2,948 matches
-
pe care urmează să i-o plaseze locotenentului În portbagajul mașinii trase În parcarea din incinta militară, aproape de poartă. E clar că eu, cu cartușul meu de BT, mă voi duce În permisie În patul de sus, voi abuza de salteaua lui mai bună decît a mea, cît va fi plecat. Îmi fac socoteala că aș putea chiar profita de moment să le schimb Între ele, ca o compensație, ca o răzbunare. Reușesc să salvez de lăcomia lui Box măcar jumătate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
locotenentului, care se fîstîcește, Îmi cere să nu ne expunem În public (sîntem chiar În poarta unității), mă crede că am pentru el ce spun că am. Deja mă văd dus În permisie. Încep să-l văd pe mire șutindu-mi salteaua. Taică-meu pare să-și revină din oboseală, din tot dezastrul care Îl măcina mai devreme, și aterizează În concret. Începe să-l tuteleze În maniera lui ușor ironică, dar locotenentul pare chiar Încîntat. Strategia lui dă roade, aerul Înțepat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răcanii. Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În baterie despre miracolele pe care le-am făcut În spital - astfel Încît știu ce mă așteaptă. Așa că e mai bine aici, chiar dacă putoarea din dormitor e aceeași, paturile cu saltele scobite sînt aceleași, igiena e aceeași, dar măcar nu Își bate nimeni joc de tine. Probabil că au aflat și ofițerii ce-am făcut În spital și mă răsplătesc pentru acte de curaj deosebit cu acest program prelungit de gardă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un popor incert, trecutul. Dar eu zic că e mai bine să nu te dai bătut, să Încerci din nou, scutură-l mai tare și ai să vezi atunci ce Înseamnă de fapt timp, chiar dacă stai făcut ghem În concavitatea saltelei din dormitorul ostășesc plin de mirosuri acre, tari (rezultate din combustia adrenalinei, a deznădejdii, a cruzimii și a bărbăției - toate prost Înțelese, prost consumate). Scutură-l mai tare și n-ai să te plictisești. Ai să te vezi, deodată, patinînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
impresie. Pentru că pur și simplu eram hipnotizat de priveliștea compartimentului ofițerilor. Compartimentul principal al acestui bou-vagon de pasageri pare versiunea de lux a celui care ne găzduiește pe noi. Din cauză că spațiul e mai generos, amenajările ating rafinamente, paturile improvizate presupun saltele, de rastelele de bagaje atîrnă umerașe de sîrmă cu uniforme și alte dispozitive ingenioase făcute tot din sîrmă și din săculeți de pînză, funcționînd ca niște dulăpioare suspendate. E clar că e produsul unei experiențe Îndelungate, acești militari știu ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
puteam vedea atât pe George cât și pe partenerii mei de urmărire. Seara nu s-a încheiat cu un deznodământ dramatic, ci s-a stins într-un calm melancolic, elegiac. Din poziția mea avantajoasă, fiind ascuns de un morman de saltele vechi și rupte, observam fața frumoasă, gravă, a Valeriei Cossom, privind cu nesfârșită tristețe și îngrijorare spre George care-și executa pantomima pe chei. Eu înțelesesem că George reconstituia drama, dar pentru Valerie gesticulația lui apărea, probabil, demențială, neinteligibilă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
seara și mă culc devreme. Suntem în total șapte pelerini aici și se pare că doar eu am motive mai religioase, și cele două tinere franțuzoaice, care au plecat prin sat. Dimineața constat că o persoană doarme pe jos, pe saltea, în bucătărie. Cred că din dormitorul lor, cineva a sfortăit atât de tare încât a constrâns-o să caute un refugiu aici, pe jos. Din dormitorul meu, nu am scos pe nimeni afară cu sforăitul, deci nu sunt chiar așa
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
După un duș bun și un litru de lapte cu pâine, mă așez în pat și mă contopesc cu el. Incep să simt din plin toată oboseala zilei, care parcă începe să se scurgă din mine și să pătrundă în salteaua patului. Am nevoie să scap de doza aceasta de oboseală, să prind noi forțe în timpul nopții, al somnului, căci mâine va începe o nouă zi, o nouă etapă a drumului meu. Marți, 28 august: Arudy-L'Hôpital St. Blaise: 44 km
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a prelungirii ființei umane prin instrumente: sabia, pușca, arcul, sulița, discul, patinele, schiurile, labele de înot, mașina, bicicleta, carul, caii, mănușa, coarda elastică, avionul, parașuta, deltaplanul, planorul, caiac-canoe, yaht; -fie marcă a evidențierii efortului ființei umane: inele, cal cu mânere, saltea, bară fixă, paralele, ladă suedeză, trambulină; -fie marcă a ființei speciale: TRUPUL BINE „LUCRAT”; -pentru a arăta puterea națiunii: tipurile de vestimentație și de instrumente de luptă ale gladiatorilor la Roma; -fie un simbol pentru a arăta puterea țării: vestimentația
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dintr-o familie de imigranți de loc din Moldova. După multe căutări, notarii miliardarului vor folosi, ca o ultimă soluție, lectura listelor alegătorilor prezenți astăzi la vot pentru a descoperi, în sfârșit, membrii familiei... Ghici,ghicitoarea mea cu dolarii la saltea!? De ce nu ați fi chiar dumneavoastră, fericitul cititor al acestor micuțe rânduri?...Așa că, dragi Ionești, Berzulești, Ispășești și Bârzu și cum vă mai cheamă, nu ratați ocazia și poftiți la vot ! America vă așteaptă ! TRASUL DE COADĂ Onorat public, completul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
faimosului stejar academic ! Copleșit, inundat încă de rușinea de a desmembra cromatica grupului cu inepțiile mele bioenergetice de numai un milion am dat să ies pe ușă, acțiune împiedecată de un nou grup tineresc pavoazat domestic cu plapume, perne și saltele. Dumneata ce dorești? M-a întrebat Savantul. Un fleac. O nimica toată. Un sfat despre acțiunea undelor Alpha prin intermediul cristalelor... Îmi pare rău, a replicat Savantul, dar acum mă ocup de cazarea studenților, de cantină, de burse, de fericirea acestor
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și ce s-a mai putut lua de îmbăcăminte. Pe data de 30 octombrie 1940 am plecat la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să ajungem pentru a nu crea încurcături într-o perioadă și ea mai mult decât încărcată cu nenorociri. Ne-am mutat în locuința rechiziționată de la Ilie Hudulin care mai avea una în altă parte a satului.Am încropit paturi și saltele cu scândura și paiele cumpărate și, în urma telegramei trimise la Câșlița am pornit și eu. Aici trebuia să iau cap compas iarăși Banatul, ordinul de refugiu cu premilitarii fiind foarte clar în acest sens. Nu era ușor pentru nimeni dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bomboana bănățeană. C-o fi că n-o fi, cum o parte din viața noastră se risipise în pământul Nicoreștilor, acolo trebuia să ajungem mai ales că primisem ordin de utilizare pentru județul Tecuci. Nu aveam nimic bun, doar niște saltele de paie și câteva cer șafuri, mai multe gâște și o stivă de lemne. Ca refugiați aveam dreptul la un vagon, drept pentru care mai bine de o lună am tot ros scaunele antecamerii directorului Regionalei CFR Timișoara. N-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
toate aceste amintiri, noapte de noapte, doctorul se furișa în camera aceea. Pleca doar dimineața. Am văzut și eu acea odaie faimoasă. Era o încăpere mare, goală, cu pereți mucegăiți și cu parchetul putred. N-am zărit nici pat nici saltea ori măcar vreo pătură ca să înțeleg unde dormea locatarul. Pentru el însă, toată această goliciune era populată cu dulci fantome și, de n-ar mai fi fost lăsat să intre, ar fi înnebunit. TEMPORA MUTANTUR Lumina iernii acesteia pare de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar după ce, primind uniforma, ce făcea parte din bursă, n-am mai avut un aspect folcloric. Pe mine, oricât mă străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a le da o dungă aproximativă, uniforma nu cădea turnată. Umblam cu cămăși aduse din Lisa, care nu erau făcute pentru a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să mă caute. E o minune; eu Îi spun Pepone și dacă l-ați vedea cît e de dulce; și apoi Zoilita și ceilalți. Era un caz tipic: mamă văduvă și cu mulți copii. Oamenii ăștia aveau nevoie de o saltea, mizeria lor m-a impresionat foarte mult, stăteau Într-un grajd și cum era prima mea experiență m-am dus imediat să cumpăr o saltea. Aveau una singură pentru toți și În afară de asta dormeau, sub cerul liber... — Noroc! Mai vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un caz tipic: mamă văduvă și cu mulți copii. Oamenii ăștia aveau nevoie de o saltea, mizeria lor m-a impresionat foarte mult, stăteau Într-un grajd și cum era prima mea experiență m-am dus imediat să cumpăr o saltea. Aveau una singură pentru toți și În afară de asta dormeau, sub cerul liber... — Noroc! Mai vrei puțină gheață?... Susan a reușit să Învețe pînă și vocabularul unei asistente sociale: „Zoilon dormea sub cerul liber“. Nu vă uitați la el... Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
presat... CÎnd au fost alungați din curtea aceea, s-au aciuiat În niște grajduri și acolo unde mai Înainte fuseseră ținuți caii, trăiau acum acești oameni sărmani, printre roiuri de muște. — Susan, de ce nu-i povestești cum a vîndut Zoilon salteaua pe care i-ai făcut-o cadou... Povestește-i cum a preferat să rămînă cu bărbatul acela.. — Darling, lasă-mă, te rog... Eu povestesc ce s-a Întîmplat, nu tu... — Te ascult, dragă, sînt tot numai urechi. Așteaptă puțin, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Carlos nici nu-i trecea prin cap că ea se gîndise În ultimele zile la moarte, la priveghi, la Înmormîntare și la toate aceste cuvinte grele ca o lespede de marmură. Arminda se Înfundase În canapeaua moale ca o saltea de puf a Mercedesului, profitînd de cele cîteva minute cît dură drumul pentru a se odihni cu ochii Închiși, poate că doar așa, văzînd numai negru, va reuși să uite că pachetul pe care-l pusese alături pe canapea conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester, În față, abia reușea să-și așeze paharul pe o scrumieră, aplecîndu-și ușor capul, lăsîndu-l să se prăbușească Înainte, de parcă ar fi vrut să-și atingă buricul cu nasul; Îl opri corpul elegant și treaz, care era ca o saltea Între el și tejgheaua barului. De data asta nu pătrunse nimic pînă la el. Se Închise În atmosfera Întunecoasă... — A, nu! Asta nu, În nici un caz! exclamă Puicuța. Bagă-l În buzunar imediat! — Vedeți?... Nu v-am spus eu? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și el simți că o iubea și-i spuse și Începu s-o iubească nebunește... „Imbecil, imbecil stupid“, Îl auzi murmurînd Santiago și se Întoarse să vadă cum se ridica Încetișor și cum cădea iar pe marginea moale ca o saltea a tejghelei de la bar... Atunci Începu să vadă limpede celelalte după-amieze de pe plajă, la Ancón, seara, la o petrecere, totul se Întîmplaso parcă atunci, petrecerea din seara aceea... „Imbecil!“, zise cu glas tare, Încercînd să se ridice și observînd chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bătînd În retragere, mi-a căzut medalionul În iarbă, dar de fapt se aplecase ca să ia un ciomag și Lester se repezi asupra lui, reușind În sfîrșit să se sprijine cu amîndouă mîinile de marginea tejghelei, care avea moliciunea unei saltele... Scrîșnea din dinți, tot cărîndu-i la lovituri și scrîșnind din dinți de furie reuși să se ridice complet, la fel ca În grădină cînd simți că era ostenit și trebuia să plece și se ridică țeapăn și continuă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am hotărât într-o clipă. Am mers spre pat și, cu curajul omului încolțit, am dat brusc deoparte cuvertura. Am rămas cu gura căs cată, privind prostește spectacolul de sub balda chin. Căci în patul meu, adâncindu-se în cearșaful de pe saltea, era o oaie! Dormea pe-o parte, mare, lânoasă și umflată, cu co pitele des picate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să-și recapete culoarea. Își punea unul dintre CD-urile piratate ale lui Mark - formațiile lui de rockeri cu un singur hit, maeștri ai asiduității extatice. Apoi se întindea pe spate, în patul lui, și se prăbușea la nesfârșit pe salteaua lui, plutind prin văzduhul limpede. Se mângâia așa cum o făcuse Robert- era încă vie - în timp ce câinele lui Mark o privea din ușă, zăpăcit. Simpla explorare a corpului evolua treptat spre plăcere, atâta timp cât reușea să-și împiedice mâinile să gândească. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]