistui, răul de care sunteți bântuit va fi pe jumătate eliberat. Să vedem Însă cum reușim să vă deposedăm, asta-i cuvântul potrivit, de răul care sălășluiește În afara dumneavoastră...” De jos, gemetele se Întețiră... Apoi o cămașă de noapte se Înălță, fâlfâind din brațe, de sub scaunul său. Noimann privea Înmărmurit la această apariție. Chiar și ginecologul, Încruntându-și sprâncenele stufoase, privi nedumerit În jur, uitând pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]