2,895 matches
-
se așeze lângă mine. M-am uitat în ochii lui albaștri ca apa și am simțit cum mă trec fiori. Atât de frumos era! — Nu, am spus foindu-mă pe scaun. Mă simt... mă simt... nu știu cum. Sunt pur și simplu sătulă! — Aha, am înțeles, a zis Chris trecându-și gânditor palma mare și pătrățoasă prin părul de culoarea grâului. Pe față i se citea o îngrijorare care-l prindea de minune. Iar eu îl priveam plină de speranță. O, câtă savoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând, totuși, se părea, plăcerii de a instrui. — O ferocitate neîntâlnită nici la lupi. Ucide chiar când e sătul. Doi câini ucid într-o noapte o mie de oi. O mie!... Fără zgomot, fără glas. Nu latră. Pândește. Atacă. Ucide fără zgomot. Suferă în tăcere și moare în tăcere. Cazuri de muțenie, la câini, așa, printr-o împrejurare specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A plecat! Parcă a plecat profesorul“. Cuvintele stăruiră mult în urma sa, înmulțindu-se, atrăgându-se în asocieri noi. „A luat scrisoarea? Parcă a luat scrisoarea, profesorul...“ Dacă țineai neapărat, puteai desluși și asemenea împerechere. Un susur, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se unul de altul, goliți, obosiți, sătui. Dorul de Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala separării. Noaptea isterică, sălbăticind sufletul și mintea și sângele, în hazardul morții și al eliberării, cum se cuvenea morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii. Pentru oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mult nici mai puțin: surâse. — Imediat. Vine imediat. Arătă spre altă ceașcă de cafea, plină, la celălalt capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și va apare curând din ceașca fermecată, asta voia să spună extravagantul doctor, sătul de extravaganțele pacienților săi. Cafeaua îl aștepta pe cel absent, deci Papa Bombonel va învia curând. Boxerul comise chiar un vag semn spre scaunul de lângă ușă, o fi, n-o fi, te pomenești că invita pacientul să ia loc. Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mare lucru, Joyce. Nancy e femeie în toată firea și are voie să se culce cu cine vrea. Și Aurora la fel. Amândouă au trecut prin perioade foarte grele. Amândouă au avut căsnicii ratate și amândouă sunt probabil un pic sătule de bărbați. Nu înseamnă că sunt lesbiene și nu înseamnă că relația o să dureze o veșnicie. Ce e rău dacă găsesc un pic de alinare împreună, deocamdată? — Rău e că e scârbos și nenatural. Nu pricep cum poți fi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu-mi vine să cred că iar ai adormit. Până la urmă nu e un fan. E Tim. —Scuze, bolborosesc eu. Sunt așa de obosită. Chiar sunt. Și nu doar pentru că am stat toată noaptea trecută să servesc pasageri. Nu. Sunt sătulă de viața mea. Și de Tim. Și de părinții mei. Deodată îmi dau seama că m-am săturat să bântui prin viață fără vreun scop anume. Sătulă să zbor de colo-colo, să mă întorc acasă și a doua zi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu doar pentru că am stat toată noaptea trecută să servesc pasageri. Nu. Sunt sătulă de viața mea. Și de Tim. Și de părinții mei. Deodată îmi dau seama că m-am săturat să bântui prin viață fără vreun scop anume. Sătulă să zbor de colo-colo, să mă întorc acasă și a doua zi să o iau de la capăt. Nu ar fi grozav să am parte de ceva incitant în viața mea? Nu ar fi drăguț să mă distrez? Măcar o dată? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
decoltată și sclipitoare. Dacă aș avea o siluetă ca a ei, mi-aș ține-o bine acoperită, spune ea. Mă uit la farfuria ei cu paste, pe care deja a dat-o deoparte. —Nu-ți termini mâncarea? întreb. Nu, sunt sătulă. Vedeți ce vreau să spun? Sigur e rudă cu amica mea, Kerry. Ah, iată-ți bărbatul. —Ce bărbat? —Cel despre care vorbeai mai devreme, Adam Kirrane. Simt cum mi se strânge stomacul. Mă întind să arunc o privire în propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
naiba o să ajungem acasă acum, dar sunt prea fericită și beată să-mi pese. Toată viața am așteptat pe cineva ca Adam. De fapt, aproape renunțasem. Să te aventurezi la o noapte în oraș poate fi o corvoadă uneori. Sunt sătulă să fiu atacată verbal de bărbați ce par chitiți să facă femeile să nu se mai creadă așa grozave. Din fericire nu m-am mulțumit cu nici unul din ei. Nu știu ce-aș fi făcut dacă n-ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sau lucruri din astea și după ce am băut cafeaua și am mâncat croissantele încălzite în pat, Mike m-a condus acasă. Dar știu că nu o să mai fie nici un joc sinistru al minții de data asta, ceea ce e grozav. Sunt sătulă de jocuri. Sunt oribile. Și în afară de asta, inima mea nu mai vrea să se joace. Mike e un tip destul de direct. Ce-i în gușă e și-n căpușă. Nu e vedetă TV sau așa ceva, dar e cu siguranță bine-venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
întreabă ea. Când mama ei dă borcanul deoparte, fata sare jos pe podea și se joacă. Stai în pat de-acum înainte, îi zice mama, durerea va dura o vreme. Fata nu are necazuri până în a treia săptămână. E deja sătulă de picioarele ei de elefant, iar acum vine durerea. Degetele ei de la picioare țipă după spațiu. Mama e lângă ea. E acolo ca să o împiedice pe fată să-și rupă fașele. Păzește picioarele de elefant de parcă ar păzi viitorul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui strălucește, ca mai totdeauna, de mulțumirea obtuză a datoriei Împlinite. Și, prin tonul cu care continuă, ea vrea să Îl facă să Înțeleagă că nu are de ce. Că nu poate doar să intre și iasă din ea, relaxat și sătul, deși din ce În ce mai rar, și să se Întoarcă la singurele lui obsesii: laboratorul, masa de scris, orele de lucru. De la partenerul ei așteaptă și altceva: să semene cu Hermann... * — „E greu să lupți cu firea cuiva, ține minte pentru toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Alexandru pentru gestul de a nu-i fi acordat mâna surorii sale, marea ducesă Ana. Aceasta este părerea mea și nu numai a mea.” În mapă mai era și scrisoarea unei persoane din anturajul lui Ahmed Pașa. Marele vizir era sătul până peste cap de acest război ruinător pentru ambele părți, un război din care avea de câștigat doar dușmanul lor comun, dușmanul seminției umane, teribilul Napoleon, singura dorință a acestuia fiind să pună laba, într-o bună zi, pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să le tragă pe maimuțe de cozi; nu, ar țipa. Nu, mai bine ar fi să se țină strâns... Din fericire, înainte ca vreo persoană să fie realmente rănită sau mușcată, maimuțele se aventurară în pădurea de cercetare a universității, sătule de zgomotul pe care îl făceau oamenii sau poate sătule de livadă, spiritul lor sălbatic purtându-le din ce în ce mai departe, înspre celălalt deal, unde familia le văzu continuându-și atacul asupra reliefului neajutorat, distrugând fiecare copac, scoțând din rădăcini fiecare tufiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
taică-su, Jake a păstrat niște relații relativ agreabile, dar, de fiecare dată când Fiona încerca să intervină și ea în conversație, puștiul se schimba vizibil, iar ochii i se întunecau, iar privirea îi devenea disprețuitoare. Într-o duminică după-amiaza, sătulă de atitudinea dușmănoasă a lui Jake, Fiona l-a luat la întrebări. Care e problema ta? a vrut ea să știe. Oricine ar crede că eu sunt motivul pentru care părinții tăi s-au despărțit. Dar dă-mi voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
soldații soseau din metropolă sau colonii ca norii de lăcuste, până ce veni ziua în care nici o cămilă, nici un bărbat, nici o femeie, nici un copil n-a mai putut să bea apă în Sahara fără voia Franței. în ziua aceea, bărbații imohag, sătui să-și vadă familiile murind, au aruncat armele. Din acel moment au fost un popor condamnat la uitare; o „națiune“ care nu avea nici o rațiune de a exista, deoarece rațiunile acelei existențe, războiul și libertatea, dispăruseră. Mai rămâneau încă familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
până la limite de nesuportat. Era ca atunci când presimțea turma de antilope în spatele unei dune sau străbătea fără să se rătăcească un drum necunoscut. — Știu a fost tot ce-a spus. în zori vom ajunge la pustiu. — O să mă bucur. Sunt sătul să tot urc și să cobor dune și să mă adâncesc în nisip. Nu, n-o să te bucuri, zise. Aici adie vântul. Mai mult sau mai puțin, te răcorește și te ajută să respiri. Râurile de nisip se formează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și până la urmă n-o costa nimic să le ia în serios. E o doamnă, păi, cum dracu’, când se-ncingea tărâța-n ele punea la bătaie câte trei-patru sticle de lichior și le dădea drumul acasă la două noaptea, sătule și cherchelite și cu sacoșele pline de provizii de la cantină, Roșioaro, Vasilico, Getuțo și câte-or mai fi fost. Ah, ce dor mi-a fost de tine, salamule și cu pâine. Ah, ce mult io te-am iubit, măi, cartofule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care au scos nasul acuma, de copii, cu atâta pornografie și curvăsărie, noi am copilărit și ne-am mâncat tinerețea în alte vremuri, la care ea preciză că, de fapt, s-a gândit la căsătorie când a spus că-i sătulă de bărbații de-aici, iar Rafael insinuă, chiar atât de sătulă? Cu câtă poftă pufăie acum din țigară, gândindu-se că s-ar fi vrut sătul de fumat. N-a mai fumat de aseară și-ar mânca de vie țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
preciză că, de fapt, s-a gândit la căsătorie când a spus că-i sătulă de bărbații de-aici, iar Rafael insinuă, chiar atât de sătulă? Cu câtă poftă pufăie acum din țigară, gândindu-se că s-ar fi vrut sătul de fumat. N-a mai fumat de aseară și-ar mânca de vie țigara, până într-atât încât i se face iar să-l dăscălească pe Mărgărit cu ce spunea el că zice doctorii, deh, cu boala lui de plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vie ca să te simt cum miști în mine să mă saturi, să-mi dai curajul vieții, dragostea mea, să-mi dai viață. Simțeam cum se scurge viața din mine, iar în rest, vorbe, vorbe de clacă: aluzia lui că-i sătulă, c-ar fi mâncat la bărbați pe săturate, până i s-ar fi aplecat, era, desigur, prea subtilă pentru ea. Degeaba că s-a săturat, că n-arăta deloc sătulă, și nu-i ardea de aluzii deștepte, de cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în rest, vorbe, vorbe de clacă: aluzia lui că-i sătulă, c-ar fi mâncat la bărbați pe săturate, până i s-ar fi aplecat, era, desigur, prea subtilă pentru ea. Degeaba că s-a săturat, că n-arăta deloc sătulă, și nu-i ardea de aluzii deștepte, de cât de pornită era pe bărbații de-aici, care după ce că-s faliți în ultimul hal, nu se uită nici în oglindă, ce mai, te dezgustă. Ai dreptate, draga mea, ce dracu’ mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu se uită cineva spre noi. Din păcate, erau câțiva. Hotărât să nu-i pese, Tom duse castronul la gură, Îl Înclină și dădu pe gât ultimele picături din supă, apoi se lăsă pe spate În scaun, cu satisfacția omului sătul. Cu ocazia asta se pricopsise cu vreo două noi pete pe puloverul ce fusese pe vremuri alb, dar chelnerița nu părea deloc dezgustată; din contră, atunci când veni să curețe masa, Îi zâmbi larg. — E drăguță, Tom, am observat eu Încurajator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rătăcitoare. Misionar neobosit, el străbate Orientul musulman, Balkh, Merv, Kashgar, Samarkand. Pretutindeni predică, argumentează, convertește, organizează. Nu părăsește nici un oraș sau sat fără să fi desemnat acolo un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]