5,379 matches
-
în care poporul dreptcredincios se ruga, dar și învăța să scrie și să citească, ori deprindea meșteșugul artelor frumoase: caligrafia, broderia, miniatura, tiparul. La mănăstirea Râmeț, exista o școală chiar înainte de 1762, când acest așezământ a fost devastat, iar copii sătenilor din jur au rămas fără învățătură de carte. Exista de asemenea aici o școală de pictură bisericească, ce avea legături cu cea de la Hurezu. Acest lăcaș de cultură a constituit tot timpul loc de lumină pentru copiii satelor din zona
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
-o dracului pe curviștina de Didina, domnule, i-a venit mintea la cap: n-a mai pus pivătură de băutură pe limbă. Dacă Năocă nu bea, conașu' nu-l păcălea; și să știți că-i apreciat și respectat de toți sătenii lui, fiindcă muncește cot la cot cu ei. Nici nu vrea să audă ca să i se spună coane, că Naie le răspunde râzând: „Nu-mi spuneți coane, că destul purtai coarne!” Sfârșit 13 Decembrie 2012 Referință Bibliografică: Partea a XI
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
Am petrecut întreaga zi cercetând fiecare colțișor al ei. Era ca și cum îmi descopeream iubita și îi mângâiam trupul. Iar ea mi se dăruia cu tot ce avea mai frumos. Când asfințitul a cuprins zările și au răzbătut până la mine glasurile sătenilor amestecat cu cel al clopotelor de la gâtul vitelor am coborât în sat. - A cui e casa aia de pe coastă? am întrebat primul mocan întâlnit. Știa, așa cum mă așteptam, oamenii ăștia, din ce în ce mai puțin, îți spun cu vorba lor domoală, ca și cum timpul
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
în noapte înstelată ca și cum ar fi fost luminat de mii de beculețe. - Asta-i sară de Crăciun Și Măria-i tot pe drum Umblă-n sus și umblă-n jos Ca să-l nască pe Cristos, a început Ina să cânte. Sătenii i s-au alăturat cu glasurile lor și am avut parte de cel mai special colind al vieții mele. Am pierdut-o pe Ina într-o zi de mai când prunii erau în floare. Se apropie Crăciunul. Îl aștept cocoțat
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
timp înainte, îi sări în brațe, sărutându-l cu foc, grăbindu-se ca să-i desfacă haina la piept. - O, dulce floare-nmiresmată, știu că mă vrei să fiu al tău, dar nu-i prudent acum, poate să apară cu cine știe câți săteni, iar eu nu vreau să mă expun la asemenea spectacol. Nici nu terminase bine să-i spună temerile lui, că auzi cabrioleta cum îi păcăneau bucelele: toc-poc, toc-pac-pac, toc-poc-toc!... (în care meșterul rotar fixase o limbă de oțel care, atunci când
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
cu viața la țară. Jurnalul are un rol esențial în reținerea detaliului.El este scris în clipele de tihnă, este mai așezat și mai atent alcătuit. Autorul folosește prilejul de a relata unele realități dureroase și asupritoare chiar, din viața sătenilor de la începutul anilor ’60, când, presiunea exercitată de autorități se concretiza în cote uriașe, ca să descurajeze țăranii cu gospodării individuale să intre în GAC. Prozator de forță și de largă respirație, Ioan Gh. Tofan știe să țină hățurile narațiunii, lăsând
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
din Cernăuți. Aici, membrii societății au trecut la organizarea unor manifestări de amploare, prima având loc în 1931, de Sfântul Petru, și a fost rezervată sărbătoririi poetului Petre Dulfu la Tohat, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani. În afara sătenilor veniți din peste cinsprezece comune, au participat o serie de personalități din județ și din țară, dintre care amintim pe Emil Bran, Elena Pop Hossu-Longin, președinte de onoare al societății, Leontin Ghergariu, Gheorghe Mătieșanu, prefectul județului Sălaj, Petru Bran și
TINERIMEA DE ELITĂ A ROMÂNIEI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342176_a_343505]
-
oamenii care m-au vizitat și mi-au arătat interesul pentru sănătatea mea, dar si mândria că au un reprezentant al comunei care a făcut-o cunoscută prin scrieri, mi-au încălzit inima. La biserică, după predică, preotul a vorbit sătenilor despre prezenta mea în comună, apoi mi-a dat microfonul dacă doresc să le adresez un cuvânt. Le-am vorbit din adâncul inimii si ei au simțit-o. O măicuță cu vârsta mai înaintată decât a mea, a venit să
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
plăcută mi-a oferit o foarte apreciată învățătoare-profesoară, Mioara Buică, oferindu-mi CD-uri cu fotografii ale lecțiilor ținute cu copiii și părinții lor la casa în care m-am născut, sau la școală, ca un omagiu adus scrierilor închinate sătenilor. Mi s-a înfiorat inima văzând panoul cu fotografia și citatele din scrierile mele la care copiii îmi ofereau flori, așa cum am primit de-a lungul carierei mele de dascal. Tot ea m-a invitat la un frumos spectacol-concurs interjudețean
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
comunei. Este ecoul transmis prin fiii acelora de pe vremea tatălui meu care nu i-au putut uita prestigiul cu care tata s-a impus în comună și chiar dincolo de granițele ei, în timp ce ei înghit cu năduf lipsa de considerație a sătenilor. Dar Țigăneștiul mi-a oferit multe alte întâmplări la care mă gândesc cu emoție. La parastasul pe care l-a făcut după săvârșirea din viață a vărului meu, Măruș Buică, soția lui, Culina, ducându-se la cimitir, a văzut că
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
pești pentru plăcerea de a-i arunca înapoi. Mișcări automatizate, de mult învățate, zi de zi repetate până la piață. Aglomerație mare, fiind sărbătoare de care a și uitat, fără să știe din ce motiv. Interesant. Până acum el ca și sătenii, aștepta sărbătorile, azi sărbătoarea îl aștepta pe el. Plăcută senzație. Neîncercată. De obicei după piață toți pescarii invadau orașul, care era împodobit în culori vii. Caruseluri, clovni, oameni care înghit flăcări ca să fie mai înflăcărați, care își țin șerpi la
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
acum doi poli, preotul și învățătorul ... Și o dată cu apariția Dascălului, a Învățătorului pe scena istoriei, pe scena istoriei Pedagogiei și a Învățământului românesc, a apărut relația dintre ei care-i unea, și o dată cu această relație care-i situa deasupra celorlalți săteni, a apărut un al treilea personaj cultural și educaționala, și anume Binomul Preot - Învățător. Puterea educativă și culturală a acestui personaj intelectual - bipolar, Preot - Învățător, a acestui binom cultural educațional, a adus în universul satului românesc un plus de informație
„LUMINILE SATULUI ROMÂNESC – DASCĂLUL ŞI PREOTUL” DE MARIN POPESCU DICULESCU de AURELIA DUMITRU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342230_a_343559]
-
anii `30 și începutul anilor `40, rolul dascălului era acela de apostol luminator al satului, așa cum îl ilustrează și Goga în versurile lui. Foștii elevi îl păstrează în minte ca pe un „Domnu` Trandafir” al lui Sadoveanu, al timpurilor noastre. Sătenii i-au apreciat și eforturile deosebite ca director al Căminului cultural. Neostoit, a pregătit serbările culturale în zilele de sărbători naționale cu un fast impresionant. Înzestrat cu un deosebit simt muzical, a alcătuit și condus corul mixt pe 4 voci
MARIN SPÂNU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342243_a_343572]
-
Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1246 din 30 mai 2014 Toate Articolele Autorului Lupul A fost cândva într-o pădure , Un lup cum astăzi sunt destui . Venea la oi în sat să fure, Că nu trăia din munca lui . Sătenii însă și cu câini , Cu mic cu mare , toți din sat , Având și furci și bate-n mâini, Din codrul lor l-au alungat . Cum el era de hăituit, Spăimântat și fără hrană , Fugind prin râpi a nimerit Cu o
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
unii mai tinerei din oraș, dar și pe cei mari din Vasilatu și Păscoaia. A fost o perioadă minunată. Simțeai cu adevărat când se apropiau Sfintele Sărbători de Iarnă. Au fost vremuri frumoase pe care nu le vom mai întâlni. Săteanul ținea la obiceiurile și demnitatea sa de român. A fost o dată...” ( Această narațiune mi-a fost făcută pentru volumul „Lotrii în prag de sărbători” de domnul Mircea Vărăticeanu (octogenar) printre puținii veterani colindători aflați încă în viață în orașul Brezoi
POVESTEA UNUI VETERAN (OCTOGENAR) AL OBICEIURILOR STRĂMOŞEŞTI DIN BREZOI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342449_a_343778]
-
rămână la cei 85 de ani pe care îi poartă demn, un altruist, un om deschis și primitor, așa cum a învățat de la părintele său, de la bunicul - nea Niculiță și de la cei în mijlocul cărora și-a trăit prima parte a vieții - sătenii Sebeșului de Sus, din împrejurimile Sibiului. Când îl vizitez pe Dumitru Sinu îmi place să-mi las mașina în parcarea de la magazinul Safeway, de unde mai sunt circa 200 de metri până la locuința sa. Merg apoi pe jos spre locul în
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
soarelui. Se știe că pe vremea aceea gălbenușurile aveau culoarea galben-portocaliu. Umplutura era unsă cu unsoare de porc și împănată cu slănină crestată și apoi introdusă în cuptor, după ce se scoteau pâinea și cozonacii. De obicei, înainte de Paști erau unii săteni care tăiau porci și vindeau carnea. Așa că făceam și flèchéne (grătare) de porc, în tèpșe (tavă), tot în cuptor. Nu lipseau piroșthile (sarmalele), fără de care nu putea să fie nicio sărbătoare lăsată de Domnul. De Paște nu se făceau atât
MIEL UMPLUT ŞI ALTE BUNĂTĂŢI DE PAŞTI de FLORICA BUD în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341654_a_342983]
-
că sistemele de irigație aparțin în egală măsură atât trecutului cât și unui viitor îndepărtat. Încă nu a crăpat de ciudă și de dorul apei întreaga suprafață agricolă a țării! Ici și colo a mai plouat, acolo unde au ieșit sătenii să ceară îndurarea Cerului printr-o procesiune străveche, cea... a Caloianului. În lipsa unui sistem de irigație bine pus la punct, în vremuri grele, obiceiurile ne-au scos din impas. De ce nu ar deveni „Caloianul” marcă înregistrată așa cum este magiunul de
MIGDALE DULCI AMARE (1) – DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341668_a_342997]
-
căutaseră doar când ajunsese el stăpânul pământului, se-nsoțiseră doar cu el și numai el fusese cel care le redase liniștea... Pentru o viață de om, nu-i puțin lucru..., iar el se dovedise încă o dată un bun deslușitor de semne... Sătenii erau nemulțumiți... nici tu țiței, nici tu ceva aur folositor, doar tinichele vechi și oase fără foloase! Parcă nu era plin țintirimul lor! Dar, cel mai nemulțumit fu căluțul care, de-atunci, avu parte de tainul de boabe de porumb
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
de tunet. - России Patrol! - Ce căutați la ora aceasta? - Мы не понимаем румынском языках. Și în clipa aceea au rupt poarta, și au intrat. La lumina felinarului și a celor câteva lanterne ale soldaților ruși, Roșianu a văzut peste zece săteni împinși cu țeava armelor spre interiorul ogrăzii. - Товарищ! Товарищ! Где это? - Nu! Predăm la jandarmi! Sergentul rus, înțelegând puțin românește, a tras un foc în direcția lui Pătru. Acesta a căzut ca secerat cu fața la stelele. Boierul, înspăimântat, s-a aplecat
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
a eliberat pe rus. În momentul acela, sergentul, mirosind a băutură, l-a bruscat, împingându-l cu țeava armei spre grupul de țărani. Apoi militarii ruși i-au împins pe toți spre intrarea conacului. După ce au intrat în clădire toți sătenii, soldații ruși au rămas afară. Sergentul a luat cheia de la ușă, aflată pe dinăuntru, închizându-i pe toți în conac. Între timp, la toate ferestrele s-a așezat câte un soldat cu arma îndreptată înspre interior, după ce au spart ferestrele
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
și deznaționalizare, masiva dizlocare demografică voluntară prin plecarea în Romania în 1944, deportări în Siberia, distrugerea în lagare și închisori, distrugerea continuității conștiinței romanești, care au continuat cu politica de deznaționalizare prin teroare și intimidare". Situațiile prin care au trecut sătenii lui au distrus în bună măsură fibra morala a populației. Oamenii au uitat să muncească, să mai aibe inițiative, furtul nu mai era o rușine, nici să se dedea alcoolismului. Cu trecerea anilor, viața s-a așezat în matca sa
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
De fapt, credea că tocmai asta este condiția creștinului în lume, să facă imposibilul posibil. Iar pentru el, a fi creștin a devenit nu o profesie, nu o religie, nu un rost, ci Rostul. Rostul unei vieți la capătul căruia sătenii din satele maramureșene ar exclama: „minunate sunt Căile Domnului”. Nicolae Steinhardt s-a nascut acum 101 de ani. Mai exact, în 29 iulie 1912, în comuna Pantelimon de lângă București. Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica
APEL PENTRU CINSTIREA MEMORIEI UNOR FOŞTI DEŢINUŢI POLITICI ROMÂNI de VICTOR RONCEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340569_a_341898]
-
petreceri populare, cu multă gălăgie și hărmălaie. Era așteptat de toată lumea, de la mic la mare. Se ținea o dată pe an, la Rusalii, pe un teren de la marginea orașului Alexandria, ori „Lisandrie”, ori si mai simplu „la oraș" cum îi spuneau sătenii. În ajun, sâmbăta, se împărțeau oăle, iar luni, se împărțeau străchini cu păsat, sau pilaf de orez, ori orez cu lapte peste care se punea praf de scorțișoară. Oamenii se pregăteau de dimineață și plecau la bâlci, fie cu căruțe
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
iată, reapărută acum când câmpurile își reluaseră aspectul lor din perioada năvălirii popoarelor migratoare. Fusese relativ ușor de capturat deoarece, la cei patruzeci și șase de centimetri ai săi, digestia unei râme îi îngreunase foarte mult mișcările. Fură fotografiați toți sătenii de vază din sat cu șarpele pe masa de consiliu, primarul fiind cu eșarfă iar moș Cotârlă, făcut pulbere din banii obținuți de la cei doi cercetători, stătea în primul rând și rânjea de ziceai că i-a venit pensia. La
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]