14,917 matches
-
sus (cunoșteam fiecare aluniță, fiecare semn de pe cuprinsul lor). Veni lângă mine (care continuam să aștept gheboșit, În poziția ingrată În care am fost surprins), Îmi șopti că ar dori să bea un pahar de șampanie Împreună cu mine și mă sărută fugar pe obraz. Apoi Îmi atrase atenția că mi fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat de-a binelea, asemeni tânărului timid, care iese pentru Întâia dată cu o fată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atrase atenția că mi fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat de-a binelea, asemeni tânărului timid, care iese pentru Întâia dată cu o fată dragă lui, iar aceasta Îl sărută fugar, pe neașteptate. Sărutul ei pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să mănânci și acum!, Îl mustră fata scurt. Groapa a fost, totuși, reușită. Destul de adâncă și de Încăpătoare. L-am așezat ușor, tremurând de emoție. Libelula plângea. S-a desprins ultima de lângă strania făptură. Băieții susțineau că l-ar fi sărutat pe furiș. Nu putem arunca pământul așa peste el. Trebuie să-l acoperim cu ceva, propuse din nou Libelula. Am Început să culegem și să aruncăm frunze și crenguțe. Numai ea strângea margarete sălbatice și nemțișori - florile care Împânzeau, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toast, doar cuvintele: - Să-mi trăiți și să fiți sănătoase, dragele mele! Clinchetul paharelor de cristal, asemenea unor clopoței de argint, suplini o unanimă aprobare. Ina însă nu se putu abține și veni lângă tatăl ei, îl îmbrățișă și-l sărută cu foc pe amândoi obrajii. Apoi trecu la mama ei și repetând gestul, adăugă: - Să-ți trăiască bărbatul, mami, mulți, mulți ani și să fie sănătos! În ochii celor doi părinți se ascunseră câteva lacrimi gata, gata de a apărea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ochii lui, neștiind ce va urma. Ne am sfătuit îndelung, continuă el, și am hotărât să fim de acord cu tine, să urmezi drumul pe care singură ți l-ai ales. Fata nu mai așteptă continuarea argumentației tatălui său. îl sărută, apoi o îmbrățișă pe mama ei și, fără să mai scoată un cuvânt, o zbughi pe ușă afară. Amândoi părinții rămaseră siderați, le pierise glasul, nu-și puteau explica unde pornise fata lor în goana aceea nebună. Bănuiau ceva, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
gură, sorbi la repezeală câteva înghițituri, apoi, reculeasă, continuă: - Am reușit! Ai mei au fost de acord, îți dai seama, Olga, au fost de acord! Vom fi colege și la postliceală... Cât mă bucur! Cât mă bucur! Se îmbrățișară, se sărutară. Mama Olgăi privea mută scena și nu-și credea ochilor că cele două fete erau atât de legate una de alta. Dacă socotea bine, erau chiar mai mult ca două surori. Apoi se porniră amândouă pe plâns, deslușindu se în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
căzut dragă, nu vrei să ne plimbăm diseară pe bulevard? Am atâtea să-ți spun! - Și tu l-ai crezut? E un băiat care nu vede la fete decât fustele! N-a rămas fată din clasa noastră să nu fie sărutată de el. Le îmbată cu vorbe meșteșugite pe toate, ca pe niște gâsculițe. Speră poate ca la o invitație atât de directă, să-i dai curs, glumi Ina. - Ei, și tu! I-am recomandat să facă pași... ce credea el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
i se deschisese o fereastră spre o altă lume, prin care putea să vadă un bărbat cu alți ochi. Își imagina că într-o zi, tot aținându-i calea, va fi în stare să o îmbrățișeze și chiar să o sărute. Ar fi peste poate, dar... Aici i se opreau toate prezumțiile, nefiind În stare să chibzuiască cum ar putea reacționa într-o asemenea situație. Mai avea în portofoliul ei un argument forte, un fel de platoșă de circumstanță, în măsură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dragă, mă simt de parcă aș fi pe catalige... - Și ochii, ce culoare au ochii? - Căprui spre galben sau un verde pal, cam așa ceva. - Al meu, continuă Olga să-i creioneze portretul partenerului său, are ochii negri, tăciune, nu alta. Și sărută tu, de mă trec toți fiorii din călcâie până în creștet. Și-i vorbărereț...! Dar al tău? - Nu m-a sărutat până acum niciodată așa că... E foarte tăcut! Aș putea spune chiar că e timid, dar acest lucru nu mă deranjează
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pal, cam așa ceva. - Al meu, continuă Olga să-i creioneze portretul partenerului său, are ochii negri, tăciune, nu alta. Și sărută tu, de mă trec toți fiorii din călcâie până în creștet. Și-i vorbărereț...! Dar al tău? - Nu m-a sărutat până acum niciodată așa că... E foarte tăcut! Aș putea spune chiar că e timid, dar acest lucru nu mă deranjează. Uneori în tăceri sunt mai multe gânduri decât În cuvinte. - Și atunci cum vă înțelegeți? - Vorbim cu ochii. E mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pardesiul, trase curelușa poșetei pe umăr, dar nu uită să obțină o poliță în alb: - Și când ne mai putem vedea? - Ca prieteni, oricând! Răspunsul n-o mulțumi, dar, ca și cum acesta era cel pe care îl aștepta, zâmbi conspirativ, îl sărută fugitiv și plecă zorită. Nu bănuia că ușa aceasta pe care ieșea acum va rămâne pentru totdeauna Închisă pentru ea. Își ascunse ochii plini de lacrimi și coborî grăbită în stradă. Alex se oferi să o conducă măcar până la stația
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
șoptit, ca pe o taină, care sub impulsul așteptării creștea nebănuit de mult, până ajunse în momentul declanșării: - Alex, dragule, da! Alex rămase ca electrizat. Clipa aceea scânteie pe cerul lumii lui asemenea unui fulger. O luă în brațe, o sărută, o lăsă ușor pe pământ, apoi iar o luă în brațe și o ținu așa un timp, clipe care Inei i se părură o veșnicie. - Ina, dragostea mea! Îi luă mâinile amândouă și i le sărută pe rând, îndelung, apoi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
luă în brațe, o sărută, o lăsă ușor pe pământ, apoi iar o luă în brațe și o ținu așa un timp, clipe care Inei i se părură o veșnicie. - Ina, dragostea mea! Îi luă mâinile amândouă și i le sărută pe rând, îndelung, apoi continuă: îți promit să-ți sărut toată viața această spusă alături de sufletul tău înnobilat cu atâtea înzestrări. Ai făcut în această clipă din mine, cel mai fericit om de pe Pământ. Acum pot spune, câteva cuvinte auzite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apoi iar o luă în brațe și o ținu așa un timp, clipe care Inei i se părură o veșnicie. - Ina, dragostea mea! Îi luă mâinile amândouă și i le sărută pe rând, îndelung, apoi continuă: îți promit să-ți sărut toată viața această spusă alături de sufletul tău înnobilat cu atâtea înzestrări. Ai făcut în această clipă din mine, cel mai fericit om de pe Pământ. Acum pot spune, câteva cuvinte auzite cândva ce mi se par a fi mai mult decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acest moment: dragostea mea, te asigur, vom fi toată viața, tu o aripă, eu o aripă, amândoi o pasăre spre același zbor! - Da, e foarte frumos ce ai spus, te asigur că voi fi una dintre aripi! Alex îi mai sărută o dată mâna, pregătindu-se să plece. Ea îl opri : - Alex, dragule, mai am însă o condiție! Alex de-abia se dezmeticise. Intrând ca într-o vrie, o întrebă îngrijorat: - Care? Spune Ina, spune draga mea, acum când încă nu am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dar te rog din suflet să nu mi ceri niciodată, dar niciodată să-ți gătesc gulaș unguresc. Alex izbucni într-un râs hohotit, gata-gata să și piardă echilibrul. Se opri o clipă, îi luă din nou mâna Inei, i-o sărută, și iar izbucni în acel râs nestăvilit. - De ce? De ce, draga mea? - E o poveste mai lungă, totul e ca tu să fii de acord, îți voi da detalii într-un moment mai potrivit... - Nu-i nici o problemă. Dacă vrei să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a fi descifrat. În Olga fierbea nerăbdarea, dar ea masca totul, ținându-se de spătarul scaunului, arătând în acest fel că e numai ochi și urechi. Nu voia detalii despre traseul dragostei, de câte ori se întâlnise cu acel tip, cum o sărutase prima dată, ce maniere avea, ci dorea să afle cât mai curând numele partenerului, ce tot o fierbea Ina așa, fără apă!? - Și...!? - Mi-a cerut mâna și am fost de acord! A venit la părinții mei, le-a spus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pentru că termometrul stătea să plesnească, după ce-l scoteam de sub brațul ei. Ea mă privea cu tandrețe și, cred eu, cu multă dragoste, căci degetele noastre se întâlneau pe marginea paharului când își lua antibioticele. Apropia sticla de buze și o săruta ca și cum ar fi fost buzele mele încrustate acolo. Atunci ieșeam din cameră și-mi clăteam de mai multe ori gura ca să scap de gustul de medicamente al iubirii ei. Așezasem peste pătură toate goblenurile ei murdare de împunsăturile la milimetru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ai avut timp frumos? — A fost foarte cald. — Te-ai bronzat? — N-am prea stat la soare. — Mi-ai adus o scoică și flori... ce drăguț din partea... mai pleci? — Niciodată. Mara strânse mâna doamnei Aurelia între palmele ei și o sărută cu toată căldura. Doamna Aurelia îi zâmbi. — Ce repede au trecut două zile. Doamna Aurelia se cuibări mai bine între perne. Mara rămase să o vegheze. La televizor știrile curgeau în altă parte de lume. Mâna Marei tot mai mângâia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
până când ai să simți din nou că printre toate promisiunile apar gesturile de teamă și neîncredere. — Încă mai poți întoarce cursul faptelor, încă mai putem schimba... — La ce bun? Eu îi priveam din ușa balconului cum se îmbrățișează și se sărută, amestecându-și atingerile, cum trupurile lor așezate simetric umpleau golul dintre ei și din jurul meu, lăsând orele să treacă repede ca și cum nu ar fi fost. Și cu cât Laura îl săruta mai tare cu atât făptura lui Emil se transforma
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
priveam din ușa balconului cum se îmbrățișează și se sărută, amestecându-și atingerile, cum trupurile lor așezate simetric umpleau golul dintre ei și din jurul meu, lăsând orele să treacă repede ca și cum nu ar fi fost. Și cu cât Laura îl săruta mai tare cu atât făptura lui Emil se transforma într-o altă ființă, ce semăna tot mai mult cu ea, până când nu am mai rezistat și le-am întors spatele. Totul devenise prea dulceag, încât mi se aplecase. M-am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să prelungească, cât era posibil de mult, întâlnirea dintre mamă și fiu, dar la insistențele repetate ale Inei nu avu încotro și-i aduse copilul. Mama își privi o clipă băiatul, îl lipi strâns de trupul ei și, după ce îl sărută îl privi insistentă, sesizând că e cam brunețel și nu prea îi semăna. Ce gânduri aiurite poate să-mi umble prin minte își spuse ea, e fiul meu, oricum ar fi! În timp ce își privea copilul, căutând parcă o confirmare din partea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Starea lui euforică îi făcu bine, și-i transmise o doză de tonicitate, soldându-se cu un zâmbet îmbrățișat cu căldură și dragoste, împărtășită deopotrivă de către cei doi. Alex alergă spre patul soției sale, o cuprinse grijuliu de mijloc, o sărută pe obrajii livizi și-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat o grămadă de bani pe ei! - Și nu merită!? Sunt tată, spuse el mândru. Veni și mama lângă fiica ei și cu lacrimi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
așa o să-l trecem în acte: Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre apartamentul său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
carte de-a mea. - Ce bine! Mulțumesc, Ina, nici nu știi câte documente importante sunt între aceste două coperte! Am în el toate planurile detaliate ale noii construcții. Îmi făcusem griji, mai ales că toate copiile sunt la centru. O sărută și se îndreptă spre ușă. - Nu rămâi la masă? - Poate vin mai târziu... o să văd. Trecând pe lângă soacra sa la ieșirea din casă, îi adresă același salut: - Sărut mâna, mamă, am plecat! Mama Inei abia așteptă să iasă ginerele ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]