1,976 matches
-
dacă e vreo mașină de poliție sau ceva de genul ăsta. Frică. Stăteam la casa victimelor. Urme am lăsat dar, probabil, prima oară nu m-au prins că n-am fost un delincvent înainte. Uite, eu veneam de la muncă cu sacoșa plină. Asta nu pentru că eram obligat, sau asta. Așa eram obișnuit. Și vedeam că nu respectă faptul că eu muncesc. Ne-am certat de mai multe ori în trei luni de zile... și asta. A doua faptă, cam tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă de tacâmuri. Și-așa mi-a dat drumul. Concubinul Mama a nimerit rău. Concubinul o bătea. Dar când vedeam asta îl băteam și eu. L-am bătut într-o zi, până a ajuns în spital și, după două luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
apoi luăm un taxi. Ai grijă să plătești, bine? Tare ar fi avut Tomoe poftă să-i ardă un șut. — Gaston. — Da. — Îmi înțelegi japoneza? — Da. Da. — Atunci hai să ieșim de aici! Unde-ți sunt bagajele? Gaston arătă spre sacoșa din pânză. — Asta-i tot? întrebă Takamori mirat. — Da, zise Gaston dând din cap. În cală, care nu avea mai mult de cincizeci de rogojini, pe lângă mirosul de ulei și vopsea, mai era ceva, mult mai neplăcut. Tomoe și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din față, îi spuse cu voce spartă bărbatul cu pelerină. Străine, scoate sculele din mașină. Gaston, ascultător, și-a vârât trupul lui mătăhălos pe ușa deschisă pe jumătate. Mirosea a parfum înăuntru. — La spate, sub scaunul din spate... este o sacoșă neagră... spuse bărbatul fără să-și scoată mâinile din buzunare. Gaston a pipăit și a găsit un obiect înfășurat într-o pânză neagră, între scaunul din spate și geam. Asta este? întrebă el. — Da, aceea e. Ai grijă să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-o să colindăm În sus și-n jos pe Marylebone High Street, prin răcoarea Înviorătoare a zilei de septembrie. Mai Întîi la Brora, apoi la Agnès b., apoi la Rachel Riley. PÎnă la urmă Emma s-a Împovărat cu trei sacoșe, iar eu nu m-am ales cu nimic. — Apropo, mama ta insistă să mergem să cumpărăm rochia de mireasă, spun eu cînd, În cele din urmă, ne oprim puțin la Calden să ne luăm rămas-bun. — Știu. Și, cu toate că-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În tihnă, iar acum, probabil că va trebui să stau aici și să mă ocup de ei doi. Ca să folosesc un eufemism, starea mea a devenit dintr-odată una nu tocmai bună. Apoi bag de seamă că Michael duce niște sacoșe mari de la Daisy & Tom. — A, bun. Voiam să-ți arătăm ce am cumpărat pentru cel mic, răspunde Linda zîmbind. SÎnt foarte Încîntată, iar Michael a vrut să fie totul o surpriză, dar abia aștept să văd ce părere ai. Sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar avea nevoie de o ultimă revizie Înainte de apariția musafirilor, inclusiv a membrilor familiei. — Ce-ar fi să mergeți În grădină să-l găsiți pe Dan, cît mă Îmbrac eu? Le zîmbesc printre dinții strînși și mă uit precaută la sacoșe. Linda știe că sînt foarte superstițioasă și că Înadins nu am cumpărat nimic Încă. Deci ce Dumnezeu se află În ele? Luați ceva de băut, le sugerez, străduindu-mă să-mi păstrez un ton calm. Vin și eu de Îndată ce sînt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că alcoolul și sarcina nu se prea potrivesc și că nu va mai trece mult pînă cînd voi putea să beau din nou. În clipa În care mă așez, Linda se dezlănțuie. Se apleacă și Începe să scoată lucrurile din sacoșe: veste Într-o multitudine de culori, cărora le scoate Încîntată În evidență drăgălășenia și caracterul practic, cupoane Întregi de muselină, urmate de prosoape cu glugă și rățuște de cauciuc. Mai dă la iveală și costumașe de tot soiul, În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca mama să-l vadă cum se transformase din broscoi În Micul Prinț, dar mama nu era aici. Și nu avea să vie nici la petrecere. Toată eleganța lui Îi părea acum inutilă. Maja luă copiii de mână. Kevin legăna sacoșa de la Paradisul Copiilor În care Își Îngrămădise haina de fâș, treningul și chiloții, pentru că nu trebuia să contamineze costumașul cel nou cu chiloții ăia urâți. Mergeau spre casă grăbiți, căci doamna Fioravanti părea purtată de vânt. Camilla rostea În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de contact. Practic, era o altă persoană. Pentru că, cuprins de entuziasm În așteptarea deosebitei cine din seara aceasta pe Colinele din Maremma și pentru cele trei zile În hotelul șic din Saturnia, prădase Emporio Armani de pe bulevardul Babuino: În niște sacoșe stânjenitoare din carton lucios, ducea acasă o cămașă și o haină nouă, precum și un incredibil costum de baie potrivit pentru terme. — Sunt profesorul Valentinei, Îi spuse, profesorul de italiană, vă mai amintiți? Boema, Ostia antică, ruinele. — Dacă vă pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pasageri șifonați și grăbiți. Sasha Își dădu seama că de brațul Emmei Încă mai era atârnat pachetul cu ceasul pe care ea se oferise să-l care atunci când ieșiseră din magazinul de bijuterii, căci el era deja prea Încărcat de sacoșe. Se gândi abia acum, groaznic de târziu, că nu ar fi trebuit să-i ceară să-l Însoțească pentru a alege ceasul lui Dario. Era un lucru indecent, o lipsă de delicatețe stânjenitoare. — De ce nu vii Într-o seară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
al necuvintelor, al tăcerilor. — Sunt mai rău decât par, mărturisi. — Și eu, răspunse ea. Își sună celularul, profesore, Îl atenționă. Privindu-l cum Își răscolea frenetic buzunarele, căutând să-și amintească În care din ele Îl vârâse - punându-și jos sacoșele, și Întinzându-i iar pachetul În care era ceasul, Întorcându-și zadarnic haina pe dos -, Emma Încercă să-și Întipărească În memorie fiecare detaliu al chipului său, nefiind convinsă că avea să-l mai revadă vreodată. Și ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avem atât de puțin. — Acum trebuie să Închid, se Întoarce, spuse Dario. Te iubesc. — Și eu te iubesc, spuse Sasha, dar cuvintele lui sunau goale, ciudat de sărace. Și Dario plecase. Îl lăsase singur. Un vânzător ambulant, ce alergă cu sacoșa lui peticită la vederea gardienilor publici, Îl lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit al zilei, se Învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o zi cu ghinion. Cerul alburiu și înalt îi amintea de alte timpuri, dar oamenii erau cu totul alții, agitați, periculoși, neprimitori. Deasupra clădirilor vechi pluteau câteva fantome, pe care le-a salutat din mers. În jurul pieței - lume multă, cu sacoșe, cu saci de ridichi, taximetriși așteptându-și clienții, țigăncile cu flori, dar absolut nici un vehicul pentru Zogru. Fugitiv își văzuse fața în vitrina brutăriei, ca o peltea pe care era întipărit chipul lui Pampu. În fața pieței era plin de morgoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
uitat în jur. Erau multe posibilități, iar pe trotuar, chiar lângă el, Fulgerică și Greață tratau cu un tablagiu, și el ieșit la plimbare, în civil. Oricât de grăbit era, Zogru nu putea să rateze de data aceasta. Sergentul luase sacoșa și le spunea o să văd ce pot să fac, iar ei se gudurau la unison: ei, poți-poți, șefu’, nu ești matale tat-al nostru? Marș, mă, de-aici, ’rați ai dracu’ de câini, că nu vă strânge nimini de pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Așteptarea se apropia de sfârșit. Era pregătită să înfrunte adevărul de pe buzele femeii care acum o lună plecase în străinătate și, probabil, se întâlnise cu mama ei. „Alina, am un pachet de la mama ta!”. Din geamantan își făcu apariția o sacoșă strălucitoare, plină cu dulciuri, apoi o păpușă cum își dorise de mult timp, frumos îmbrăcată, cu un zâmbet drăgălaș pe chipu-i de ceară pictată. Nu se putea bucura. Absentă, privea în gol cu mintea aiurea. Frânturi de amintiri îi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ușa vecinei, fără să știe încotro o poartă pașii. Nu înțelegea și nu știa dacă o va ierta vreodată. Fără să spună o vorbă, Lățosul o aștepta cuminte în fața porții. El nu o va părăsi niciodată. Drept recompensă ia aruncat sacoșa strălucitoare, plină cu dulciuri. Păpușa îi căzuse din mână, pe burtă, în noroiul întunecat. Alina a zâmbit de faptul că, atunci când a ajuns pe marginea șanțului, făptura neînsuflețită, murdară de noroi repeta mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest cuvânt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vă faceți de râs la casele oamenilor...!” Și are dreptate mama: în Ajunul Crăciunului, până să vină moșul, noi mergem să colindăm pe la casele cunoscuților. Cum suntem fete, nu trebuie să ne prindă noaptea, pentru că băieții mai mari ne iau sacoșele. Știu că fiind fete și mai mici, primim daruri mai multe de la gospodari: mere, nuci, dulciuri și, inevitabil, bani. Întoarse acasă, începe marea grijă a noastră, a copiilor: împodobitul bradului. Nu este deloc greu dar emoția și neastâmpărul ne face
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce se mai putea salva. Janine nu-și făcea iluzii În ce privește sentimentele bunicii lui Michel față de ea; fu chiar mai rău decât Își imaginase. În momentul În care Își parca mașina, un Porsche, În fața casei din Crécy-en-Brie, bătrâna ieșea cu sacoșa În mână. „Nu te pot opri să-l vezi, e fiul tău, Îi zise ea abrupt. Eu plec la cumpărături; peste două ceasuri, când mă Întorc, vreau să fii plecată.” După care Îi Întoarse spatele. Michel era În camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îl înșfac, îl fac cocoloș și-l arunc la coș. Mai târziu. Am s-o fac mai târziu. Simt că abia pot vorbi, darmite rosti un discurs convingător de demisie. — Aici erai ! Trish intră în bucătărie cocârjată de cele trei sacoșe mari cu cumpărături, cu saboții ei cu toc. Samantha ! Ești bine ? Ce-i, ți-a revenit durerea de cap ? — Sunt... bine. Vocea îmi tremură ușor. Mersi. — Arăți îngrozitor ! Dumnezeule ! Mai ia niște pastile ! — Ei... — Haide ! Am să iau și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cap ? — Sunt... bine. Vocea îmi tremură ușor. Mersi. — Arăți îngrozitor ! Dumnezeule ! Mai ia niște pastile ! — Ei... — Haide ! Am să iau și eu, de ce nu ? adaugă veselă. Hai, stai jos, acum am să-ți fac eu ție un ceai. Trântește sacoșele jos și aprinde ceainicul, după care începe să scotocească după analgezicele verzi. — Au fost bune, nu ? — Îhm, parcă totuși aș vrea doar o aspirină, spun repede. Dacă nu vă supărați. — Ești sigură ? Îmi pune niște apă de la robinet și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Crăciun de la ea de la cabinet, nefiind sigură ce Înseamnă exact „ținută de gală“, dacă se referă la rochii lungi sau doar la bluze cu sclipici, m-a făcut să vin cu ea și să stau pe hol În fața ușii, cu sacoșe În care aveam șase ținute diferite, ca, la nevoie, să se poată schimba. Evident că rochia pe care o avea pe ea era absolut perfectă. Îi spusesem că e perfectă.) — N-o să vină nimeni cu pulover gros și lălîu, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plîng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte pînă la sfîrșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trei mesaje de la Jack. Ce să fac ? Să le citesc ? MÎna Îmi zăbovește nehotărîtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer nevinovat, venind la biroul meu cu o sacoșă de firmă. Am un pulover care mă gîndeam că s-ar putea să-ți placă. Mie mi-e puțin cam mic, dar e foarte drăguț. Și ar trebui să-ți vină, fiindcă - se oprește și se uită spre Caroline - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
despre sine, atunci și cealaltă persoană trebuie să facă la fel. Vreau să spun că nu mi-ai spus nici măcar că o să fii la televizor. — Of, pentru numele lui Dumnezeum, a fost o prostie de interviu ! O fată cu șase sacoșe de cumpărături mai dărîmă alte cîteva legături din coșul lui Jack și, superenervat, Jack trîntește coșul pe portbagajul unei motociclete care trece pe lîngă noi. Emma, exagerezi, crede-mă. — Eu ți-am spus toate secretele mele, spun Încăpățînată. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]