6,893 matches
-
și morți, Înregistrarea minuțioasă a unui milion și două sute cinzeci de mii de microfilme pe care le-a adunat pînă-n prezent „Societatea genealogică a Bisericii Tuturor Sfinților a Judecății de Apoi“. Aceasta fiind denumirea oficială a arhivei mormonilor din biserica Salt Lake City, care, În urmă cu o sută cinzeci de ani, va fi Întemeiată de Joseph Smith și ai cărei adepți, conform datelor mormone, se ridică, În Statele Unite ale Americii, la circa trei milioane și la Încă un milion În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și mărfurilor se desfășoară normal. Absența alimentării cu apă potabilă de la rețea, a canalizării, excepție facă cele 3 blocuri de locuințe și 8 gospodării individuale, arată în ce direcție trebuie să acționeze organele locale. În schimb, telefonia a făcut un salt spectaculos: centrala telefonică cu sediul în Primărie are o capacitate de 364 abonați (timp de 70 de ani a fost un singur telefon în comuna Filipeni!). Ca peste tot în țară a prins, îndeosebi la cei tineri, telefonia digitală, tehnologia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nedumerire absența totală a conflictelor între oameni, deși s-au constatat, și imediat au fost dovedite ca atare, acțiuni ale unor agenți provocatori care încercau să creeze situații de instabilitate, astfel încât să poată să justifice, în ochii numitei comunități internaționale, saltul care până acum nu fusese făcut, adică, trecerea de la o stare de asediu la o stare de război. Unul dintre comentatori își duse dorința sa de originalitate până la punctul de a interpreta fenomenul ca un caz unic, nemaivăzut în istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca să Îl ajungă din urmă și să Îl Înșface Înainte să cadă În gol. Nu Îl vedea, dar știa că acolo trebuia să fie, din moment ce ferestrele, spre deosebire de cum păreau de jos, erau foarte departe de capătul schelăriei, și numai un salt supraomenesc i-ar fi permis lui Brandan să ajungă până la cea mai apropiată. I se păru că zărește o umbră nedeslușită și se opri, ținându-se de vârful unui stâlp. Dintr-o dată, oboseala se abătu peste el. Până În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el. Încetul cu Încetul, simți cum răsuflarea Își reintra pe făgașul normal. Și forțele Îi reveneau cătinel. Călugărul se ascunsese, probabil, la capătul porțiunii de scânduri, gata să se năpustească supra lui, dacă el s-ar fi descoperit Într-un salt Înainte. Cu siguranță, așa era. Voia ca el să se descopere, Încrezându-se În mai marea sa agilitate. Abia atunci priorul Își dădu seama că, În fierbințeala urmăririi, lăsase jos țărușul de fier. Scoase anevoie daga din buzunarul de sub haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dispăruse cu adevărat ca prin farmec. Scăpase fugind pe fereastră, neapărat, Însă cum izbutise una ca asta? Deschiderea din perete lucea În lumina lunii, la mai mulți coți depărtare. Nu era posibil ca un om să fi făcut un asemenea salt. Pentru o clipă, ideea că Brandan era un diavol proteiform Îi reveni În minte. Și dacă totul fusese o iluzie? În realitate, ce văzuse? Nu putea fi sigur că deslușise măcar o clipă cu adevărat silueta călugărului pe schele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să prindă razele de lumină și să le oprească. Poetul se dădu la o parte, pentru a-i oferi ocazia să privească prin fantă. Astrologul clătină din cap pentru o clipă, dând să se aplece spre ocular. Apoi, cu un salt, dădu Înapoi, strigând și acoperindu-și fața cu mâinile, ca și când o flacără vie ar fi țâșnit din mașinărie. O expresie disperată o Înlocui pe aceea batjocoritoare pe care o atătase cu câteva momente mai Înainte. - Ce spui de semnul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trabuc. Le suflă fumul în nas. Cel mic tușește. Celălalt nu protestează. — Ați ucis o fetiță, o fetiță de zece ani... Cel mic tresare: — Ce? Ce? Ce? Se pare că a repetat întrebarea de cel puțin douăzeci de ori, făcând salturi pe loc și răsucindu-se de parcă ar fi avut friguri. În ce-l privește pe tipograf, își păstra în continuare calmul și zâmbetul fin. Lui i se adresă judecătorul: — Nu sunteți surprins? Celuilalt ii luă ceva timp până să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nea!, îi șoptește la urechea dreaptă, o simte tresărind în mod curios, ca și cum ar fi sfârșitul, ca și cum ar muri, Dragostea și Moartea. Ea ar fi vrut să-l întrebe cum e să-ți iubești dragostea din tinerețe, dar se abține, saltul ăsta mortal nu vrea să-l facă, mâinile lui au luat forma multor femei de atunci și a uitat, nu vorbim acuma, cum ar fi să-mi vomit sensuri ciudate pe meningele lui?, o să vină timpul și am să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vizuina aia călduroasă, muntele?, s-a luminat deodată, aaa!!!, Muntele Kogaion, el a deschis gura să țipe și un urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută nimeni, niciodată. Bărbatul, în salturi înalte, fără să se mai gândească la femeia aia în tunică romană, se uita numai la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă acolo, sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dorm, a zis calm Amory, reluîndu-și poziția În pat și Întinzând mâna spre noptieră, după o țigară. — Să dormi? — De ce nu? Am curs la unsprezece treizeci. Idiot bătrân! Dar treaba ta. Dacă nu vrei să mergi la plajă... Dintr-un salt, Amory a fost afară din pat, Împrăștiind pe jos toate lucrurile de pe Învelitoarea de birou. Plaja! N-o mai văzuse de ani de zile, de când fusese În pelerinaj cu mama. Cine mai merge? a Întrebat, străduindu-se să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de moarte. - Cum, netrebnică mică? a strigat indignat Amory. Eu speriat? De ce? - De tine Însuți! a țipat ea, iar el a tresărit. Ea a bătut din palme, râzând. - Vezi, vezi? Conștiința... omoar-o, ca și pe mine. Eleanor Savage, materiolog - fără salturi, fără tresăriri, devreme acasă... - Dar e obligatoriu să am un suflet, a protestat Amory. Nu pot fi rațional... și nu doresc să fiu molecular. Ea s-a aplecat Înspre el, cu ochii arzători nedezlipiți de ochii lui, și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bun. Important e să prinzi momentul prielnic când și unde să dai lovitura. Trebuie să‑ți urmezi inima, care oricum îți spune întotdeauna ceea ce vrei tu însuți să auzi. Inima lui Hans strigă în gura mare Sophie și face un salt de peste patru metri la groapa cu nisip, bravo! Hans are probleme personale, mama lui are probleme sociale, care sunt neinteresante fiindcă nu aduc nici un avantaj concret, ci doar pierdere de timp. Din păcate, și la muncă se pierde timp, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ultima vreme Îmi dădusem seama de ceva. Când Își revenea din extazul În care Îl arunca acea Încăpățânare oarbă, era ca și cum mugurii imaginației ar fi Început să i se deschidă, tăindu-i orice contact cu realitatea, ceea ce echivala cu un salt spre moarte. Era o problemă de energie fizică: o diferență infimă Îți poate da puterea de a face un pas Înainte, și acest pas poate deveni un monument, de exemplu, o frescă uriașă sau o simfonie compusă de un muzician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
părut și noi înșine. Nu există o astfel de voce pentru Becker, răgușită sau altfel. Țipând la Poliza să se oprească, el se lansă într-un sprint susținut. M-am chinuit să țin pasul cu el, dar după numai câteva salturi se afla cu mult în fața mea. În câteva clipe l-ar fi prins. Atunci am văzut arma din mâna lui, un Parabellum cu țeava lungă, și am urlat la amândoi să se oprească. Aproape imediat Poliza s-a oprit. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lăsându-mă să bat din călcâie pe pardoseala din marmură. Zugrăvitul părea să aibă sens. Probabil că o făceau în fiecare an înainte de curățenia de primăvară. Mi-am trecut mâna peste statueta art-deco din bronz a unui somon în plin salt, care ocupa mijlocul unei mari mese rotunde. Poate că mi-ar fi făcut plăcere netezimea lui, dacă obiectul nu ar fi fost acoperit cu praf. M-am întors, strâmbându-mă, când negresa reveni cu un mers legănat în hol. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt îndrăznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; Prin Târziu și Înalt În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi doi ani, pe marii săi contemporani: Gauss, Abel în cercetările lor asupra funcțiunilor eliptice și abeliene, pentru a egala dintr-o dată, făcând saltul a trei decenii, pe Riemann și Weierstrass. Galois era sigur în posesia noțiunii de gen al unui corp de funcțiuni algebrice, cunoștea legătura între acest număr p și cele 2 p, perioade ale integralelor abeliene de prima speță, cât și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi în stare să-i înțelegem sensul adânc. Le-am uitat toate acestea? Nu face nimic. Cultura este, după definiția nu mai știu cui, ceea ce rămâne după ce ai uitat tot - așadar virtualitățile, predispozițiile. Ea e superioară instrucțiunii, și făcută din cunoștințe; e, oarecum, saltul ei calitativ. Primele impresii luminoase, pe care ochiul le primește în pruncie nu se regăsesc în memorie. Dar asta nu înseamnă că sunt pierdute. Sunt undeva, la temelia ființei, formează individualitatea noastră, modul nostru de a reacționa. Se poate vorbi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
memoriei, către imaginile descrise de Petru Lascău în „Pași spre lumină”. Într-un fel sau altul, „În răcoarea dimineții” nu reprezintă altceva decât un nou „pas spre lumină” în experiența autorului, încă o etapă de apropiere de Dumnezeu, încă un salt în necunoscutul acestei lumi, dincolo de care se află Împărăția Cerurilor. Evocând imaginea mamei plângând pe un peron pustiu, ne identificăm cu ușurință cu experiența autorului, gustând amarul despărțirii de cei dragi, fie ei rude sau frați de credință. În esență
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
dacă, de bine, de rău, opera sa poetică încă este cunoscută, în schimb, articolele de ziar îi sunt știute mai mult de specialiști, de criticii literari și de o mână de oameni pasionați. Interesant ar fi să mai facem un salt: de la cunoașterea doar a "Luceafărului" și a "Scrisorii III" la articolele lui de presă. Poate ne va fi mai greu să facem acest lucru, publicistica sa fiind strânsă în volume uriașe pe care nu le are oricine în casă, dar
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
triunghiului originar» de Petre Ciobanu -, Craiova, Editura Autograf-MJM, 2008). Așadar, prin «Nunta Cuvintelor» din manuscrisul neoexpresionist ce se află sub lupa noastră, eroul liric negulescian vrea să certifice o nouă treaptă de elansare în priveliștea ființei, încearcă să omologheze un „salt“ dintr-un cinci, număr Yang-solar, de logodnă, într-un șase, număr-Yin, de căsătorie galactică, în cea mai înaltă accepțiune croceană a sintagmei. Din cele semnalate de critica de întâmpinare a celor cinci volume de poeme pe care le-a publicat
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
nerostite ca o mângâiere prin părul său. Lăsă fruntea preț de o clipă pe umărul ei. Ce bine era să nu mai știi să vorbești înaintea unui asemenea întreg de oameni la un loc. Dar mintea făpturii făcu loc unui salt într-un alt timp de oameni. Și acolo zării o altă întregire de carne care îl privea cu o fixare aproape bolnăvicioasă. Trăsăturile chipului îi erau parțial înghițite-n șuvoaiele de auriu care i se scurgeau până peste umerii de
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CIRCUL VIEȚII Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului duminică la "circul vieții"(mele) e spectacol trapeziștii fac salturi printre nori fulgere și noduri dresori cu bici păzesc lumina, zorii arlechinul are fața surâzătoare așează curcubeul pe umerii spectatorilor dar nimeni nu vede râul care-i inundă identitatea sub cupolă toți râd, aplaudă, ovaționează par fascinați de prestația lui
CIRCUL VIEŢII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361509_a_362838]