1,236 matches
-
adică modalitățile concrete ale realizării lor. Tulburarea ontologică se produce atunci când acțiunea încetează a se supune hotărârilor vieții, nemaifiind ceea ce este la început, adică actualizarea potențialităților fenomenologice ale subiectivității absolute. Mai mult chiar, s-ar părea că acțiunea a părăsit sălașul care este dintotdeauna al său pentru a se produce de acum înainte în lume: în uzine, baraje, centrale, pretutindeni unde funcționează fără oprire și în toate părțile pistoane, turbine, ruaje, mașinării de tot felul, pe scurt, giganticul dispozitiv instrumental al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
câtuși de puțin seama în ea de ceea ce este sensibil și viu? Însă ființa Naturii nu este așa, străină vieții, decât în această reducție și prin ea. Fiind sensibilă și, chiar mai mult, fiind corpropriată, natura originară însăși își are sălașul în auto-afectarea ek-stazei, și astfel în imanența radicală a vieții. Voința de a nu considera Natura decât ca pe o "ființă naturală" străină vieții face deja dovada dorinței acestei vieți de a se nega pe ea însăși. Intenția de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este prima obiectivare a vieții ca obiectivare ireală a sa: astfel orice proprietate sensibilă și în același fel afectivă sau axiologică a lucrurilor nu este decât proiecția extatică a ceea ce, în chiar sânul acestei proiecții și în ciuda sa, își păstrează sălașul său ontologic propriu, rămânând acolo unde rămâne în posibilitatea sa principială orice senzație, orice afectare și orice valoare. Însă lumea este înainte de toate lumea oamenilor, obiectul aflat în această lume nu este întâi de toate faptul de a fi natural
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de proprietăți empirice ale căror legături esențiale nu mai sunt aparente, astfel încât științele pozitive le tematizează la întâmplare, pentru motive care nu-și mai au sălașul în esență și nu se mai confundă cu ea. Alte preocupări, alte finalități, de pildă capacitatea lor de a se supune unei tratări cantitative sau logice, de a se preta unui tip de analiză sau unor categorii aflate deja în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și grație proceselor de abstractizare și de idealizare despre care am vorbit, științele umane se construiesc paralel cu științele naturii. Relația obiectivă cu celelalte și cu natura nu este totuși decât reprezentarea a ceea ce în calitate de Dorință și Necesitate își găsește sălașul originar și rațiunea în viața însăși. Pornind de la aceasta se explică în cele din urmă atât reprezentarea sa, cât și ceea ce este reprezentat de către ea. Iată de ce științele umane conservă, în ciuda obiectivității lor sau, mai curând, prin ea, în chiar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se recunoaște la rândul său, semnificația sa propriu-zis morală? Sunt necesare aici mai multe observații. Prima dintre ele este că, dacă etica este definită ca o raportare a acțiunii la scopuri, la norme sau la valori, a fost deja părăsit sălașul unde se află aceasta, adică viața însăși în care nu există nici scopuri, nici finalități, și aceasta deoarece raportarea la acestea ca relație intențională nu există, tocmai, în ceea ce ignoră în sine orice ek-stază. De altminteri, cum ar putea fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așa cum a fost elaborat acesta, adică interpretarea culturii ca acțiune, ca "praxis". Se pune problema de a smulge cultura punctului de vedere metafizic al reprezentării care o răsfrânge asupra "operelor" sale, de a le restitui acestora din urmă propriul lor sălaș, adică subiectivitatea. Există operă de artă, în obiectivitatea sa aparentă, de fiecare dată când perceperea sa, constând în imaginare, constă în ultimă instanță în auto-sporirea subiectivității și o face posibilă, constă în Energie și îi este identică. Astfel, opera artistică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
el pentru a se imobiliza în acest echilibru sacadat de deasupra lui; sau goana nebună a unei unde în care Borromini nu se temea să curbeze fațada bisericii San Carlo alle Quattro Fontane toate aceste mișcări nu-și au nici sălașul, nici posibilitatea altundeva decât în îmbrățișarea cu sine a vieții și în hiperputerea acestei îmbrățișări și iată de ce ele se înfăptuiesc ca și aceasta, în patosul beției sale. Or, s-o mai spunem o dată, această energie nu este folosită doar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că imaginea estetică nu este, în subiectivitatea sa, decât auto-sporirea acesteia și, astfel, esența însăși a vieții în înfăptuirea sa: cultura. Așadar, imaginea televizată trebuie la rândul său apreciată în relația sa internă cu viața subiectivă și ca avându-și sălașul veritabil în aceasta: imaginea televizată purcede din plictis. Plictisul este, tocmai, dispoziția afectivă în care se dezvăluie sieși energia nefolosită. În plictis, în fiecare clipă se ivește o forță, care se umflă de ea însăși, fiind gata, pregătită pentru a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
când se Întâmplă, spuse Antonio pe un ton invidios. Până acum, noi credeam că e mută. Dante roși. Privirea profundă a acelei creaturi, plină de o depărtare nesfârșită, ca și șarpele stacojiu care se adâncea În trupul ei Își făcuseră sălaș În inima lui. 9 19 iunie, dimineața Culoarea aramei Încă Îi umplea ochii când se deșteptă. Simțea că trebuia să o alunge, Într-un fel sau altul. Atracția ce-l stăpânea era imorală și vătămătoare. Ceva din femeia aceea purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de așteptări Scrijelesc pe scoarța ruginită, începuturi; am așteptat să mă alinți cu asfințituri, agonizând petalele căzute pe buze de-anotimpuri. în umbre de pași, la margine de-nchipuire, m-a plouat cu privirea ta și de prea multă ploaie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
profund rămâneți în liniștea și echilibrul „minții vide”, cu atât mai multe beneficii vor rezulta din meditația dumneavoastră. Orbita Microcosmică Primul semn al succesului în meditație este o senzație de căldură în regiunea buricului sau „Câmpul Elixirului” inferior. Acesta este sălașul vitalității, unde energia se adună în mod natural când corpul stă nemișcat și mintea e calmă, iar respirația este adâncă, lentă și ritmică. Alte semne ale succesului sunt fiorii pe șira spinării, o senzație de gâdilire la picioare, mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ar putea ascunde, În termeni de alte creaturi sau de supranatural, să-i ierte În privința unui aspect, și anume să vadă În adâncurile lor tăcute și ceva protector, matern, chiar asemănător pântecelui femeiesc. De-a lungul istoriei, copacii au oferit sălaș și refugiu celor urmăriți și persecutați pe drept sau pe nedrept. În pădurea pe care eu o cunosc cel mai bine, există printre mesteceni o mică vâlcea, chiar la poalele unei stânci de calcar. Și cum e plasată mult În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mai fie supărată. - Mama e supărată? am întrebat eu uluită. - Lea crede că Rahela te-a vândut răului. E exact ca tatăl tău, la fel de suspicioasă când vine vorba despre oraș și nu e bucuroasă la gândul că o să-ți faci sălaș între niște ziduri. De fapt, cred că îi e dor de tine. Dar o să-i povestesc despre luminițele din ochii tăi, despre zâmbetul de pe fața ta și despre aerul de femeie pe care îl ai acum, că ești și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
târziu însă. Cadavrul individului cu mers de pisică plutea pe apa plină de sânge. Noaptea, Hingherul a fost văzut târând de pe țărm trupul câinelui împușcat. Pe urmă a dispărut, nu l-a mai zărit nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbându-mă, fiindcă nu puteam să adorm după cele întâmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am recunoscut imediat după bascul lăbărțat pe cap. Călca apăsat, fără să se uite înapoi. Am vrut să-l strig, însă Hingherul fusese totdeauna un tip ciudat, de la care nu știai ce să aștepți. Și, din moment ce-și făcuse sălaș acolo în bălării, însemna că avea ceva în cap și că nu vroia să fie văzut; altminteri ce rost avea să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pădurile și tufărișurile de laur. Acum muntele era îmbrăcat în pajiști verzi pline de mii de pete albe: oile. În lătrat de câini ciobănești se lăsa amurgul și le dădea de știre asupra locului de popas. Se opriră la un sălaș de păstori. Soldatul mâncă senin, neprivind nicăieri, negîndindu-se la nimic. Încă mestecând, se duse sub acoperământul de bârne și învelindu-se cu o manta ciobănească adormi într-o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de somn. Auta privi un timp
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și își munceau pământul cu îndemînare. Alcătuiau una din cele zece țări supuse regelui Atlantidei și erau conduși de un prinț al lor, care primea însă porunci de la regele atlant. În munți erau foarte multe peșteri în care-și aveau sălașurile foarte mulți dintre robii regelui. Alți robi erau ținuți în munții din capătul de miazăzi al țării, acolo unde coasta Atlantidei cotea de la miazănoapte spre răsărit. Câteva zile după venirea corăbiilor din lunga călătorie, la poalele Muntelui de Foc se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În cuprinsul orașului de oameni bogați și puternici Sodoma nu puteau să stea, fiind săraci. Pe drum se hrăniseră vânând sau pescuind. Prisosul vânatului îl vânduseră prin piețele întîlnite în cale. În Sodoma intrară ziua. Noaptea trebuia să-și caute sălaș la marginea ei, la vreun meșteșugar sărac ori la vreun pescar sau păstor. Lumea străină mișuna căscând gura la înfricoșătoarele palate însă cei doi care apucaseră să vadă palatele Atlantidei nici nu se speriau de măreția de aici, nici nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asupra lui și, nici una, nici două, să se apuce să-l pape. Diminutivul "Să-l pape" i-l aduse însă instantaneu înainte pe Sfântul Părinte Secund, atât de evocat până atunci, troienit de vremuri, înțelepțit de toate câte. Și avîndu-și sălașul în centrul unei neasemuite farfuri de porțelan, înconjurat cu un strat gros de ciuperci. - Pink Floyd, îl strigase Pontiful, făcîndu-i semne grațioase cu mâna. Am să-ți pun douăzeci și patru de întrebări. Ești catolic? - Nu prea sânt Adică nici nu m-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în spatele numelor. Aluzie la o poezie pentru copii de Lewis Carroll, Old Father William. Vers din poezia My Love Is like a Red, Red Rose a poetului scoțian Robert Burns. Sala lui Odin în mitologia nordică, locul unde își au sălaș veșnic cei care au căzut glorios în luptă și unde sunt întâmpinați de bragi și walkirii. Cei care nu ajung în Valhalla merg pe tărâmul morților. în mitologia nordică Yggdrasil este Marele Frasin, Arborele Vieții, Arborele Lumii, aflat în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cele pentru folosul pândarului, al primarului și al contribuabilului, niște nerozii În comparație cu un tratat privitor la MODĂ? Nu ar fi de un imens folos publicarea principiilor de viață poetică? Atâta vreme cât la țară, de pildă, o bună parte dintre ferme, conace, sălașe, case, căscioare, cocioabe etc. sunt adevărate cocini; atâta vreme cât animalele, și mai ales caii, sunt tratate În Franța Într-un mod nedemn din partea unui popor creștin; atâta vreme cât știința confortului, cât bricheta nemuritorului Fumade, cât cafetiera lui Lemare, cât covoarele deloc scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
geamuri? Nu sunt tânăr fără minte Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat Nici oștean împlătoșat Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, 112 {EminescuOpVI 113} Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Căci sunt slab de-mi plângi de milă, Orb ca visul de copilă; Sunt ca vânt de primăvară, Ca amurgul cel de vară; Din picioare pân-la cap Într-un cuib pot să încap, Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
clopot fără lege Și trăgîndu-l, sunător, De izbirea lui să mor, Căci eu nu sunt vr-un fecior Ca să viu amăgitor, Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Ea-și netează a ei tâmple Și de lacrimi i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]