1,925 matches
-
-mi vărs nervii pe el. Același lucru Îmi spune și că e nespus de fericit și ușurat cînd am avut o zi bună, cînd Linda nu a izbutit să-mi invadeze liniștea. Atunci sînt caldă și iubitoare cu soțul meu. Sărmanul meu soț. CÎnd reușim să discutăm lucrurile cu calm, Dan recunoaște că mama lui poate fi greu de suportat, știe că uneori nu e conștientă de limite, dar crede cu adevărat că intențiile ei sînt bune și că nu Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de orice rău. Dintr-odată, n-o mai percep pe Linda ca pe un monstru, În stare să aducă pe lume numai haos și distrugere, oriunde s-ar duce. O văd mai degrabă ca pe-o ființă demnă de milă. Sărmana femeie. A renunțat la viața ei pentru a-și crește copiii, iar acum, aceștia nu vor să știe. Emma e permanent Într-o stare de exasperare din cauza mamei ei, Richard telefonează numai cînd are nevoie de ceva, iar Dan? Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
impresia că, din clipa în care comisesem acel marhworfin, îmi pierdusem liberul-arbitru și devenisem o frunză în bătaia vântului și a bunului-plac al evenimentelor. Mulți ani după aceea am înțeles că Dumnezeu îmi rezervase locul ce mi se cuvenea în sărmana istorie a oamenilor. Oricum, motivul pentru care am fost ales eu și nu altcineva l-am aflat imediat ce am pășit pe pământul Paviei. Călătoria n-a durat decât două zile și o noapte, pe care-am petrecut-o într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dădeau aere și vorbeau ca niște pontifi, încercând să se-ntreacă în faimă. Voind fiecare să-și arate propria importanță, se aflau în necontenită rivalitate între ei și nu pregetau să-și demonstreze puterea călcându-i în picioare pe locuitorii sărmani care-i urau din această pricină. Iată de ce acest loc era prielnic celor care voiau să se ascundă sau să uneltească. Fațada bisericii Sant’Apollinare avea două turnuri, un cvadriportic și un pronaos, unde ne-am așezat să mâncăm, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Meduna, o mână de nenorociți care voiau restul de mâncare din desaga mea m-au atacat și m-au doborât la pământ. M-am izbit cu capul de o piatră și mi-am pierdut cunoștința. Doi țărani din acest sat sărman m-au ridicat de jos, m-au adus în adăpostul lor și m-au îngrijit. Toate astea se petreceau pe la începutul lui martie. Ca să-i răsplătesc, am hotărât să rămân aici și să-i îngrijesc vreme de un an. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care ele Însele au comis-o. Nu, tati, m-am gândit singurică. Ce fetiță miloasă are tata. Ce Îngeraș. Privind-o cum Își suge degetul liniștită și plină de compasiune față de ființele mici și neajutorate printre care se numărau și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ovul și bine făcuse. Cine știe cine era. — De ce au europenii masochismul ăsta? scârțâi mai departe cinica. Merg În vacanță În locuri unde se lipește de tine. Mizeria nu e pitorească, e oribilă. E mult mai bine În Polinezia, acolo nu există sărmani. Sau măcar În Bermude, chiar dacă acum nu mai sunt atât de exclusiviste. Noi, În vara asta, vom face o croazieră cu iola În Insulele Tonga. Voi ce faceți, Maja? Tot la vila voastră din Maremma? Ei bine, te Înțeleg, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-n pieptul lui se zbate-un dor arzând. Dorea să-și mai revadă înc-odată Părinții lui, dar nu îi mai avea. Căci soarta cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina. Bietul de el, era orfan pe lume Neprotejat, sărman și ofilit Și-acum obrajii îi erau necontenit Scăldați în lacrimi de mărgărit. Nu mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai era copilul de-altă dată Cu ochii negrii, blânzi și drăgălași. În ochii lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fulgi ce-și croiesc propria soartă se avântă spre pământul trist. Norii care plâng neîncetat cu lacrimi de gheață căci adăposteau odată fericirea iernii și îi dădeau drumul peste un platou de bronz, acum fiecare nor își îneacă amarul în sărmanii fulgi... Fericirea stă ascunsă printre umbre și se adâncește din ce în ce mai tare în întuneric până când nu pare a mai fi ceva real. Iarna e asemenea unei cutii blestemate, când o deschizi ies norii melancolici și distrug tot ce le iese în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia în fâșii sau cum înghițea pumni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
devenisem ținta batjocorii în atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam dalta asupra lui. Cum mă plimbam într-o zi prin târg, am văzut un tâmplar care repara un scăunel pentru o femeie sărmană. Mi-a văzut centura și s-a aplecat adânc, pentru că tăietorii care lucrează cu materiale eterne sunt considerați cu mult superiori lucrătorilor în lemn, ale căror opere, chiar și cele mai însemnate, îmbătrânesc la fel ca trupul omului. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prezinte măcar scuze lui Yvonne și să le asigure mijloace de trai pe viață, ei și copilului. Atunci Arthus l-a blestemat. I-a spus că nu mai voia să-l vadă niciodată și l-a alungat, cu mîinile goale. Sărmanul băiat nu s-a mai Întors niciodată, niciodată... Arthus i-a povestit soției lui că fiul lor se Înrolase voluntar. Nu știu dacă Gaïdick l-a crezut, nici ce a știut ea din toate astea, dar a devenit foarte depresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i cunoștea vorbeau despre felul cum, În sărăcia tinereții lor, fuseseră nevoiți să folosească apele sărate din canale și din lagună la bucătărie, asta-n zilele când sarea era o marfă scumpă și impozitată din greu, iar venețienii erau oameni sărmani și turismul era Încă o necunoscută. Luciani vorbea la telefon când intră Brunetti În birou și-i făcu semn cu mâna să vină la masa lui de lucru. — Da, unchiule, știu asta, zise el. Dar cum rămâne cu fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de busuioc la Sf. Icoană și se ține acolo până la anul viitor, când se punde alt buchețel. Oamenii veniți la cimitir, merg în tăcere fiecare la morții lui, nu se aude decât tropotul pașilor lor pe piatră. Mai mulți bătrâni sărmani, bărbați și femei, cu mâna întinsă, stau înșirați pe aleea care urcă la Biserica, pentru o cât de mică pomană. Ceea ce faceți pentru noi, Dumnezeu să vă întoarcă înzecit...!” zic ei triști și îndurerați, mulțumiți și urându-ți sănătate, chiar dacă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu-și mai putea face ordine în gânduri. Apoi, ridică privirea spre cer, cu ură parcă:”Cum, Doamne, atâta viață să se stingă, așa dintr-o dată, cum?!... De ce, Doamne, ai îngăduit așa o nedreptate?!... Și, în minte îi veniră cuvintele Sărmanului Iov: Domnul a dat, Domnul a luat... Fie în numele Domnului Binecuvântat”. S-a gândit la suferințele lui Iov și a plâns amar. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. A plâns cât a plâns pe urmă se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de puf alb. Vântul de vară mângâia ierburile și frunzele copacilor, ca un cântec abia șoptit... parcă ar fi spus: "Dormiți în pace... Dormiți în pace...!” Mai privi o dată, în urmă, spre mormânt murmurând cu glas sugrumat... "Sărmana mea Fată... sărmana mea Fată, dormi în pace!" Ceva murise și în el, odată cu ea. ... Era la o săptămână după Sf. Maria-Mare. În toată ziua aceea de 23 August, pe toate canalele de televiziune au fost transmise aspecte din "epoca de aur" de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o liniște calmă de așteptare. Norii se târăsc pe sus, asemeni unor monștri negri și grei... Aleargă ca o turmă de urși învălmășiți, scoțând mormăituri, în fiecare mocnind un sâmbure de foc. Ei plutesc între Cerul lui Dumnezeu și pământul sărman... Ei sunt imaginea veșnică a tuturor călătoriilor, a cautărilor, a dorințelor și dorurilor de casă. Într-o stare de contemplație, dar și de uimire, Iorgu se pomeni murmurând: - Precum ei atârnă temători, între Cer și pământ... la fel atârnă, temătoare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ceva... trăiai înfășurat într-un val de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip sehimonosit al adevărului!... Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. Mai privi o dată în urmă, spre mormânt, murmurând cu glas sugrumat: Sărmana mea Fată, dormi în pace!... Ceva murise și în el odată cu ea... Și se depărtă sprijinit în baston, cu capul înțepenit pe grumaz, purtând parcă pe umeri povara întregii lumi... Părea a fi un fel de stindard zdrențuit al unei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
har și dăruire. Iorgu i-a mulțumit în gând cu toată recunoștința. ...Ii vom păstra veșnic amintirea ei. Dumnezeu s-o odihnească în pace. Amin!.. încheie sfinția sa, scurta cuvântare. Soarele se suise la cumpăna între amiezi... După împărțirea pomenelor celor sărmani, adunați în jurul mormântului, prin grija lui Avel toți invitații au fost deplasați la masa de pomenire la restaurantul ”Bolta Rece”. Și acolo, Părintele Boboc împreună cu Părintele Daniel au oficiat o scurtă slujbă religioasă de pomenire. Totul a fost orânduit cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ce vrei să mănânci?!” -As vrea o bucățică de șunculiță... te rog!” Și, se trezi murmurând: ”șunculiță pentru Fata... trebuie să mă duc să-i cumpăr șunculiță!”. In aceeași dimineață a cumpărat șunculiță și a dat de poamnă primului om sărman care i-a ieșit în cale. ...Două nopți mai târziu, vineri spre sâmbătă, 7 septembrie... Iorgu s-a trezit dintr-un vis greu și confuz. Era ora trei... Se făcea că a căzut într-un somn adânc si blând. Deodată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
știi? Nu, spun eu ferm. Păi, minți domnule, nici acum nu ești sincer! Uite! Și Începe a-l răsfoi rar. Dosarul se oprește la o pagină, unde era o bucată de pânză scrisă cu creion chimic. Gândul fulgeră spre Paul! Sărmanul copil, ce-o fi avut de suferit, cum l-or fi amăgit să predea scrisoarea!? Oricine ar fi tăiat haina, ajungând la umeri nu ar fi desfăcut vatelina care era lucrată ca umăr și nici prin gând nu-ți trecea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dai voie ca, foarte succint, să-ți fac cunoscută reacția mea, plină de indignare și de tristețe față de perseverenta ta comportare neamicală, lipsită de respect și de pudoare, cu nimic justificată, față de mine, caracterizată de defetism și de filistinism față de sărmana noastră Țară, aflată În cea mai gravă tragedie, dar și la răscruce de drumuri. Îți spun toate acestea, precum și cele de mai jos, gândindu-mă În tot timpul la strașnicul adagiu „Amicus Plato, sed magis amica veritas”. Tot ce-ai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și vei vedea că eu, unul, Îți voi fi devotat ca un german, credincios și statornic ca un câine. Însă tu vrei să ne purtăm ca struții, să ne facem că n-auzim stăruitoarele semnale S.O.S., lansate de sărmana noastră Țară, cronic de bolnavă, către Întreaga suflare românească. Și-i atât de ușor s-o ajutăm fiindcă nu ne pretinde acțiuni violente, ci dintre cel PAȘNICE. Faptul că tu crezi sincer și fierbinte, chiar din toată ființa, În Sfînta
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sorb. Întreb, de gazdanevastă: mai merge una? Mai! Pune-i! Îi pune. O suflă. Dumneata?, fac, eu, spre bărbatu-său. Da, răspunde, el. Pune-i, mă, și lui; de ce-l lași să sufere, sărmanul de el?! Nu, că nu-s sărman; da... ia mai pune una! De colo, nevastă-sa: și mie, că tare-i gustoasă și plăcut mirositoare! Da’ repede, că ne grăbim. Hai, zic eu, mai punemi și mie, una, că, nu vezi ce poftă-mi este? Pun, dar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]