1,391 matches
-
și inimile fără a stârni și importante rezistențe. Respingerea drepturilor omului Încă dinainte de a face cunoștință cu criticile gânditorilor opuși Revoluției, ideea că ar putea exista valori universale care să se impună În fața drepturilor pozitive a fost Întâmpinată cu numeroase sarcasme. Ne vom mulțumi să le cităm pe cele mai cunoscute. Astfel, Montaigne spunea: „Sunt șugubeți atunci când, pentru a conferi o anumită siguranță legilor, afirmă că există unele ferme, perpetue și imuabile, pe care le numesc naturale, care sunt Întipărite În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de tip „reactiv” și Întoarcerea la „rădăcini” dovedesc, la rândul lor, existența unui „puseu identitar” tot mai acut care poate duce la conflicte interetnice. Spectrul poziționărilor este aici dintre cele mai vaste, mergând de la stigmatizare la cosmopolitism, de la nostalgie la sarcasm, „compromisurile” realizate bazându-se pe „constituirea de teritorii bine delimitate”, pe „respectarea riguroasă a distanțelor” și pe „strategiide consolidare” foarte elaborate Întemeiate pe „concilieri” și pe „tranzacții”. O dată ce homo urbanus ă nici cu totul citadin, nici aparținând cu adevărat periferiei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Paleologu. Nu s-au săturat de România, deși ea îi contrariază abundent, n-au exaltările tânărului Cioran, deși furiile nu pot fi evitate, își păstrează ochiul critic și față de orbirile occidentale, nu sunt programatic iconoclaști, doar severi, nu ajung la sarcasmele din Politice-le lui H.-R. Patapievici, dar durerea afectează același organ care secretează luciditate. Nu se entuziasmează față de gloriile zilei, se distanțează critic de mizerabilismul la modă printre congeneri, nu-și precupețesc săgețile față de fauna seminariilor, „trainingurilor“, lansărilor cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
așa-numita,,mecanică a conversației" (rol important, cu precădere în cazul schimbării rolurilor); în raport cu nivelul,,relațional" al interacțiunilor (rol fundamental în negocierea identităților și a relației interpersonale; acești termeni pot exprima deferența, distanța sau intimitatea, tandrețea sau injuria, flatarea, tachinarea, sarcasmul etc.) - de unde posibila funcție de manipulare, respectiv ludică a acestor expresii. Dintr-un alt punct de vedere, într-o analiză semantico-pragmatică a acestor termeni, se disting funcții precum cea de interpelare și identificare/desemnare a interlocutorului, de marcare a rolului comunicativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
treptată prilejuită de eșecul "profeților de ocazie" a făcut ca apocalipsa, inaugurarea eshatonului, să supraviețuiască Apocalipsei Sf. Ioan, ajungându-se la ceea ce noi am numit apocalipsa după... Apocalipsă. Ascuns în puzderia de profeții infirmate, sfârșitul istoriei devine, cum remarca cu sarcasm istoricul Lucian Boia, o istorie fără sfârșit,7 un lucru absurd de altfel. În această eventualitate ar avea loc un progres infinit, care, spune Berdiaev, ar însemna triumful morții: "Singură învierea a tot ce e viu poate da un sens
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
dintre care două au devenit clasice. Prima este executarea filosofului grec Socrate, acuzat de răzvrătire contra zeilor cetății. Este victoria ignoranței asupra unuia dintre cele mai mari genii ale filosofiei elene. Mediocritatea reprezentanților puterii politice, pentru a se răzbuna pe sarcasmul, ironiile și libertinismul lui Socrate (pe care nu le puteau înțelege), îl condamnă la moarte. Socrate, căruia i s-a oferit posibilitatea să scape, refuză, și acceptă să fie executat în capitala democrației ateniene din acele timpuri, ca simbol al
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Socrate, cu elocința și autocontrolul caracteristic. Cartea a patra descrie modul în care el își educa studenții, dându-l de exemplu pe studentul Euthydemus. Memorabilia este cea mai largă și documentată descriere a comportamentului. Tiradele, replicile pline de umor și sarcasm construiesc o apologetică care prezintă mai puțin filosofia lui Socrate și mai mult personalitatea sa. Toate cele patru volume dovedesc nedreapta sentință a juriului. 2 Platon, 12 volume. Vol. I tradus de Harold North Fowler; Introducere de W.R.M. Lamb
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
anti-burghezia mea profundă, ca și, poate, un anumit umanism. Specia umană trebuie contemplată, suportată și iubită În totalitatea ei, a „fețelor” ei și, așa cum mă despart de nu puțini magistrali scriitori - Caragiale, de exemplu, sau Flaubert! - când aceștia Își varsă sarcasmul asupra „proștilor”, la fel, nu-i Înțeleg pe acei posesori ai unei culturi și inteligențe veritabile care... se tem de nebuni! Și care „Îi fug”, se tem să intre În contact cu ei. Oare aceștia nu-și amintesc nici măcar un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unei „prostii Încăpățânate, arogante” sau ca o „megalomanie evidentă, asumată”, Înconjurat fiind nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o replică usturătoare și cu un accentuat simț al ridicolului. Simț care Îi Împinge spre sarcasm și sarcasme facile, ignorând cu seninătate și aplomb arta ironiei, de dedublare a persoanei și distanța minimă de ființe și obiecte, „dubiu” inspirat, care a făcut din Socrate primul pedagog al civilizației europene. M-aș fi potrivit mai bine, probabil
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încăpățânate, arogante” sau ca o „megalomanie evidentă, asumată”, Înconjurat fiind nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o replică usturătoare și cu un accentuat simț al ridicolului. Simț care Îi Împinge spre sarcasm și sarcasme facile, ignorând cu seninătate și aplomb arta ironiei, de dedublare a persoanei și distanța minimă de ființe și obiecte, „dubiu” inspirat, care a făcut din Socrate primul pedagog al civilizației europene. M-aș fi potrivit mai bine, probabil - vorbesc mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lacurilor acelei provincii Îndepărtate, urma să fisureze pilonii formidabili ai marelui imperiu, dar și să edifice milenarul nostru Mit european. Iată un „exemplu” magistral care trebuie să ne pună pe gânduri când suntem tentați de a „persifla” sau umple de sarcasme pe „proștii noștri contemporani”, pradă ușoară și de fapt falsă pentru atâția oameni „deștepți”. A, mi se va spune, „proștii aceia” erau „altfel” și apoi Spiritul Sfânt le-a infuzat energia și geniul credinței! Da, e adevărat, dar Înainte de pogorârea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să fiu!”. Deoarece, mereu, insul cu bun-simț pe care l-am moștenit odată cu sângele și cu culoarea ochilor mă trăgea... nu, nu „În jos”, ci spre comunitatea În mijlocul căreia nașterea și secolul m-au „parașutat” și, nu o dată, propriu-mi sarcasm se ridica Împotriva „eului” meu „fabricat, puberal”, incapabil de a se dezlipi, la o vârstă matură, de fantasmele și reflexele ideatice ale primei tinereți. Și atunci, când pe la „mijlocul vieții” totul părea că „se aranjase”, Încă o dată, „cineva” „a stricat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mâncărime la limbă sau voind să mă arăt interesant, cum li se Întâmplă unor puberi nesiguri de sine sau arătând precoce semne ale vanității, m-am „auzit” Întrebându-l pe ironicul Petrașcu, care nu scăpa vreodată ocazia să-și exerseze sarcasmul sau spiritul În defavoarea „subordonaților” săi, școleri fără disciplină: - Domnule profesor, vreau să vă pun o Întrebare: ce e, la urma-urmelor, acest eu care mi-a apărut de la o vreme și care mă sâcâie?... Eu...? Ce fel de eu...? s-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
improbabilă, ca și mai improbabila mea Întoarcere În țară, riscând nu numai mânia „marelui șef”, dar, mai ales, bunul plac al camarilei sale politice, brutale, disprețuind elita literară, Îngâmfată și abrutizată de uriașele sale privilegii. Ca și bunul plac și sarcasmul nu puținor colegi, la care, În sfârșit, invidia literară, bine dospită de cariera, dar mai ales de primele romane ale mele, putea să-și facă loc, să-și dea curs În toată impunitatea. Devenisem un fel de „vânat liber”, ein
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prea bine limba și, Într-un fel, deși reflexele „lor” de gândire, de comportament, mă atrăgeau, mi-erau cumva străine, străine totuși de felul meu, fiind un ins mai degrabă greoi, fără acea celebră replică a bucureșteanului și fără arta sarcasmului care Îi ajută pe munteni, mai ales, să suporte istoria, nenorocirile, dar și personalitățile incomode, autohtone sau venite de aiurea; pe scurt, deși Îl admir, nu sunt un fan necondiționat al lui nenea Iancu Caragiale, trac la origine (spune Drăghicescu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prietenul lui Hitler, mai aveau reflexul de a arde valorile spirituale ale unui neam! -, dar o falangă Întreagă de tineri, de care ne-am ocupat puțin mai sus, maimuțăresc postmodernismul, servili ultimelor mode și stăpânilor pasageri ai mass-mediei, Încărcând de sarcasm personalitățile contemporane și operele lor - pe care nu prea le-au citit sau nu le-au Înțeles, instrucția lor fiind, În general, superficială, fără acces la valorile clasice europene!... Iată, printre altele, de ce „Îndrăzneala mea, nerușinarea” mea de a voi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu greu, și nu până la capăt, cum se Întâmplă prin părțile noastre, ironia lor, ce este, În persoana dar și În textele lor, una dintre armele cele mai eficiente, mai uzuale - ironia lor, care m-a făcut să descopăr realitatea sarcasmului românesc, ce nu rareori cade În simplă bădărănie! - și chiar și politețea lor care, bineînțeles, nu e decât o mască, dar... prețioasă, deoarece face parte din tradiția lor, din blazonul tradiției lor, așa cum la noi, la popoarele bătrâne, dar mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
opoziției care-l critica pe Ion Iliescu, șef al statului ales prin vot universal, aproape În aceiași termeni care fuseseră folosiți Înainte contra camarilei ceaușiste. Spre deosebire de Cioran, firea lui Ionescu Îmi era străină, În sensul că el afecta mai ales sarcasmul și ironia, ca forme de apreciere sau comentariu, unul dintre acele temperamente jucăușe, de puber neobosit, dublat, se’nțelege, de marea sa experiență de viață și literară franceză. Nu lipsit Însă de o anume ranchiună față de felul În care, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la măsura grotescă, ce Învia practicile stalinismului, de a-i denunța În scris securității pe străinii cu care aveam contact - refuz care a atras după sine excluderea din partid și de la revistă! -, Dinescu era, ca și azi, vesel, proferând un sarcasm ce dizolva totul În jur și care-l apăra, probabil, ca un bandaj, de spaima singurătății. Dar În care nu-și mai găsea, din punctul meu de vedere, nici un punct de sprijin o acțiune comună, o inițiativă care să solidarizeze
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Înșine: corupția și lenea, două păcate majore, care au produs altele mai mici și teribil de „infiltrante”, printre care minciuna și bârfa ridicată la rang de adevăr, chiar de lege, fatalismul dus la exces, ce provoacă la rându-i acel sarcasm care e capabil să Înjosească, să dezarmeze orice inițiativă, ajungându-se până acolo Încât naivitatea să treacă drept prostie, iar hoția drept deșteptăciune! Acest „balans”, cum l-am numit mai sus, Între emulii lui Eminescu și Cioran - balans care se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care se grăbesc a le interpreta la „primul nivel”, cum o spuneam; astfel, pentru a da un unic exemplu, „ura sau disprețul său față de origini, față de Români”!, eu am interpretat-o de la Început, de la primele lecturi nu ca pe un sarcasm necruțător și brutal față de țara și strămoșii săi, ci invers, ca pe o ironie, nici măcar foarte subtilă, la adresa lectorilor săi francezi, bruscându-i tocmai pentru că „nu se așteptau” ca un venetic literat să creadă același lucru pe care-l „știau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
însă anticipată de poetul român în scrisoarea către Iacob Negruzzi, care însoțea textul intitulat Epigonii. "Predecesorii noștri nota Eminescu credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale". Tocmai aceste apropieri insolite, revelatoare pentru unii, prilej de ironie și sarcasm pentru alții, îl obligă pe Theodor Codreanu să atingă în Controverse eminesciene unele chestiuni considerate rezolvate, dar care în realitate nu impun nici pe departe concluzii definitive. Complexitatea imaginarului la Eminescu, semnificația miturilor și variantele "oglinzii" în viziunea sa, receptarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se intitulează, după cum urmează: De la marxism la "corectitudinea politică", Eminescu și patologia "corectitudinii politice", Șansa de a fi reacționar, Eminescu și creștinismul remanent, Canonul și utopiile lui, Este Paul Goma un Soljenițân?, Cazul Patapievici (ce însumează o paletă largă asupra sarcasmului celui care crede că "românii sunt "un popor fără istorie""), O nouă stafie a corectitudinii politice, Salvatorii nației sau criza morală a criticii. Lista rămâne impresionantă și nu trebuie uitat că aceasta nu include toate titlurile avute în vedere. Oricum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și idealurilor generoase, dezamăgirea de a asista la o continuă degradare a umanității”. Adolescenții acestor ani de convulsii sunt marcați de „paradoxul tragic al istoriei” ultimelor decenii. În versurile lor acesta „transpare semnificativ”; „pretutindeni se simte gustul amar, ironia tristă, sarcasmul bufon, teama de ce va fi, spaima de un dezastru ecologic și escatologic împotriva cărora luptă încrederea încă nealterată în victoria valorilor pozitive, în reabilitarea râsului, [a] frumuseții sufletești, în natura încă neatinsă de poluare, în iubirea întoarsă la rosturile ei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
blurată a lui "a fost odată". Care nu ne înfățișează totdeauna o imagine tonică și reconfortantă; doar atunci când temeiul neștirbit al valorii copleșește, impunând respect, prețuire și dreaptă judecată. Este utilizat un limbaj critic direct, nesofisticat, potențat de ironie și sarcasm, totdeauna susținut de solidă încărcătură culturală. Magda spune deschis, argumentat și convingător, lucrurilor pe nume, și, mai ales, rostește răspicat ceea ce, din varii motive conjuncturale, este ocolit, ocultat, cu vinovăție trecut sub tăcere. Ridică brutal preșul și apare gunoiul adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]