6,861 matches
-
stat, ci este un dialog menit ca - în suplețea oferită de cadrul democratic - să edifice acel „trai bun”, pentru toți cetățenii țarii. Din păcate, acum - la fel ca întotdeauna - contează doar interesele economice ale celor puternici, pentru a căror materializare sacrifică totul - inclusiv valorile democratice pe care susțin că le apără - calcând în picioare aspirațiile celorlalți. Dar, revenind la înțelepciunea poporului roman condensată în proverbe, mă văd nevoit să conchid că „Nu e prost cel care mănâncă cinci pâini, ci acela
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
de condiții, oameni în care poți avea încredere pentru orice lucrare de la suprafața exploatării miniere, dar și acolo, în adâncul pământului, acolo unde nu-i vede nimeni, dar unde ei muncesc asudând, să-și facă treaba pentru care se angajaseră, sacrificându-se pentru a scoate omenirii acele nebănuite bogații ale pământului. Munca această de coborâre în mină, unde nici aerul nu e respirabil, e comparabilă cu cea a căutătorilor de perle, care se scufundă în adâncul oceanului, pentru a scoate la
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
blând, bucurându-i pe turiștii care umblă în sus și-n jos pe Strada Mare. Doamnele clatină alene din evantaie; partenerii lor povestesc lucruri interesante; cei care fumează alungă, în răstimpuri, fumul cu mâna. Nu departe, într-o magazie, sunt sacrificați, pentru Hotel, doi viței; peste drum, un bătrân, singur și neputincios, trage să moară; a fost, cândva, spaima Stațiunii; pe terasa Teatrului, Actorul pregătește Marele său spectacol, ultimul, iar la Primărie se verifică listele de impozite. Teatrul este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o oaie de muls, va munci mai puțin, totul spre paguba Stațiunii. S-a încheiat - pentru ambele părți - cel mai dezastruos pact. Dar nici una dintre ele nu știe altul mai bun. § Ai reinstaurat, de fapt, îmbunătățită, starea de dinainte; ai sacrificat, dintr-un capriciu, șansa de a face din Stațiune o cetate cu adevărat liberă și prosperă. Un refugiu al poeților, al pictorilor: un bastion al artiștilor, ai fi putut! Măcar într-o carte au nevoie de așa ceva. Vei reveni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a se elibera de osânda tainei: un alter ego făurit din materialul cel mai umil și mai perisabil, lutul, un duplicat al propriului sine, o marionetă confecționată, conform tuturor uzanțelor magice, după chipul și asemănarea Sa, pe care l-a sacrificat, transferând asupră-i pedeapsa pătrunderii acelui ceva misterios și inaccesibil minții noastre mărginite - o vinovăție, un secret fundamental care i-a indus o frică divină, copleșitoare și insuportabilă. ...Pentru a-și apropria șansa uciderii animalului vital, primitivii vânători Îl desenau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
clasă nepregătită și incapabilă să-și asume cu competență rolul conducător care i s-a atribuit voluntarist... Pentru că tovarășii au recurs la represiune și au eliminat elitele, au atentat la echilibrul de fond al naturii umane, pe care l-au sacrificat pe altarul iluzoriu al edificării unui așa-zis om nou, pentru că au limitat plaja opțiunilor politice, reducând-o la ideologia obligatorie a unui partid unic... Nu știu, sunt foarte multe de spus În privința asta - persecuții, crime, spălări de creiere, gulaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
odată. Se produsese o minune. Eternul miracol al vieții pe care-l reprezintă apa, acolo, în cel mai îndepărtat colț al Saharei unde, probabil, nimeni nu pusese piciorul de sute de ani. Se rugară o zi întreagă și, pe înserat, sacrificară ultimul miel. Au mâncat până n-au mai putut, au dansat, au cântat și au stropit totul cu apă din puțul Ajamuk. În zorii zilei următoare umplură un burduf cu apă, ca să ude mormântul celui ce-și dăduse viața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spusese mama sa cu mulți ani în urmă, când o întrebase de ce tatăl lui pornise în imposibila aventură de a înfrunta o armată. Este o mare onoare, în schimb suntem condamnați să ducem o grea povară: aceea de a ne sacrifica inclusiv viața pentru a păstra principiile ce ne deosebesc de restul muritorilor. Să-ți dai viața pentru a-i apăra pe cei cărora le oferi prietenia sau protecția este tot atât de important ca și cum ți-ai da viața pentru a-i nimici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de-aici! — E o propunere dreaptă. — Este șeful nostru. — Un motiv în plus... - spuse beduinul. Dacă este șef, mi se pare logic să aibă un interes special să-și salveze oamenii, de aceea nu cred că va ezita să se sacrifice. — Cred că nu vezi lucrurile dintr-un punct de vedere adecvat - remarcă Sam Muller cu un fel de ironie în glas. Poate că un căpitan eroic s-ar sacrifica pentru bieții săi soldați în termen, dar mă îndoiesc că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
salveze oamenii, de aceea nu cred că va ezita să se sacrifice. — Cred că nu vezi lucrurile dintr-un punct de vedere adecvat - remarcă Sam Muller cu un fel de ironie în glas. Poate că un căpitan eroic s-ar sacrifica pentru bieții săi soldați în termen, dar mă îndoiesc că un mizerabil de șef al unor mizerabili mercenari ar fi dispus s-o facă. — Atunci privește lucrurile din alt punct de vedere... - îi spuse la rândul său Gacel Sayah. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un mizerabil de șef al unor mizerabili mercenari ar fi dispus s-o facă. — Atunci privește lucrurile din alt punct de vedere... - îi spuse la rândul său Gacel Sayah. Poate că niște bieți soldați în termen niciodată nu și-ar sacrifica eroicul căpitan, dar niște mizerabili mercenari s-ar putea să fie dispuși să-și sacrifice mizerabilul șef. Sud-africanul nu-și putu stăpâni un scurt hohot de râs, cu toate că era în pericol de moarte și se afla în mijlocul deșertului Tenere. — Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
privește lucrurile din alt punct de vedere... - îi spuse la rândul său Gacel Sayah. Poate că niște bieți soldați în termen niciodată nu și-ar sacrifica eroicul căpitan, dar niște mizerabili mercenari s-ar putea să fie dispuși să-și sacrifice mizerabilul șef. Sud-africanul nu-și putu stăpâni un scurt hohot de râs, cu toate că era în pericol de moarte și se afla în mijlocul deșertului Tenere. — Al dracului de deștept ești! - exclamă. Îmi propui să-l trădăm pe Bruno Serafian...? — Îți propun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia de justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi, viața e În mîinile și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet; dar ai fost vreodată cu adevărat? CÎnd sacrificai bucuroasă un cenaclu literar pentru o duminică În familie cu verișoare și mătuși grase În fața unei porții zdravene de Kolosvary Kapuszta. Ca pe vremuri În cuhnie la Omama, cu vorbele ei În urechi: izdatul și Cula VÎrșețului și nunțile tainice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trib uriaș În care știința, arta, orice creație ajunge un produs colectiv național, stabilit după un barem impus - patria trebuie să cînte și patria cîntă, patria trebuie să aplaude și patria aplaudă, patria trebuie să rabde și patria rabdă se sacrifică și e gata să sucombe de atîta eroism și spirit revoluționar — Iar Îți trădezi fanatismul. De ce mă obligi să-ți spun lucruri pe care preferam să nu le gîndesc? Eu nu aș fi Îndrăznit niciodată să mă exprim atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
capul ca să Încapă În oală. Asta a liniștit-o, așa i-a spus lui Suzi. Nimeni nu mai putea să recunoască acum capul poetului. — Da, interesant, fără ironie, e chiar un vis cu tîlc, asta e soarta artistului. Toți sîntem sacrificați lent sau brutal, n-are importanță. Există nenumărate forme de a ucide artiștii, poate unde sîntem mai vulnerabili, exaltați, cabotini, alteori introvertiți, imprevizibili, un fel de clovni pe dos, dacă vrei, cum să-ți spun, noi rîdem și plîngem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să i-o ia Înainte cum să nu-l ajute Îl ajută să dispară mai repede Îl mănîncă În folosul naturii hai noroc de aia se duce societatea de rîpă pentru că omul e chipurile un animal superior și generos se sacrifică pentru binele altuia generații Întregi crapă de foame ca să aibă ce mînca urmașii urmașilor urmașilor lor și toate dobitoacele astea altruiste cine știe ce performanțe ar fi putut realiza dacă fiecare Își folosea propria lui forță pentru sine da da În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îndrăgostise de mine și fugisem departe, într-o țară al cărei nume ea nu-l cunoștea. După mama, visul era un avertisment. Ea venise ca să mă împiedice să-mi părăsesc locul natal și în primul rând pe ea, mama care sacrificase totul pentru copilul ei. Eu râdeam, încercând s-o consolez: - Nu fi îngrijorată, nu este țara noastră destul de străină ca s-o schimb cu alta? Mama părea mulțumită de explicația mea. În ascuns poate spera ca arta prietenului meu, pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină soțul ei legitim. Pentru că „templul“ era deja burdușit de atâtea provizii, acum fiecare membru al sectei avea datoria să sacrifice o cameră, două, pentru depozitarea alimentelor comune. Tot din inițiativa lui Zaharel se adunaseră bani pentru cumpărarea unui aparat foarte scump pentru purificarea apei, asigurându-se prin asta stingerea setei membrilor la timpul cuvenit. Zaharel predica încă odată cu mult zel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cap în primul minut al „nunții“. - E adevărat, a confirmat soțul meu, Matilda n-are timp să înșele pe nimeni, ea scrie despre cei care înșeală! - Perversitate, a replicat prietenul nostru. - Mă simt bine cu destinul meu. În loc să înșel am sacrificat totul - limba, prietenii din copilărie și țara în care m-am născut! - Nu vorbi despre țara ta de rahat din care te-am scos cu atâta greutate! - Și eu te-am salvat din mediocritatea familiei tale! Se făcuse o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
oamenii chiar mureau, iar vise, speranțe, planuri și povești de dragoste se duceau toate pe apa sâmbetei? De ce se prăbușise totul? Unde era inocența aceea pierdută cu care trăiseră oamenii până nu de mult? De ce o alungaseră? Chiar trebuia totul sacrificat pentru supraviețuire? Se pare că da. Sau poate că nu, căci de fiecare dată când o civilizație ajungea la o asemenea percepție morbidă asupra vieții, imediat o alta, mai tânără și mai puțin experimentată, prelua controlul. Sau poate nici măcar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ușor umerii. Dar, potolit fiind și, de aceea, pierdut, nu-mi mai găseam cuvintele. - Taci, băiatul meu! Nu-i nimic. Permite-mi, atunci, să răspund eu în locul tău și să spun că nu puteai concepe ca, în timp ce prietenul tău se sacrifică pentru adevărul lui Hristos, tu să nu suferi. Pentru că adevărul acesta e mai de preț în ochii voștri decât reușita vieții voastre. Nu-i așa? Deși îmi trecea prin cap gândul că nu-i chiar așa și că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Boris cuprindea și o momeală, iar momeala nu putea fi decât un om. Numai așa vâlva ar fi intrat în capcana pe care acesta i-o întinsese la ieșirea din peșteră. Cine era victima pe care Godunov hotărâse s-o sacrifice? Poate că Pop avea dreptate, îi trecu prin gând, ar fi trebuit să mai rămână puțin ca să afle mai în detaliu ce are de gând basarabeanul. Renunță repede la această intenție, era mult prea periculos. Odată terminate pregătirile, oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șanse să fie adevărată, putea să o ia în calcul. Unde mai pui că, oricum avea nevoie de o momeală în interiorul capcanei pe care tocmai o instalaseră. În locul unui om de al lui pe care avea de gând să-l sacrifice, era mai bine să-l folosească pe unul dintre cei doi. Cel tânăr era cel mai potrivit, nu știa cine e, dar considera că bătrânul era bine să mai rămână în viață. Nu se știe niciodată, fiind polițist și, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]