4,209 matches
-
scrie de asemenea în stil post modernist, un buchet de gânduri-blitz precum niște raze care izbucnesc din mâinile lui Dumnezeu, ca tot atâtea haruri pentru omenire: „am și eu o floare: coincidența privirilor noastre / preface / sufletul / în pietre albe / și sălcii / sparg / în ultima clipă / globul de vise / să nu rămână / urma durerii / el vine / cu lumină și flori / să îți arate / inima.” Scurta respirație a versurilor înseamnă esență, ca în poezia tradițională japoneză unde spiritul primează, în pofida regulilor de construcție
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
tine, E în continuă veșnică mișcare, Adusă din ieri,plecată înspre mâine, Succesiune de vieți viitoare. Femeie, te iubim așa cum ești, Plecăm din tine, fiindu-ne mamă, Prin lume simplu călătorești, Până veșnicia iar te cheamă. *** FEMEIA PUDICĂ Ca o salcie pletoasă, Într-un fel foarte sfătoasă, Nu vrea ca să fie nudă, Chiar și cu rochița udă! Referință Bibliografică: Femeie / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 487, Anul II, 01 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte
FEMEIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358560_a_359889]
-
cei 25 ani de temniță grea. După 4 ani de viață de celulă, într-o bună zi, culeși fiind de prin celule, s-a umplut cu noi o dubă mare și fiind încuiați pe dinafară, am fost transportați la colonia Salcia din Bălțile Brăilei. S-au mai încărcat și alte dube. Am ajuns la localitatea Salcia în plină câmpie. O baracă lungă, cu pături suprapuse, într-o curte largă, înconjurată cu gard de sârmă ghimpată, străjuită pe la colțuri de soldați înarmați
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
bună zi, culeși fiind de prin celule, s-a umplut cu noi o dubă mare și fiind încuiați pe dinafară, am fost transportați la colonia Salcia din Bălțile Brăilei. S-au mai încărcat și alte dube. Am ajuns la localitatea Salcia în plină câmpie. O baracă lungă, cu pături suprapuse, într-o curte largă, înconjurată cu gard de sârmă ghimpată, străjuită pe la colțuri de soldați înarmați. Eram mulți. Mai târziu am aflat că eram 1000 de deținuți. Dintre noi, 100 eram
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
pe teugă[vi], la adăpostul unui umbrar acoperit cu pânză de velă[vii]vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
brațului și depășirea moteluluiLebăda,mergând în amonte[x]pe Dunărea Veche, am făcut la dreapta pe un canal. Era navigabil, deoarece circulau pe el șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ, gata să primească ceaunul pentru ciorba de pește sau mămăliguță, gropi în care se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre celălalt mal și nu mai simțeam fundul apei, când, dintr-o dată, căptușeala din bumbac a treningului s-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
Privește cum către zăvoi Azi nu mai trec perechi perechi , Cum treceam cândva și noi Și alți -n timpurile vechi. Același rău mai cânta azi Aceiași veche melodie Și e același pâlc de brazi Sus pe coasta lângă vie. Aceleași salcii peste apă Plâng și astăzi despletite Unde râul malu-l sapă Lângă vadul pentru vite. Doar pe uliți lume nu e Ci doar case părăsite, Din islaz azi nu mai suie Prunci cu larma praf și vite. Stana veche e pustie
SATUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350700_a_352029]
-
iarba-mbătrânită Stă să cadă peste tristețea unei rochii uitată lângă mărul din ogradă. Mai lasă-mă-n amurguri oglinzile să-ndrept spre macii ce se-nfruptă din umărul meu drept. Dar să trăim în visul cu palide dureri îndoaie-n sălcii vremea genunchii mei de ieri. [10] CAN THE DOOR STILL Can the door still Wait for me in the corner?! The old grass Is waiting to fall over the sadness of a dress forgotten, by the apple-tree in the orchard
MARGARETA CHIURLEA [Corola-blog/BlogPost/350780_a_352109]
-
Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 665 din 26 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului În frunza ce-a căzut o amintire pe bancă nimeni parcul gol mă țintuia privirea unui câine și pădurea ce-și îmbrăcase straie noi.... Sub salcia pletoasă amândoi demult, demult... un soare ne îmbrățișa și-o singură lumină ne veghea... azi frunzele nu-și amintesc... un trecător grăbit un loc pustiu și umbra ce-a zâmbit... De ce atâta cer într-o trăire și-o bancă goală
OCTOMBRIE DE JAR de VALENTINA BECART în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358812_a_360141]
-
-i mari de argint străzile Brăilei. Din fereastra casei, priveam cerul care mi se părea atât de tulbure. Parcă și vedeam Dunărea dincolo de nori, dincolo de începutul lumii. Această ploaie este un răsărit la începutul dragostei fiindcă pe malul Dunării toate sălciile plângătoare sărută odată cu stropii ploii repezite, apa neliniștită și neodihnită a ei. Sub viforul florilor de cireș, cearcănele vișinilor priveau în pământ la nămolul de deasupra inelelor de unde iarba începu să crească. Florile abia înflorite, primeau ropotul de stropi pe
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
mâna arsă de credință pe micul potop verde al grâului semănat într-o strachină. De-atâtea ori, de-atâtea ori cînd vine primăvara și întunericul nenoptatic al serilor ei, mă simt că sunt stuf, că sunt albastru, că sunt de salcie și de plop și de flacără besmetică din rodul Chiralinei „. Nici nu a apucat să-și termine micul său discurs de mulțumire, fiindcă sala arhiplină de participanți s-a ridicat în picioare începând să-i cânte „ La multi ani „ , dăruindu
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
spre lună frunza de arțar stol spre miazăzi - bătrânul cocor târând prin mâl aripa gheața subțire - doar umbra turturelei face cumpăna Marea Roșie - săgeata lui Orion în cornul lunii școala primară - anevoie prin troian căciula de miel luna în tremur - sub salcia pletoasă păstrăv la pândă rupere de nori - acum și demnitarul intră la apă marele îngheț - încălzirea globală mărește pasul Referință Bibliografică: Ioan Rasinaru / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de
IOAN RASINARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358916_a_360245]
-
voință să te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri, crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri, te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri, faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare, te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare. Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuție fără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție, crezi că viața a fost doar
CLIPE RĂTĂCITOARE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358944_a_360273]
-
prune, de butoaie cu brânză ... / Totuși, / astăzi n-a mai nins orizontal, / ca în tinerețea-mi de flacără ... Poate, pentru că nu-mi place chipul râului / când ninge: e prea-ntunecat / între maluri de-omăt, / între siluetele negre-ale plopilor / și-ale sălciilor - ce-i fură oglinzile / cu binomul fundamental al lumii, / din care ici-colo se mai văd incisivii soarelui, / ori, de peste blocuri, Spuma Laptelui; / sălciile-fecioare, mai ales, / îi ascund râului oglinzile - mirunoasele-oglinzi / ce-i absorb mișcarea, / vitala mișcare, secundele sevei ... / Nici lișițelor
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
Casa de la Zăvoaia căpătase un aer mohorât. Liniștea care domina acum locuința era apăsătoare. Iarba, sălciile, chiar și cascada și-au tras cortina dincolo de care actorii și-au încurcat rolurile. Din când în când, în jurul casei își face apariția un bărbat zdrențuit, trecut de patruzeci de ani, însoțit de trei câini: unul ciobănesc mioritic, ceilalți doi
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
suflet și voi iubi totdeauna acel petec de rai. - Asta fiindcă mi-ai dăruit tabloul care te reprezenta, exact acolo, sub stejar. Îți dai seama câtă valoare are ? - Asta fiindcă mi-ai dăruit tabloul care te reprezenta, exact acolo, sub salcie. Îți dai seama câtă valoare are ? - Valoarea i-a dat-o renumitul pictor, nu-i așa? se mândri femeia. Când pleci, Bogdan ? Nu te-ai gândit să te întorci aici? schimbă brusc subiectul. - Ba da, i-am promis lui Tudor
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
bântuit ani și ani, împreuna cu frânturi din versurile unui cântec, fără să pot recupera și numele cărții. Până ce, într-un târziu, o altă salbă de cuvinte, între alte zeci, fără vreun alt amănunt identificator, a produs reamintirea: Vantul prin sălcii. Aici, minute de trudă nu au mai desfrunzit nicio amintire, doar o verificare meticuloasă a cărții pe bloguri a mai croit câte un lujer de detaliu. Deseori, în insomniace nopți mature, răsfoiesc caietul acela neverosimil de greu, în care mâna
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
ninsoare, ea altoia triftongi între omoplații caișilor. Povesteam despre șoaptele fumului alungat din coșuri albe, caligrafiate în clasele de decembrie, părea că mă aude, dar își degusta, pe un colț de birou, salata de soare cu mirodenii și glezne de salcie. Vorbeam, negreșit, dialecte diferite. Eu mă afundam în verbe impersonale, resuscitând stângaci un imperfect ușor trist. Ea își încâlcise buclele în epitete și declina imperturbabil - cu respirații sacadate, de păpădie- desprimăvărarea. Nu ințelegi, i-am șoptit sfârșită, că fără iarnă
EMIGRANT ÎN IERNILE DE ALTĂDATĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359468_a_360797]
-
Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer. Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumatate în umbra sălciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viață contra metri de lectura. Poate n-am fost un negustor îndemânatic, dar inima nu mi s-a strâns de câte ori am plătit, totdeauna
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
totdeauna în numerar. Părea un târg echitabil. Mama se pierduse câțiva metri mai în vale, alunecând printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singură, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile sălciilor și cea fotografiată în cuvinte, la fel de ademenitoare, desenându-mi până în diafragmă dâre de frumusețe tăcută. Și dintr-odată, fără preaviz, privirea mi-a lunecat spre celălalt scaun, de pe care se ridicase câteva clipe mai înainte mama, ocupat acum de jacheta
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
cerșetor cu răni deschise, cerând tăcut pentru noi două încă un an, încă doi... Scaunul acela cunoscut, care îți mai păstra încă forma în țesătura lui alb-verzuie a început dintr-odată să fie mai viu decât frumusețea aceea răsfrântă în sălcii, în râu, în ierburi, în salcâmi. Mai viu decât paginile acelea de carte, țesute din cuvinte și lumină. Tot șuvoiul de frumusețe de afară și dinlăuntru se topea încet, devenea livid, nesemnificativ, în fața miracolului dezgolit înaintea ochilor: scaunul de lângă mine
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
Lăiu, publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer. Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumătate în umbră salciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viața contra metri de lectură. Poate n-am fost un negustor îndemânatic, dar inima nu mi s-a strâns de câte ori am plătit, totdeauna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
totdeauna în numerar. Părea un târg echitabil. Mama se pierduse câțiva metri mai în vale, alunecând printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singura, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile salciilor și cea fotografiată ... Citește mai mult Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer.Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumătate în umbră salciilor și-mi jertfeam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]