1,130 matches
-
etc. Evoluția de la pasiv la ergativ, frecvent invocată în literatura de specialitate, a fost pusă sub semnul întrebării și chiar contestată cu argumente istorice. Analizând originile ergativității în zona sud-asiatică, Klaiman (1987) compară construcțiile ergative și cele pasive pornind de la sanscrită, trecând prin indo-iraniană și terminând cu limbile sud-asiatice de azi. Acest autor adoptă o clasificare a limbilor ergative aparținând lui Trask (1979)79: tipul A (limbi ergative care au partiții ergativ−acuzativ, determinate de ierarhia nominală − vezi supra, 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai superficial decât în cazul tipului A, nu pasivul a stat la originea construcției ergative (specifice perfectului), ci o combinație de proprietăți morfologice (marcarea cazuală nominală, comportamentul cliticelor pronominale, acordul verbului plin și al verbelor auxiliare). Mai mult, datele din sanscrita clasică și din indo-iraniană îl conduc pe Klaiman (1987: 64) la concluzia că, în aceste limbi, construcția ergativă a precedat și, poate, a și influențat dezvoltarea pasivului. Aldrige (2007a) analizează problema ergativității în limbile austroneziene de vest, demonstrând că acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lipsa acesteia este produsul evoluției istorice și al relației dintre limbă și realitățile cognitive. Trecutul (perfectiv) a fost devreme dominat de participiul trecut pasiv; folosit inițial pentru procese tranzitive, participiul exprima rezultatul unui eveniment. Montaut (2006) arată că, încă din sanscrita clasică, expresia canonică pentru "X a făcut Y" era "de către X, Y a fost făcut", cu agentul pronominal în cazul instrumental/genitiv și participiul predicativ acordat în gen și număr cu pacientul. Acesta este tiparul moștenit de actuala structură ergativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasivă (Montaut 1998b: 140; 2006). Structura ergativă din limba hindi modernă, ca și cea din panjabi și marathi își are originea în construcția pasivă; participiul trecut pasiv sau adjectivul verbal a preluat rolul de a exprima procese trecute încă din sanscrita clasică (Montaut 1998b: 143). Încă din epoca marilor epopei (Mahabharata, Ramayana), enunțurile la trecut erau predicații nominale cu agent instrumental, iar participiul trecut pasiv (acordat cu pacientul în nominativ) funcționa predicativ. La originea construcției ergative se află tendința agentului de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
face, desigur, o foarte dificilă alegere. Dar ea urmărește să îl elibereze tocmai de pluralitate, să-l facă să devină strîns în sine și în Unitate, să atingă starea de unificat. Grecescul monakhos, ebraicul yahșd și siriacul șhșd‡y‡4, sanscritul kaivalya 5 desemnează ființa care a ales Unitatea, care tinde să asume întregul real și să îl reconducă spre Principiul său. Dacă acceptăm concluziile la care ajunge Peter Brown studiind concepția asupra corpului în creștinătatea timpurie, o anumită linie de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
secolul al VII-lea î. Hr. în anul 624 sau 623. Un punct de vedere diferit ne oferă savantul japonez H. Nakamura, care plasează nașterea Iluminatului mult mai târziu, în anul 463 î. Hr. El se bazează pe legendele expuse în versiunile sanscrite, tibetane și chineze ale scripturilor buddhiste, precum și pe cercetările unui înaintaș al său, Hakuju Ui. În ceea ce privește luna în care s-a născut Buddha, cercetările converg către același rezultat. E vorba de luna vesăkha, care corespunde perioadei aprilie-mai din calendarul nostru
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
păli: Vesăli) și Kosambi. Ca mulți alți înțelepți ai Antichității, precum Socrate, Pyrrhon, Confucius și Iisus, Buddha și-a predicat învățătura oral, nescriind nimic. A folosit dialectul magădhī, limba comună a populațiilor din zonele în care a activat, și nu sanscrita, pe care o foloseau doar brahmanii și învățații. După convertirea celor cinci asceți, Buddha a petrecut un timp în Varanasi, capitala puternicului regat Kăśī, la nord-est de Magadha, în India centrală. Acest oraș comercial, situat într-un punct strategic pentru
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
sfârșitul acestei perioade însă, sculpturile devin explicite, reprezentând episoade din viața lui Buddha și învățătura sa. Se știe că după moartea lui Buddha, trupul său a fost incinerat, relicvele au fost împărțite și deasupra acestora au fost înălțate stūpe. Termenul sanscrit stūpa (păli: thūpa) denotă o piatră de hotar sau un monument. În perioada vedică, termenul definea un mormânt sub forma unei movile cu un stâlp sau o coloană. Conservarea rămășițelor pământești ale unor regi sau eroi în construcții funerare era
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
V-XIV), iar apoi de islamizare (secolele XV-XVI), mai mult sau mai puțin profundă 552. Deși majoritatea au adoptat religia musulmană Într-o mică măsură sunt creștini, budiști, hinduiști. Javarezii aparțin grupului lingvistic malaio-polineziene de vest, integrând numeroase Împrumuturi din sanscrită. O principală trăsătură o constituie existența a patru niveluri de limbă, cu aceeași gramatică, Însă cu vocabular adesea diferit, utilizat În funcție de propriul rang social și de rangul interlocutorului (inferior, egal, superior sau mult superior). 550 Filmul documentar Dead Birds (1963
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
s-ar fi Întâmplat nimic, până ce urna nu este Îngropată În pământ. ORIGINALITATE ARTISTICĂ Influența oriental-asiatică, În special indiană și chineză, se resimte puternic În dezvoltarea culturii și civilizației indoneziene (religie, scriere, artă). La Kutei (Borneo Oriental) se păstrează inscripții sanscrite din jurul anului 400 d.Hr.; cea mai veche statuie brahmanică, de influență pallava (Vishnu din Tjibuaja) datează din secolul al VII-lea; statui cu figura lui 583 Cf.I.Lips, op. cit, p. 528. 388 Buddha au fost descoperite În insula
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este recunoscut centru de masaj cu pietre fierbinți, cu ulei și extracte de alge, sau unul cu lovituri, asemănător celui suedez. Renumele insulei se datorează și templelor sale din perioada regatului Majapahit. Termenul de Pura, acordat pentru templu, provine din sanscrită și Înseamnă spațiu Înconjurat cu ziduri. Numărul lor este foarte mare, ținând cont că se găsesc În fiecare sat cel puțin trei temple, fiind aliniate În funcție de munte, mare și răsărit. Cel mai popular este Pura Puseh sau templul originilor, dedicat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
1,8 milioane de persoane. Folosirea autoturismelor personale este descurajată În centrul orașului prin taxe rutiere. 468 SIMBOLUL SUCCESULUI Denumirea de Singapore derivă din limba malay ce semnifică: sinda (leu) și pura (oraș), care la rândul ei provine din limba sanscrită (simha și pura). Tradiția atribuie aceste nume unui prinț indian din Sumatra (secolului al XIV-lea), numit Sang Nila Utama, care după ce a zărit un leu feroce pe insulă În timpul unei furtuni, a redenumit-o Orașul Leilor. Singapore este un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
căciulă ce i-ar fi aparținut lui Yeti - omul zăpezii, s-au analizat câteva fire de păr de către laboratoarele de la British Museum din Londra, ajungându-se la concluzia că „ erau, de fapt, fire de mistreț”. Epoca Vedelor, Literatura indiană, limba sanscrită, hinduismul, budismul, Imperiul Mogul, Epoca Gandhi sunt prezentate pertinent, semn că avem o certă cunoscătoare a spiritului indian, cu informații din cărți de referință, inclusiv Mircea Eliade, Sergiu Al. George, Ioan Petru Culian. Mare feministă. autoarea se referă, pe spații
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
unor istorici, dintr-o veche limbă vorbită în zona Caucazului și a Mării Negre unde cuvântul voino era utilizat pentru a denumi o băutură amețitoare preparată din struguri. Alți cercetători consideră că sursa etimologică a acestui cuvânt se află în rădăcina sanscrită vêna (așadar cu mii de ani înaintea erei creștine), deși licoarea numită sôma nu era obținută din struguri, ci dintr-o plantă (probabil asclepias acida) cu virtuți psihotice, ba chiar psihedelice. Alții afirmă 11 că poporul hitit (cam acum 5000
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vrem să ni le facem? spun pe un ton mirat. Am găsit un specialist În tatuaje pentru nou-născuți, care vine chiar În sala de naștere. Ne-am gîndit să-i desenăm un vulturaș pe spate, cu numele noastre scrise În sanscrită... — Nu vă las să-mi tatuați nepotul. Cuvintele ei sînt ca o rafală de mitralieră. — A, ba da. Luke a căpătat microbul tatuajului cînd eram În luna de miere. El și-a făcut cinșpe! Îi zîmbesc dulce. Și, imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
numeroase tehnici ale divinației permiteau cunoașterea viitorului. Drumul tainelor ascunse în liniile mâinii pornește din India (Valmiki) spre China, Tibet, Egipt, Persia și ajunge în Europa prin intermediul grecilor (Anaxogoras) și romanilor, apoi al arabilor, cu elemente de astrologie și religie sanscrită și budistă. Știința divinației are valoare în psihologie, în holistică (drept parte pentru întreg); metoda de divinație consideră că anumite întâmplări nefericite pot fi evitate, drept dovadă diversitatea tehnicilor și numărul considerabil al documentelor scrise, care arată prestigiul de care
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
preoteselor iubirii. Sarasvati este zeița energiei creatoare asociate artelor (muzică, dans), este patroana celor 64 de arte printre care și arta iubirii. Ea guvernează și intuitivitatea și învățătura. Este și zeița înțelepciunii, cunoașterii, oratoriei, este mama scripturilor Veda, inventatoarea scrierii sanscrite, ocrotitoarea științei, literaturii și artei. Ca soție a lui Brahma poartă și numele Brahmi. Demonii sexuali feminini sunt zeități feminine seducătoare ce asaltează bărbații, îi prind în mrejele lor până ce unii dintre ei mor. Aceștia poartă nume ca: Lamia, Lilith
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
i-au continuat opera pănă în 1870. Celelalte forme de teatru oriental sunt, dimpotrivă, cvasi necunoscute în secolul al XIX-lea. În 1895, când Lugné-Poe montează Le Chariot de terre cuite 6, una din piesele cele mai celebre ale repertoriului sanscrit, se petrece o adevărată revelație pentru publicul occidental. În 1931, venirea la Paris a unei trupe din Bali, care suscită imediat un articol înflăcărat de-al lui Artaud, intitulat "Pe scena balineză" ("Sur le théâtre balinais"), provoacă la rându-i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-un limbaj mut pe care tradiția l-a păstrat. Datorită acestui fapt, îndată ce eroul intră în scenă, spectatorul posedă multe informații despre el, care nu vor trebui exprimate prin cuvânt. Fiecare din formele dramaturgice orientale, și în special drama sanscrită, teatrul Nô japonez, teatrul de umbre javanez, i-a transmis Occidentului secrete de fabricație. Raporturile teatrului cu iluzia sunt regândite în Europa secolului al XX-lea ca urmare a descoperirii stilizării din teatrele orientale la care se referă toți teoreticienii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mlaștină" au corespondenți în mari, meu. Pentru mlaștină este și indoeuropeanul tibh, trecut în slavă de asemena, de unde l-am luat ca "tină". Pentru "a se mișca energic", "a se juca", corespondentul primar este rebh. "Viu", "vioi" se regăsește din sanscritul jĭvas. Pentru "a se umfla" avem teu. Pentru "a cufunda" avem indoeuropeanul guebh. Culoarea "închisă", "negru", "întunecat" are corespondent indoeuropean în mel și kers (riksei). Pentru "tulbure" avem dher. Salm înseamnă "sărat", iar snad "dulce". Corespondentul pentru "cald" este guherm
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
fac trecerea la Jiul de astăzi, la vechiul slav zivŭ, cu sensul de "viu", "vioi"47. După o a doua soluție, ce apare mai plauzibilă, numele originar geto-dac al râului ar fi avut încă dinainte de Ptolemeu o formă apropiată de sanscritul jĭvas, cu același sens de "viu", "vioi"48. În acest caz, la Ptolemeu apare o traducere în latină care accentuează caracterul de râu sălbatic al Jiului (verbul latin rabo înseamnă "a fi furios", "a turba"); deci, rhabosus flumen - râu furios
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Odra”, „Kwartalnik Filozoficzny”, „Przegle¸d Orientalistyczny”, „Folia Orientalia” și „The Tibet Journal”. A primit mai multe distincții: Premiul Asociației Traducătorilor Polonezi (1991), Premiul revistei „Literatura na șwiecie” (1992), Premiul Fundației Culturii Polone (1994). A tradus din limbile portugheză, engleză, suedeză, sanscrită, franceză, tibetană, germană. Din literatura română a transpus în polonă, cu destulă acuratețe, Vânătoarea regală de D. R. Popescu, Secretul doctorului Honigberger de Mircea Eliade, Pe culmile disperării de Emil Cioran și Pitești de Virgil Ierunca, în 1989 alcătuind, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
sunt hidrologia și meteorologia. Circuitul apei în natură a fost descoperit, sau măcar intuit, foarte devreme în istoria omenirii. Chiar Biblia face referire de mai multe ori la acest circuit, în special în legătură cu potopul. Următorul citat este tradus din textul sanscrit al cărții indiene Manusmrti, carte cu o origine de cel puțin 2500-3000 de ani: “Apa se ridică la cer sub formă de vapori; din cer coboară sub formă de ploaie, din ploaie se nasc plantele, și din plante, animalele” (Manusmriti
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
În a doua jumătate a secolului al IX-lea, care se consolidează Într-o importantă operă apologetică a zoroastrismului În confruntarea cu Islamul, iudaismul, creștinismul, maniheismul. Textul ne-a parvenit În versiuni pazand (persană medie transcrisă cu caractere avestice) și sanscrită, datorită comunității de parsii din India. Deosebit de importante sunt Bundahișn și D¶nkard pentru conținuturile lor antologico-enciclopedice variate și pentru mărimea considerabilă (mai ales D¶nkard), dar și Ard³ Wșr³z n³mag, pentru faima pe care a avut-o, ca opera
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conținuturile lor antologico-enciclopedice variate și pentru mărimea considerabilă (mai ales D¶nkard), dar și Ard³ Wșr³z n³mag, pentru faima pe care a avut-o, ca opera cea mai populară din Întreaga literatură zoroastriană, tradusă În diferite limbi orientale, În persană, sanscrită și gujarati și, de ceva timp, chiar În limbi europene. Bundahișn (MacKenzie, 1989a) tratează, În treizeci de capitole, În două redactări (Marele Bundahișn sau Bundahișn-ul Iranian, versiune prescurtată provenită dintr-o tradiție manuscrisă diferită), despre cosmogonie, despre legendele umanității, Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]