15,319 matches
-
și-n inimă înțelesul acelui citat. „Sunt un prost, prostul proștilor! Uite unde am greșit eu în tot timpul acesta! Voi îndrepta, însă, lucrurile! Se mai poate!”, își zise el. Și așa și făcu. Din acel moment cheie, o liniște sacră puse stăpânire pe sufletul său. Descompunerea morală, în care se aflase până atunci, începu să i se recompună, iar contradicțiile sale interioare și întrebările fără răspuns luară sfârșit în el. Se simțea bine, era mult înviorat, devenise parcă mai tânăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la Nohant-Vic, în Franța. ) al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci așa se răsplătește o crimă perfectă -, amintirea fetei i se păstră mai vie decât niciodată în minte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tău? Ei bine, bineînțeles că n-ai procedat, căci gelozia este modalitatea prin care ura omului, față de adevărata iubire, se manifestă. Numai ea are puterea de a da cel mai bine măsura prostiei și a disprețului pentru tot ceea ce este sacru într-o legătură romantică strânsă. Dacă femeia îți greșește ție o dată, iart-o! Trebuie să ai grijă să ai îndeajuns de multă toleranță și față de tine, și față de ceilalți, mereu. Fii îngăduitor și acordă-i întotdeauna o a doua șansă - iată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
simt pe deplin capabil și dispus. Și, dacă nu este acum timpul, atunci când să fie? La treabă, deci!” Și, cu gândurile acestea pline de ambiție, se mută el înapoi în casa lui părintească, având în minte să preschimbe acest locaș sacru și iubit de către toți copiii, în general, în laboratorul său de creație literară, laborator în măruntaiele căruia deja și vedea cum își va plăsmui cele mai frumoase opere ale sale. Dar se vede că aceste înalte gânduri ale sale nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al lucidității, poți fi pe deplin sigură că nimeni și nimic nu te va mai da jos de acolo. Vei fi ca un zeu! Iar această dorință (și cerință) reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Bagă de seamă să nu-mi întârzii și să nu care cumva să-mi umbli gură cască, m-auzi?”, erau neschimbatele vorbe, pe care le auzea el de fiecare dată, când trebuia să plece la biserică. Nimic nu mai era sacru în inima lui. Pentru el, rugăciunea devenise, pur și simplu, dintr-un dialog tainic, sfânt și special, doar un monolog banal, anost și mărunt, cu totul lipsit de căldura atenției lui. Se putea foarte bine lipsi de el, deși încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
celorlalte sarcini ce revin proprietarilor. În Dreptul românesc sunt considerate proprietăți vecine toate terenurile alăturate care pot avea o determinare sau influență reciprocă unul față de celălalt. După cum se desprinde din Constituție și din Codul civil, dreptul de proprietate este un drept sacru, perpetuu și imprescriptibil, pentru că un bun mobil sau imobil se poate uza ori degrada in materialitatea sa, poate ajunge in posesia altei persoane, dar dreptul de proprietate asupra lui nu se pierde niciodată, fără intervenția legii, voința și dispozitia proprietarului
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Incendiul”: importantă scriere autobiografică; sensibilitatea autoarei se vede încă de la acest episod relatat în povestire, petrecut în copilăria acesteia. Privirea prin gaura cheii ușii bisericii părăsite a satului, ca o privire de aici către dincolo, din spațiul profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Vrabie din volumul „La lumina candelei” deschid calea unei călătorii în timp, în care, atât universul copilăriei, cât și viața de zi cu zi a muritorului de rând, capătă consistență și identitate doar prin asumarea valorilor satului românesc încărcat de sacru și de mister. Sub cerul creștin al Basarabiei, lumea satului se afirmă ca fiind păstrătoarea tradițiilor care vin din străvechime și care dau ritm și sens existenței: „La noi în familie, era socotită sfântă Tradiția, părinții duceau mai departe ceea ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu acel atribut numit de vino-încoace! Nimeni nu putea ști că inima și gândul lui erau la Voica. Era fata pe care o sărutase pentru prima dată în viața lui și, o dată cu acest sărut, se pecetluise între ei un jurământ sacru ca toate zilele vieții lor să le petreacă împreună, oricâte obstacole neașteptate le vor sta în cale. La rândul ei, Voica îi clădise lui Vișinel în inima sa un tron cu flori purtătoare ale unei iubiri pătimașe. Ea asemăna chipul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să se desfășoare după tipicul și tradițiile etniei țigănești. De altfel, Vișinel își petrecea de o vreme zilele și nopțile în șatră pentru a-și însuși punct cu punct lecția ceremonialului căsătoriei, înscrisuri neînscrise, dar conservate de milenii în legile sacre ale etniei. Era un septembrie calm, cu brume ce argintau în timpul nopții întinderile, ca peste zi soarele să devină mai darnic să le ofere vietăților pământului o căldură blândă, ce semăna cu alintarea unui copil, de către mamă, înainte de culcare. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
putea înțelege de ce sau născut pe pământ, o dată cu cei buni, și destui răi cu un genotip bestial. De altfel, bestia umană poate fi: O tentativă eșuată a naturii, Irațională eroare conceptuală Lipsită de adevăr și frumusețe Pe albastrul crizei de sacru. În propriul univers josnic și confuz Viața-i o perpetuă profanare Dureros sfâșiată și golită de sens Ce colectează diagnostice sumbre. Drama ei spirituală alunecă Spre un dezastru moral irefutabil În legătură cu cruzimea Cu păcatul și chiar cu moartea Cu trăsăturile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de libertate a atâtor nevinovați ai nației, majoritatea de factură intelectuală și de rang. Programarea mea la ruleta vieții s-a oprit, cu o sută de ani mai încolo de generația pașoptistă, pe care o ador ca pe un lucru sacru, căci, asemenea ei, am căutat și eu idealul național al dreptății, cinstei și onoarei, dar am primit în loc stigmatul celor care-și folosesc creierul cu nerușinare după voința mușchilor și greutatea conturilor din bănci. Doresc să trăiesc în prezent, atât
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și spadă, de dragoste, de muzică ușoară, cum ar fi: Cavalerii teutoni, Cei trei mușchetari, Cartouche, Laleaua neagră, Dacii, Neamul Șoimăreștilor, Baltagul, Winetou, Fantomas, Misterele Parisului, Vagabondul, Mama India, O floare și doi grădinari etc. Actorii mei preferați, adevărați monștri sacri ai ecranului, au fost și sunt: Jean Marais, Jean Gabin, Spencer Tracy, Katharine Hepburn, Bette Davis, Sophia Loren, Kirk Douglas, Raj Kapoor, Constantin Tănase, Toma Caragiu. Din filme am învățat destule formule de salut sau expresii uzuale pe care le
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un muritor nu putea fi decât un privilegiu absolut să aibă un statut social atât de special, atât de aparte precum cel al vrăjitorilor. Un statut plin de respect și măreție: intermediar Între cer și pământ... Un soi de mesager sacru, de - am spune noi azi - poștaș Între Dumnezeu și oameni. De câteva zile piciorul mă sâcâie Într-un mod de nesuportat: furnicături, mâncărimi, junghiuri tăioase. Ar trebui să mă vadă un doctor, să-mi facă un calmant intravenos, ceva ameliorator
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care nici un arbitru nu ar putea s-o abolească dar care viețuiește și locuiește În toate conștiințele și impune fiecăruia respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția care Își dobândește cunoașterea sistematică În etică pleacă, după cum se tot afirmă, de la a vrea (Wollen) și de la a trebui (Sollen). Vrerea este năzuința către
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și a membrilor ei. În al treilea rând, că valabilitatea obiectivă a acestor reglementări și norme se fundează tocmai pe faptul că ele acționează ca menținătoare ale vieții sau, mai bine-zis, fac posibilă viața umană, istorică, spirituală În general. „Caracterul sacru” al Dreptului și al Obiceiului, care În trăirea subiectivă apare ca fiind absolut și lipsit de motivare, se Înfățișează, fără Îndoială, În considerarea obiectivă, ca fiind condiționat și motivat. Aceste idei pot fi exprimate și prin formula: virtuțile sunt bune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
seamă În legislațiile antice, enunțuri de fapte și opinii care nu sunt de natură imperativă. Dar aceasta nu trebuie să ne inducă În eroare; aceste enunțuri, chiar dacă se găsesc În mod material În texte legislative, nu au caracter juridic. Cărțile sacre primare, de ex., adeseori cuprind un amalgam de doctrine teoretice, În special cosmogonice, de povestiri istorice și de norme de conduită, printre care se găsesc și normele juridice. Chiar și În izvoarele romane găsim multe povestiri istorice. Instituțiile, În special
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu adevărat, ab hominibus inventa, nu poate distruge legea care singură justifică existența Însăși a Statului și deci, de asemenea, existența și autoritatea organelor sale”. Nu trebuie să uităm niciodată, conchide juristul italian, că „dreptul unui singur om este la fel de sacru ca și acela al unui milion de oameni”. b) Statul trebuie să acționeze pe baza Dreptului și În forma Dreptului El trebuie să fie „Stat de drept”, sau mai exact, „Stat de justiție”, spune cu depline temeiuri, Del Vecchio. „Funcția
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
elementelor individuale și sociale, după un plan armonios de colaborare ordonată și nonopresivă, ne este permis să formulăm părerea că o mai bună Înțelegere și o coordonare mai rațională a diverselor energii naționale, face mai solidă, de acum Înainte, În numele sacru al justiției, pacea lumii”. 2. Problema individului și a libertății În Stat Celebrul neokantian Ernst Cassirer, contemporanul ceva mai vârstnic al lui Giorgio del Vecchio a scris o lucrare profundă, asupra dinamicii politico-juridice a Statului și Individului, tentând să apere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
gînditorul neokantian al Dreptului -, există o tendință nesănătoasă, la majorități, puse pe sacrificarea minorităților, ca cei mai puternici să subjuge pe cei mai slabi”. Or, tocmai contra acestei tendințe reale, se opune Dreptul, iar „Dreptul unui om (individ) este la fel de sacru ca și acela al unui milion de oameni, de semeni.” Giorgio del Vecchio stabilea În mod kantian etic, moral, că: „Un Stat care nu va recunoaște egalitatea juridică a tuturor cetățenilor săi, este un Stat ilegitim”. Capitolul VIII Statul și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu textul, trăind în intimitatea lui atâția ani - printr-o curioasă empatie literară și ideatică -, am avut sentimentul că am scris eu însumi această carte. Nu e visul oricărui traducător? Limba română, atât de încercată în confruntările cu atâtea texte „sacre“ ale umanității, a ieșit, sperăm, biruitoare. Textul persan s-a lăsat asimilat, chiar dacă e aproape intraductibil! Ce rău îmi pare, domnule Hedayat, nu poți afla că Bufnița oarbă e primul roman iranian în echivalențe lingvistice românești!... Mulțumesc cerului că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmblânzitorul ar deschide ușa și l-ar elibera pe celălalt, căruia baiadera i-ar deveni soție. Înainte de fi închis în hrubă, în compania fratelui său, tatăl meu o rugă pe baiaderă să mai danseze o dată în fața lui, să imagineze dansul sacru al templului. Ea consimți și dansă în sunetul flautului îmblânzitorului de șerpi, la lumina torței. Mișcările pe care le făcea mama erau armonioase, încărcate de o semnificație profundă; aluneca și se răsucea ca o cobră. După ce s-a terminat dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
părăsite, provizorii. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată în ele. Ca o lamă de aur, soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit și mut, ca și când elementele respectaseră legea sacră și alinătoare a liniștii pe care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]