9,763 matches
-
la ferestre. Bun, văd că ți-au sosit deja lucrurile. Putem să ne apucăm imediat să le aranjăm puțin. — Intră, bobocule, i-am spus și am invitat-o în sufragerie. Antonia își ștersese lacrimile și acum își pudra nasul. O salută pe Rosemary. Cred că nu mai e cazul să ne batem capul cu draperii, i-am spus lui Rosemary. Eu și Antonia rămânem împreună așa că totul se poate întoarce în Hereford Square. Dacă Rosemary a fost dezamăgită, a mascat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
grijă! spuse Antonia. Am intrat în salon, am închis ușa și am ridicat receptorul, așa cum făceam mereu în ultimul timp, în așteptarea a ceva neobișnuit. Era Alexander. Mi-a făcut plăcere să-i aud glasul. — Ce faci, bestie? l-am salutat. De ce n-ai mai dat nici un semn de viață? Antonia arde de nerăbdare să te vadă. Nici nu-ți închipui ce viață monotonă ducem. Hai, vino pe-aici să ne mai înveselești. Alexander păru puțin încurcat, spuse că ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dar trebuie să îți scriu; căci mă simt ca și cum am fi doi actori într-o piesă și, pentru ca drama să se încheie, trebuie să mai avem un schimb de replici. Aceasta poate părea o modalitate cam rece de a te saluta dar trebuie să fiu sincer cu tine și să-ți mărturisesc că sunt complet buimăcit, că am senzația că trăiesc doar pe jumătate. Trebuie să te revăd, mă înțelegi, fie și numai pentru a afla niște lucruri în legătură cu care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gură. Întâi a vorbit În engleză, apoi În franceză, și, la sfârșit, În germană. În fiecare limbă, explica cu o voce subțire, metalică, ce vedeau turiștii În momentul respectiv. Toți Își țineau mâna lângă frunte, de parcă ar fi vrut să salute soarele, și mulți aveau binocluri În jurul gâtului. Ca la comandă, toți și-au Întors capul spre stânga și s-au uitat la noi. Vocea ghidului, care, În condiții normale, suna probabil cât se poate de natural, se rotea În aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că s-a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi fie greu, mi-am spus, recapitulând rapin o serie de reacții posibile Înainte de a mă hotărî s-o salut În maniera reținută dar jovială, rezervată pentru momentele În care conștiința Încărcată se amestecă cu bunăvoința. După ce am comandat, m-am lansat Într-un monolog despre politică, sporturi moto și filme - aruncate alandala, fără vreo logică sau coerență, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Oriunde mă uitam, nici urmă de ea. Tot ce-am descoperit era un domn care se apropia de mine cu pași repezi și vioi, parcă ar fi jucat Într-o pantomimă. Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul se despărți de integramele lui. — Domnule Honig? Întrebă În silă. L-am salutat energetic, apoi am alergat sus pe scări, scuturându-mi capul. — Data viitoare, domnule. Azi n-am timp de integrame! Luând-o precaut pe coridor, am verificat cum arăt. Asta chiar era minunat. Peste câteva minute vom fi iar acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
teme sumbre, teatrale, ale suferințelor și patimilor omenești se rostogolesc din gura lor la fel ca prețul Oxydolului sau al conservelor de vită Del Monte. Însăși maică-mea, adu-ți aminte, la întoarcerea din aventura mea europeană de astă-vară, mă salută la telefon cu formula: „Ei, ce mai face iubitul meu?“ Îmi zice iubitul ei, în timp ce bărbatu-său ascultă la celălalt telefon! Și niciodată nu-i dă prin minte să-și pună întrebarea, dacă iubitul ei sunt eu, atunci el cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vă vadă actele. Josef Grünlich se lăsă tăcut pe spate, rezemat de spătarul banchetei, picior peste picior. O mână i se juca leneșă cu lanțul de argint. Când unul din soldați Îi prinse privirile, el Îi zâmbi cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
știu că arăt ca un muzeu. Dar cel puțin soțul meu arată ca Mark Darcy - ei, ca Mark Darcy cu păr roșu. Ha, ha, ha! —Iubito, tocmai am zărit o veche cunoștință, spuse Hunter. Mă duc până acolo să o salut, bine? Sigur, iubitule, am răspuns, iar Hunter se Îndreptă către un grup din celălalt colț al camerei. Milton bătu cu palma sofaua, iar Marci și cu mine ne-am așezat lângă el. — Cum e măritată? mă Întrebă Milton. —E atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
văzuse cu Hunter Încă? Poate că l-am Înțeles eu greșit... Totuși, m-am simțit deodată nițel cam aiurea. —Îhî. Este o persoană de legătură foarte folositoare aici. Hai că trebuie să fug la cină, ne Întâlnim cu toții. O să Îi salut din partea ta. —Minunat, am spus eu și am Închis telefonul. De ce era toată lumea, inclusiv Femeiacare-avea-aventuri-doar-cu-bărbați-căsătoriți, pe cale să ia cina cu soțul meu, la Paris, când eu eram la New York? Toată tărășenia asta nu era de bun augur. Trebuia să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un ton scăzut. Lauren a dat-o pur și simplu pe Salome jos de pe Shai, printre multe chicoteli și istericale. A făcut un semn către mine. —Vreau să-ți fac cunoștință cu Sylvie, prietena mea, zise Lauren. —Bună, m-a salutat Salome. Îmi place mult rochia ta. —Mersi, i-am răspuns. Trebuia să o sun pe Salome În săptămâna următoare și să o fac să vină la atelier. Trebuia să fiu mai deșteaptă cu ea decât fusesem cu Alixe. Un chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îi era ascunsă de o capă scurtă din tweed, iar pe dedesubt avea acei jeans foarte mulați, În stil Kate Moss. Părul ei castaniu părea atât de lustruit, că practic Îmi puteam vedea În el propria reflexie. „Trebuie să o salut“, m-am gândit, un pic posomorâtă. Am bătut-o pe umăr: —Bună, Phoebe! Phoebe s-a Întors și s-a uitat la mine. S-a chiorât la căruciorul meu care dădea pe dinafară. Nu dădu nici măcar un semn cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zis. —Minunat, de-abia aștept. În timp ce așteptam la ușă să-mi recuperez haina, s-a produs pe neașteptate o agitație, ca și cum se Întâmpla ceva. În timp ce Phoebe și Valerie se pupau de rămas-bun, apăru din senin Marci, care Începu să se salute cu absolut toată lumea, cu pupături, de parcă petrecerea nu ar fi fost pe sfârșite, ci de-abia la Început. Avea un machiaj complet, cu un ruj Schiaparelli roz. Era Îmbrăcată cu pantaloni mulați din satin negru, pantofi cu tocuri Înalte, decupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu vin să vă salut. Sunt aici cu Pierre, spuse ea, arătând către un bărbat cu părul brunet care stătea la o masă mai Îndepărtată. Sylvie, ce mă bucur că ești aici. Voiam atât de mult să iau legătura cu tine. Serios? am făcut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ajuns sus În apartament, am dus-o pe Nina În salonul de primire și am comandat două cafés crèmes la room service. Chiar când mâncam zdravăn dintr-o farfurie cu pains aux chocolats, Hunter băgă capul pe ușă și o salută pe Nina Înainte să iasă. — Ce bărbat frumos, spuse Nina, după ce ușa se Închise. Am zâmbit. — Da, e grozav, am spus. —Și atât de plin de succes. Citesc Întruna despre show-ul ăsta la care lucrează. Sună extraordinar, mai spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vorbesc limba germană. E oribil acolo, oribil. Apropo, Nina și-a ales ceva? I-am spus că trebuie musai să poarte ceva de Thack. — Da. Îți mulțumesc că ai trimis-o, am spus. Ce naiba se petrecea? Veni și Hunter. O salută pe Sophia cât se poate nonșalant, ca și cum nu era nimic aiurea În faptul că lua cu el Într-o călătorie de afaceri o femeie frumoasă, poliglotă, cu picioare ca ale femeilor din Sardinia. Ce spusese Marci? Niciodată să nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să se Îmbujoreze. — Dumnezeule mare, am fluturi În stomac. A Început să-mi apară roșeața pe gât din cauza nervozității? Sorbind cu Înghițituri mari dintr-un pahar cu vin fiert, Giles Monterey se Îndreptă În colțul Îndepărtat al cortului, unde se salută voios cu un grup strălucitor de ruși. Pentru cineva de urma căruia era atât de greu de dat, părea, În mod sigur, foarte cunoscut. Era Înalt - pe puțin 1, 95 m - iar părul său blond era lipit de cap din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pierre din Întâmplare. La urma urmei, pe Pierre Îl invitasem eu Însămi. Aproape imediat, Sophia dispăru cu Pierre În dormitorul pentru oaspeți. Nimeni nu i-a mai văzut din nou la față toată noaptea. Nu am apucat nici măcar să mă salut cu ea, ceea ce a fost o ușurare. Ziua de Crăciun În Megève este ca decupată din Crăiasa zăpezii. Ninsoarea abundentă căzută peste noapte făcea ca orășelul să arate de parcă fusese scufundat În cremă Chantilly, biserica oferind privirii o turlă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se cunosc de cinci săptămâni, când domnișoara Blount a dispărut de la reședința din New York. Existau temeri că a murit sau că a fost răpită. Când a fost rugată să comenteze, proaspăta doamnă Monterey, strălucind În ciuda celor -20° de afară, spuse: «Salutați-le pe toate prietenele mele din New York din partea mea» și a dispărut În interiorul unui Mercedes cu geamuri fumurii. Cuplul a plecat imediat Într-o lună de miere de patru luni.“ O lacrimă mi-a tremurat În jos pe nas: toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zâmbi și luă binoclul. —Hmm... În mod sigur sunt ei doi, confirmă el. Nu părea să fie deloc surprins. Eu, În schimb, explodam de atâta entuziasm. —Haide, zise Hunter, luându-mă de mână. Hai să mergem acolo și să Îi salutăm. Douăzeci de minute mai târziu, căpitanul francez de pe „Au Bout de Souffle“ ne ajuta să urcăm la bord. Lauren și Giles ne așteptau pe punte, ținându-se de mână. Era de necrezut: Lauren, măritată! Proaspeții căsătoriți păreau să strălucească, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se numește vrajă de stăpânire. De fapt, toate vrăjile au fost traduse. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui mami, cu cuvintele ei încrucișate, zice ea - zice Stridie. E și ea pe-aici pe undeva, înăuntru, turbată de furie. S-o saluți din partea mea, zice Stridie - așa zice, cu gura lui Helen. Statuia albastră și atât de fragilă - copilul înghețat - este țăndări, împrăștiată printre bijuteriile sparte, un deget smuls aici, picioarele rupte dincolo, capul sfărâmat... Deci acum, zic, el și Mona au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
memoria unor nostalgici, care, din dosul perdelelor, de la căldura și liniștea date de obediență ori de indiferență, au perceput crivățul ca pe o ninsoare liniștită a unui Crăciun perpetuu. Astăzi, la plecarea din nou spre inimile cititorilor a Cursei rapide, salut prietenește și cu căldura sentimentelor de odinioară nealterată încă această nouă călătorie a unei lumi din care venim și noi, cei care eram tineri pe atunci; o călătorie în adâncul căreia pulsează viața însăși, plină de sentimentele și trăirile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă studentului de serviciu la intrarea în cămin. Salut! mormăie acesta absent, cufundat în lectură. Dorine! lovește cu degetul în geam cînd își dă seama cine l-a salutat ai o telegramă... scoate el mîna pe ochiul de fereastră deschis și-i arată către masa cu scrisori. Dorin rămîne cîteva clipe locului, sprijinit de balustradă, coboară apoi treptele urcate, se apropie nedumerit și ia telegrama. O citește o dată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Are de adus lemne pentru iarnă. Vlădeanu ia bonul din mîna șefului, mulțumește, roagă secretara să pună ștampila, iar înainte de-a ieși se oprește lîngă Vlad, pe care-l cunoaște din vedere locuiesc amîndoi în același bloc de garsoniere. Salut, vecine! Haideți la mine în birou, poate fac eu rost de sudor. O ia înainte, coboară un etaj, descuie o ușă și-l invită pe Vlad într-o încăpere spațioasă, în mijlocul căreia, pe un schelet metalic, stă montată o instalație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]