1,220 matches
-
Norton se afla exact la mijloc. Amprentele de la mâna stânga și de la dreapta în josul paginii: una, doua, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă puncte perfect compatibile - trei pentru condamnare și încă șase pentru un bilet către camera de gazare. Salutări, Elizabeth! Am închis sertarul, l-am mai mituit pe bătrân cu încă zece parai, ca să-și țină gura, mi-am strâns trusa de probe și am ieșit. Am marcat momentul: ora 8.10, în seara zilei de miercuri, 29 iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
voi. E un traseu cam necirculat pe-aici. A, să nu uit! Vă las cartea mea de vizită. Dacă vă mai atacă cineva, arătați-o și n-aveți probleme. Operăm numai cinci echipaje în zona asta. Încă o dată, vă mulțumim! Salutări acasă! Drum bun și succes! strigară roboții. Agresorii ieșiră spre nava lor. Dromiket 4 închise hublourile. — Ce hoți de treabă! zise Stejeran 1. — Vai de mama lor! Mereu singuri în spațiu, nu tu casă, nu tu masă... Nu li-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din vocea din eter: — Alo, „Bourule”! Sunt Roșca 7, responsabilul satelitului! — Ziceți, tovarășe Roșca! strigă Felix S 23. — Mă băieți, n-aveți cumva niște capace de delcou? — N-avem, tovarășe Roșca, și noi căutăm! — Atunci, la revedere! Să nu întârziați! Salutări acasă! Vocea se stinse. — Săracii, nu mai au nici fise... zise Felix S 23. Dom’le când e să fie, necazul te-ajunge și-n cosmos... Episodul 48 Veac nou La circa 48 de ore după notarea coordonatelor satelitului natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ea în casă cunoscându-l pe bărbatul ei. Profită de farmecul lui pentru a o ademeni la o întâlnire. Femeia venise, evident, cu alte intenții, cochetă, plină de sine. Vroiam să vorbim de un prieten în comun, începu Vlad, după salutările de rigoare. Cine? întrebă femeia. Vlad o amenință să păstreze secretul. Deși era și în interesul ei, așa cum îi aminti și Vlad, să susțină numai că domnul Erickson se oferise să o conducă acasă (de la petrecere, căci îl cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Coșbuc era gospodină. Doamna Alecsandri, pisăloagă. Doamna Minulescu, de viață. Doamna Topîrceanu, sprintenă. 354 DANIEL BĂNULESCU - Nu mai e femeie. E cadavru. - "Uitasem cât de drăgălașă izbuteai să fii. Asta-i cutremurătoarea urgență pentru care am fost invocat? Să transmit salutările tale Cristinei?" - Auziți, cică vrea să-i transmită salutări!... Știi ceva?! Nu-i transmite nici o salutare. Pedepsește-o, las-o nesalutată. Și, observând că Invitatul de Ceață intenționează să se debaraseze de difuzoarele sprijinite pe genunchi și să dispară... - Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viață. Doamna Topîrceanu, sprintenă. 354 DANIEL BĂNULESCU - Nu mai e femeie. E cadavru. - "Uitasem cât de drăgălașă izbuteai să fii. Asta-i cutremurătoarea urgență pentru care am fost invocat? Să transmit salutările tale Cristinei?" - Auziți, cică vrea să-i transmită salutări!... Știi ceva?! Nu-i transmite nici o salutare. Pedepsește-o, las-o nesalutată. Și, observând că Invitatul de Ceață intenționează să se debaraseze de difuzoarele sprijinite pe genunchi și să dispară... - Nu mă părăsi atât de iute, Adriane!... Iartă-mi limbarița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu mai e femeie. E cadavru. - "Uitasem cât de drăgălașă izbuteai să fii. Asta-i cutremurătoarea urgență pentru care am fost invocat? Să transmit salutările tale Cristinei?" - Auziți, cică vrea să-i transmită salutări!... Știi ceva?! Nu-i transmite nici o salutare. Pedepsește-o, las-o nesalutată. Și, observând că Invitatul de Ceață intenționează să se debaraseze de difuzoarele sprijinite pe genunchi și să dispară... - Nu mă părăsi atât de iute, Adriane!... Iartă-mi limbarița, Domnul și Stăpânul meu! Știu că sânt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iar trupul său încă mai desena mișcările metodice, circulare, ale Dansului Putinței. Simțea în membre povara cumplită a epuizării, dar mânia îl făcu să uite de ea. — Unde ești? strigă el. Unde? „Vocea“ gorfului nevăzut se auzi calmă dinspre pădure: — Salutare, domnule Jones. Virgil se îmbrăcă în grabă. Vultur-în-Zbor se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. Cuvintele Unde mă aflu? îi veniră pe buze pentru a doua oară pe insula Calf. Le alungă cu o grimasă crispată a gurii. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la vederea spectacolului. Virgil Jones își luă mâna stângă de pe mademoiselle Kamala, își aranjă pălăria și își puse mâna la loc. — A, zise el, vechiul meu prieten. Amicul meu atât de nerăbdător, atât de entuziast. Vultur-în-Zbor, bănuiesc. Urări de bine, salutări, felicitări, emigrări. Bea ceva. Dezbracă-te. Relaxează-te. Nu ți se pare că arăt bine? Chipeș și arătos, mă-nțelegi, în cel mai chipeș sens al cuvântului. Djin-ul cel chipeș, ăsta mi-s io. Glumițe nevinovate. Vultur-în-Zbor făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor. — A, da, Poarta. Asta înseamnă să trecem de gloată. Și să mai urcăm un picuț. Până laă până la Liv. Casa neagră. O știi. Vocea i se poticni jalnic. — O știu, răspunse Vultur-în-Zbor. Am întâlnit-o pe Liv. îți transmite salutări. Virgil se desprinse dintr-un început de reverie. — Ai întâlnit-o? întrebă el. Ești sigur? Nu, zise Vultur-în-Zbor. Purta un văl negru. Din cap până-n picioare. — Ea este, spuse Virgil. E Liv. Vultur-în-Zbor se uită de jur împrejurul camerei. Plante agățătoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chiar tu erai vârâtă până-n gât În nașterea unui prunc. Sigur, stai cât vrei, dar trebuie să vorbim pe la 17.30. Și am nevoie să te duci la Stockholm să-l liniștești Încă o dată pe Sven. Îți convine vineri, frumoaso? Salutări, Rod. Nu, vineri nu-mi convine. Nu-mi vine să cred că se așteaptă să mai fac Încă o călătorie Înainte de Căciun. Asta Înseamnă că voi rata petrecerea de Crăciun de la firmă, că va trebui să contramandez din nou prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
întoarce. În schimb, intră Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul încât se vedea că e proaspăt spălat. Speram, pentru binele ei, că nu era în onoarea repetiției. —Salutare! spuse ea melodios, trântindu-și geanta lângă ușă. Toate bune, Matthew? Îi făcu cu mâna. Ah, mă scuzați! adăugă ea dându-și seama că MM și Hazel discutau în colț. Mă încălzesc un pic, OK? Țopăind până la pervazul uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chicotea. Nu mai avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a apropierii de Paul și părea mai relaxată decât o văzusem vreodată în ultimele săptămâni. —Salutare la toată lumea, salut! zise ea, cu atâta efervescență încât aproape că vedeam bule ridicându-i-se de pe buze. Nu-i așa că e o petrecere super? N-avem de unde să știm, zise Hugo, pentru că n-am intrat încă. Dar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oraș, care se chema, cred, Uarzazat, mi s-a adus la cunoștință că seniorul era la vânătoare de lei în munții din jur și că dăduse instrucțiuni ca să merg să-l întâlnesc. I-am sărutat mâna și i-am transmis salutările unchiului meu. Mi-a pus la dispoziție o locuință unde mă puteam odihni până la înapoierea sa. S-a întors înainte de căderea nopții și m-a chemat la palatul său. M-am înfățișat, i-am sărutat iarăși mâna, i-am oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
paiul să mai existe și În afara imaginației tale. Ceea ce nu era cazul: aveam de-a face cu o simplă rețea internă, utilă, În cel mai bun caz, pentru a-i expedia Evelinei un mesaj duios sau taciturnului setul cuvenit de salutări amicale. Recunosc, nutream sincere resentimente la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil. Mă rog, rezonabilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
centrul universului tău; ființa cea mai perfectă și cea mai necesară: acum sunt o jenă“. Dar bineînțeles că am zis doar: „Oh, bine, dragul meu“ sau ceva jalnic de genul ăsta și m-am dus înapoi jos. Crystal Dragă Stacey, Salutare, Stacey! Ghici ce mi s-a-ntâmplat!!! Am căpătat în sfârșit o dată!! Așa c-o să trec de partea cealaltă imediat după ce citești tu asta- sau poate că am ajuns deja acolo. La cum se mișcă poșta britanică, nu? Oricum, roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tot în jur: de parcă o mică mișcare de rotire sub picioarele mele m-ar fi făcut să vreau să mă stabilizez. Pământul pe care stăteam, a cărui susținere o luasem întotdeauna de bună, se transformase brusc în nisipuri mișcătoare. Crystal Salutare, Stacey! Ce mai faci? Cum îți place poza de-ngeraș pe care-am pus-o-n scrisoarea asta? Mă descurc de minune - la patru săptămâni după operație, am slăbit 34 de kile și-am scăzut patru mărimi la pantaloni!!! Da! Mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
place la prea mulți oameni de mine, să știi, dat fiind că-s o fată masivă, și-așa nu am prieten, dacă asta vrei să știi. Eu cred că ești adorabilă, Stacey - serios. Să te duc acasă? Mda, ok. Crystal Salutare, Stacey!!!!! Ce faci, fată? Mă bucur foarte tare că-mi scade iar greutatea acum, după platou. Tu ai auzit de platou? Mereu ajungi la unu’, mai devreme sau mai târziu după ce treci de partea cealaltă, și tre’ să fii pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ajunse la școală, exact la ușa de la intrare, Alexandra se întâlni cu directorul școlii. Salutându-l cu „Hristos a Înviat!”, copila se feri frumos într-o parte, așteptând ca acesta să treacă. Directorul o privi, fără să-i răspundă la salutare, și o întrebă cum o cheamă și din ce clasă era. Copila îi spuse numele și clasa și intră fericită în școală. Până la începutul primei lecții, mai erau vreo zece minute. Înainte de a intra în clasă, învățătorii treceau toți mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făcut la timpul cuvenit pentru ei, pentru toate câte le-am înțeles prea târziu. Aurica Ne cunoaștem cu Aurica de câțiva ani, aproape în fiecare duminică ne vedem la biserică, dar niciodată nu vorbisem ceva mai mult decât cuvintele de salutare. După chipul ei, este greu de spus exact ce vârstă are. Este tânără, dar se pot observa unele nuanțe care vorbesc despre primii pași de trecere, așa cum se observă la florile înflorite când abia încep a se trece, dar mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a fost miraculoasă. A doua zi după petrecerea aia, Lauren primi din mâna unui mesager un bilet de la Giles Monterey, În care scria: Sunt În oraș. Ne Întâlnim joi, la ora 1, la Barul Grand Central Oyster, ca să facem schimbul. Salutări, G.M. O Întâlnire cu Giles era exact lucrul de care avea nevoie Lauren pentru a ieși din pasa proastă, deși speram că pasiunea orbitoare pe care o avea pentru el Începea să se mai domolească. El nu era liber și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sunt alte lucruri mai importante în viață, de pildă o burtă sănătoasă. Ce face Pestrița? se simți dator Nicu să-ntrebe, deși, de când a vrut să plece de la el, n-o mai iubea. Mănâncă, bea, se găinățează și-ți trimite salutări. Dar băiatului nu-i păsa de salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de pildă o burtă sănătoasă. Ce face Pestrița? se simți dator Nicu să-ntrebe, deși, de când a vrut să plece de la el, n-o mai iubea. Mănâncă, bea, se găinățează și-ți trimite salutări. Dar băiatului nu-i păsa de salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu peștișorul de aur, să nu-și irosească
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întreaga gospodărie, între timp, își schimbaseră puțin înfățișarea: erau asfaltate și păreau ceva mai largi. Lipsea totuși ceva, acea inimă fragedă din camera alăturată ce-l intimida plăcut și-l făcea să uite și de lecții și de școală. După salutările de rigoare, soția lui Bidaru nu se putu abține și exclamă: Ce minunată grădină ai, un adevărat colț de rai! Apoi, după ce urcase cele patru-cinci trepte și se oprise chiar pe cerdac, în pragul ușii, neștiind cine se află dincolo
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în fiecare zi dunele astea. Sute, mii, poate milioane de dune. Vreți să mă convingeți că nu s-ar putea camufla acolo o întreagă armată? O adâncitură în teren, o pânză de culoare deschisă, un pic de nisip deasupra, și salutare... — De acord, recunoscu pilotul care vorbise primul. Perfect de acord... Dar ce vreți, atunci? Să ne întoarcem și să continuăm să pierdem timpul și să consumăm benzină? N-o să-i găsim, insistă. N-o să-i găsim niciodată! Locotenentul Razman negă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]