2,662 matches
-
era alimentată cu apă de la un izvor din apropiere, care circula printr-un sistem de olane. La începutul secolului al XIX-lea, s-au demontat ghizdurile fântânii și s-au depozitat într-una din încăperile ruinate ale trapezei. Cu ocazia săpăturilor arheologice din 1954, într-una din camerele dărâmate ale Casei Domnești au fost găsite fragmente din partea exterioară a fântânii: ghizdurile de marmură și un basorelief cu un cap de gorgonă (element ornamental amintind de Renașterea italiană).
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
țara și a fost abandonat. Oficialii apoi au luat în calcul construirea unui buncăr subteran de oțel deasupra căruia să fie expus și în care să poată fi coborât la nevoie. Proiectul a fost abandonat după ce analiștii au avertizat că săpăturile ar putea slăbi fundația Sălii Independenței. Clopotul a mai fost bătut ușor în Ziua Z, precum și în zilele capitulărilor Germaniei și respectiv Japoniei. După al Doilea Război Mondial, în urma unor considerabile discuții în contradictoriu, primăria Philadelphia a acceptat să cedeze
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
mâinile goale și cu dinții.”" După ce a dărâmat o parte din zid, Xerxes a înconjurat dealul și persanii i-au acoperit pe greci cu o ploaie de săgeți, până când ultimul dintre aceștia a murit. În 1939, arheologul Spyridon Marinatos, în timpul săpăturilor de la Termopile, a descoperit o mulțime de vârfuri de săgeată persane de bronz pe dealul Kolonos, stabilind locul în care trupele aliate și-au găsit sfârșitul (înainte se crezuse că dealul era unul mai mic din apropierea zidului). Trecătoarea de la Termopile
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Majoritatea locuitorilor sunt români (98,37%). Pentru 1,49% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,97%). Pentru 1,54% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Datele rezultate în urma săpăturilor arheologice atestă existența unei culturi străvechi, aparținând perioadei paleoliticului superior și mezolitic. Pe o terasă înaltă a dealulului Frasinul aflat în stânga râului Bistricioara în locul numit Lutărie, s-au descoperit unelte tipice din perioada aurignacianului superior (def.). Pe terasele pâraielor dezgolite
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (44,96%), cu minorități de reformați (32,66%), unitarieni (11,45%) și romano-catolici (7,22%). Pentru 1,82% din populație nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului în această zonă aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în locul numit "Între Anini" s-au găsit materiale ceramice din epoca bronzului. În altă zonă a comunei, numită
Comuna Chichiș, Covasna () [Corola-website/Science/310384_a_311713]
-
Gush Etzion. Aceștia au fost uciși de combatanții arabi. Valea Ela a fost cucerită în cele din urmă de către brigada israeliană Harel în octombrie 1948. În 1972 Israelul a construit în vale prima sa stație de comunicare prin sateliți. În săpăturile arheologice efectuate în Valea Ela lângă Khirbet Qeyafa (ruinele fortăreței Ela), la sud-vest de Ierusalim, s-a descoperit în anul 2008 în cursul săpăturilor efectuate de echipa arheologului Yossef Garfinkel de la Universitatea Ebraică din Ierusalim o cetate fortificată din Epoca
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
1948. În 1972 Israelul a construit în vale prima sa stație de comunicare prin sateliți. În săpăturile arheologice efectuate în Valea Ela lângă Khirbet Qeyafa (ruinele fortăreței Ela), la sud-vest de Ierusalim, s-a descoperit în anul 2008 în cursul săpăturilor efectuate de echipa arheologului Yossef Garfinkel de la Universitatea Ebraică din Ierusalim o cetate fortificată din Epoca de Fier IIa, datând dintr-o perioadă între 1050-915 î.Hr. În acest loc arheologii au descoperit un ostracon cu o inscripție în alfabetul paleoebraic
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
unul din cele mai bine păstrate centre din lumea germanică, fiind înscris ca Loc din patrimoniul mondial pe Lista UNESCO din 1997. Orașul Salzburg a fost populat încă de timpuriu, din perioada neolitică, în mare parte datorită salinelor din zonă. Săpăturile arheologice au scos la iveală relicve preistorice: în aproximativ 1000 î.C. se găsea aici o colonie destul de numeroasă de iliri, atrasă de exploatarea salinelor de pe Dürnberg, lângă Hallein. După 400 de ani locul este ocupat de celți. Începând cu
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
în nord cu Irak; are deschidere, în est la Golful Persic. Numele de "Kuwait" este un derivat al cuvântului arab "ăkwăt", plural "kūt", care înseamnă „fortăreața construită lângă apă”. Istoria Kuweitului până în secolul al VII-lea este destul de puțin cunoscută. Săpăturile arheologice de pe Insulă Faylakah indică fapul că populația locală se ocupă cu comerțul încă din mileniul III î.Hr. Statul a fost întemeiat în secolul al XVI-lea de membrii tribului Al Aniza, alungați de secetă din Deșertul Arabiei. Localizat în
Kuweit () [Corola-website/Science/298113_a_299442]
-
modernă și colecția grafică. Instituția și-a sărbătorit centenarul în 2006. Galeria deține a doua cea mai mare colecție de artă egipteană din Europa Centrală. Ea cuprinde un număr de piese achiziționate împreună cu egiptologul maghiar Eduard Mahler în anii 1930. Săpăturile ulterioare din Egipt au dus la lărgirea colecției. Unele dintre cele mai interesante piese sunt sarcofagurile pictate ale mumiilor. Nucleul colecției a fost alcătuit din piese achiziționate de la Paul Arndt, un colecționar de antichități din Munchen. Expoziția cuprinde în principal
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
Primele cercetări au fost realizate în anul 1923, de către profesorul Ioan Andrieșescu și studentul de atunci, Vladimir Dumitrescu și au fost continuate de Niță Angelescu, Barbu Ionescu, Constantin Isăcescu, Cornel Hălcescu. Între anii 1955-1966 au fost întreprinse trei campanii de săpături, dar rezultatele au rămas necunoscute. Lucrările de îmbunătățiri funciare și de amenajare a cursului Mostiștei începute în anul 1972 au afectat mai multe situri arheologice printre care și Sultana-Malu Roșu. În perioada 1974-1982 așezarea a fost cercetată aproape în întregime
Sultana, Călărași () [Corola-website/Science/299771_a_301100]
-
Partidul Țărănesc și a faptului că a susținut rezistența împotriva comunismului bolșevic. Eliberat din închisoare, va fi consemnat cu domiciliu forțat în satul natal. În anul 1958 sunt începute cercetările arheologice în zona Petricani. Între anii 1961-1965 se realizează primele săpături arheologice de amploare în satul Târpești - "Râpa lui Bodai", conduse de prof. dr. Vladimir Dumitrescu de la Institutul de Arheologie din București. În aceeași perioadă are loc și debutul lui Neculai Popa ca sculptor naiv. Capurile de daci și romani creeate
Nicolae Popa (meșter popular) () [Corola-website/Science/311748_a_313077]
-
ulterior, pentru a fi continuat de urmași pentru urmași. Cu toate ca satele care șunt prezente astăzi în comuna Alexandrești par a fi vechi, totuș pe aceste locuri au mai existat sate încă mai vechi despre care s-a aflat în urmă săpăturilor arheologice. În satul Alexăndrești au fost găsite 4 movile funerare din diferite perioade istorice. Cu circa 3000 ani pînă la Hristos a existat o așezare umană pe vatra căreia au fost identificate obiecte de uz casnic din epoca neolitica (ml
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
dat Vladislav anexează Vidinul, cedându-l ulterior stăpânului firesc. Este posibil ca același lucru să-l fi făcut și fratele său, dovezile în acest sens fiind însă insuficiente. Momentul morții voievodului este necunoscut, la fel ca și mormântul său. În urma săpăturilor efectuate în anul 1920 în necropola voievodală din incinta bisericii domnești de la Curtea de Argeș, a fost descoperit un bogat mormânt de sfârșit de secol al XIV-lea presupus a fi al lui Radu I. Costumația defunctului, accesoriile vestimentare și bijuteriile îl
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
Europa cât și în afara ei. Două desene ale tablei de joc, sub formă de graffiti, au fost găsite în templul Ramesseum din Kurna, Egipt, datând aproximativ din 1440 î.Hr. și se crede că Egiptul este țara de originie a țintarului. Săpături efectuate recent în peștera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveală o piatră în care era săpat desenul tablei de țintar. Descoperirile efectuate în peșterile din acest defileu arată că zona a fost locuită din
Țintar () [Corola-website/Science/304728_a_306057]
-
deschiderile (ferestrele și ușa au crestate și sculptate motive geometrice precum funia, rozete, dinți de lup), iar ultimele cununi de bârne ale pereților, cele de sub streașina largă, sunt prelungite în formă de „aripi” rotunjite. Fundația construcției a fost turnată în săpătură și a fost realizată din piatră și beton. Temelia a fost realizată din piatră de carieră și mortar în 1-10 rânduri, iar pardoseala construcției în scândură de brad în altar, naos și pronaos lespezi din piatră de carieră în pridvor
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
caz contrar, vom fi siliți să trecem la ortodocși, întreaga comună"". Făcând parte dintre vechile biserici de piatră ale Transilvaniei, fiind pictată în frescă, „Biserica "a veche"” este foarte puțin cunoscută în literatura de specialitate, unii autori recomandând efectuarea de săpături arheologice în vederea descoperirii de noi dovezi ale existenței sale. Petru Florianu datează ca an al construcției bisericii în 1675, în perioada de domnie a principelui calvin Mihai Apafi I, în timp ce istoricul blăjean Zenovie Pâclișanu, consideră ca an al edificării 1679
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
11 de fier), din care 152 au fost găsite în morminte și 3 în strat. Un număr de 111 fibule se aflau într-o stare de conservare satisfăcătoare, putând fi incluse în opt tipuri, din care unele cu variante: În cadrul săpăturilor efectuate la Castrul roman de la Tirighina-Bărboși, lângă Galați, a fost descoperit un mormânt care conținea, între altele, o fibulă de aur cu greutatea de 21 g, având capetele în formă de bulb de ceapă, ușor proeminente. Suprafața exterioară a fibulei
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
Wilaya din Setif, vestigiile arheologice de la Hanech Ain, în apropierea munților Kabyliei, au arătat expansiunea hominizilor în urmă cu aproximativ 1.7 milioane de ani in Africa Nord , așezăminte asemănătoare au fost semnalate în apropierea râului Sebaou . În Babors, rezultatele săpăturilor din peșteră Afalou și așezămintele vecine indică pătrunderea în masiv între anii 15 000 și 11 000 înaintea erei noastre, a unei populații de Cro-Magnon din Africa, numită Mechta-Afalou, purtătoare a culturii iberomaurusiene. Aceștia au lăsat în urma lor morminte și
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
purta denumirea de Drulești. Documentele vremii atestează existența în spațiul românesc încă a unei localități cu denumirea Drulești. într-un hrisov, emis de cancelaria domnească a lui Ștefan Tomsa, este menționat „lonasco din Drulești, o așezare din ținutul Roman. Deși săpăturile arheologice realizate la Durlești atestează existența în primele secole ale mileniului II al erei noastre, adică după Hristos, a unor așezări medievale stabile pe moșia de astăzi a localității, toponimicul Durlesti este consemnat în actele vremii mult mai târziu. În
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
de capitala hitită Hattușa a fost asirologul berlinez, expert în scrierea cuneiformă, Hugo Winckler. În 1906, din însărcinarea societății "Deutsche Orient-Gesellschaft" (Societatea germană pentru Orient), Winckler și arheologul turc (de origine greacă) Theodor Makridi Bey au organizat prima campanie de săpături arheologice. Cercetările au continuat cu următoarele serii de săpături în 1907 și 1911-1912, în cadrul cărora au fost dezgropate circa zece mii de tăblițe de lut cu o mulțime de inscripții. După primul război mondial, lucrările au fost reluate abia în 1931
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
în scrierea cuneiformă, Hugo Winckler. În 1906, din însărcinarea societății "Deutsche Orient-Gesellschaft" (Societatea germană pentru Orient), Winckler și arheologul turc (de origine greacă) Theodor Makridi Bey au organizat prima campanie de săpături arheologice. Cercetările au continuat cu următoarele serii de săpături în 1907 și 1911-1912, în cadrul cărora au fost dezgropate circa zece mii de tăblițe de lut cu o mulțime de inscripții. După primul război mondial, lucrările au fost reluate abia în 1931, coordonator fiind Kurt Bittel. Winckler și ulterior Bittel au
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
în Depresiunea Ciucului, la limita sudică a județului Harghita cu județul Covasna, la o altitudine de 650 de m, la 22 km. distanță de municipiul Miercurea Ciuc, pe DN12, Sâncrăieni - Cozmeni - Băile Tușnad. Prima atestare documentară datează din anul 1332, dar săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului aduc dovezi materiale a unui locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în sud-estul satului s-a descoperit o așezate neolitică de tip "Criș" precum și urmele unei așezări din "Hallsttat". În locul numit "Bobélyok
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
Pasărea, in Câmpia Vlăsiei, subdiviziune a Câmpiei Române, iar din punct de vedere administrativ - teritorial este situat în județul Ilfov. Cele mai vechi așezări omenești descoperite în regiunea în care se află localitatea Otopeni datează din comuna primitivă. Cu prilejul săpăturilor efectuate în anul 1966 pentru construirea Aeroportului Internațional Henri Coandă, arheologul Margareta Constantiniu de la Muzeul de Istorie al municipiului București a identificat fragmente de ceramică veche și alte obiecte care au aparținut unei importante asezări omenești existentă înca din prima
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
lui Traian. În "Tabula pentigeriană" se vede clar cum acest drum venea de la Napoca și mergea prin Largiana (Românași) spre Porolissum. Urme din acest drum, care în totalitate e acoperit, se scot la iveală (blocuri mari de piatră) cu prilejul săpăturilor. În hotarul satului se află un deal pleș care domină zona, numit Tabara unde pe vremuri imemorabile susține legenda că a poposit împaratul Traian. Din discuțiile purtate cu istoricul Grațian Marcus reiese ca a poposit în august 1601 și Mihai
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]