2,312 matches
-
istoric grec, care a trăit în secolul V î. Hr. A scris o carte numită Historia. Este numit „părintele istoriei”. Histria - colonie grecească pe malul Mării Negre, azi zonă istorică. Horațiu (65-8 î. Hr.) - unul din cei mai mari poeți romani. A scris Satire și Ode. Hotin - cetate puternic întărită la granița de nord a Moldovei. A făcut parte din Țara Moldovei în vremea lui Ștefan cel Mare (vezi Ștefan cel Mare). A fost cucerită pe rând de poloni, turci, austrieci. hrisov - document emis
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
prin invocarea divinității, pe de altă parte îi admonestează și îi incriminează pe cei care „s-au îmbogățit defrișând în mod criminal podoaba arboricolă a vechilor noștri codri”. (p. 139) Găsim destule pagini în care atitudinea și limbajul sunt specifice satirei. În eseul începutul noului an școlar 2009 - 2010, surprindem satisfacția pe care autorul o trăiește pe 15 septembrie, într-un moment de compensație morală care îi vine peste ani. Invitat la ziua festivă a școlii „în care a ars sufletește
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Horror. — Boetius și un animal favorit, mormăi Ignatius. Ce mai descoperire! — Ar’ să deschidă peste vro trei zile. Tre’ să vii și tu. E număru’ cel mai grozav pe care l-am văzut. — Îmi pot imagina, spuse respectuos Ignatius. Vreo satiră strălucită despre decadența Vechiului Sud, prezentată în fața porcilor neavizați care frecventează Bucuria Nopții. Sărmana Harlett! Spune-mi, ce fel de animal favorit are? — De, asta nu po’ să-ți spun. Tre’ să vezi tu singur. Harla are și ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
probe... ă Noile probe privesc dispariția lui Rataziaiev. Ai vreo probă că Rataziaiev a fost omorât? I-ai găsit cadavrul? Dacă e așa, sunt surprins că nu m-ai informat despre așa un amănunt semnificativ. Prokurorul zâmbi afectat de usturimea satirei sale. ă Cel puțin, în cazul morții bruște a unui individ sănătos aflat în floarea vieții sale... ă Descrierea mai că nu i se potrivește acestui tip Govorov. ă ... legea prevede stabilirea cauzei morții. O examinare medicală se impune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
preț marfă pe care o puteți cumpăra cu banii voștri. Ele sînt bani. Desigur, poezia sau tabloul, odată cumpărate, se autodistrug, distrugîndu-l prin aceasta și pe proprietarul lor. „Conținutul“ oricărei opere de artă este un atac, sau cel puțin o satiră, la adresa materialismului. Ceea ce este cu adevărat interesant Într-o operă de artă nu poate fi deținut, deși poate fi expus. Dar noaptea, după ce oaspeții au plecat acasă, mai bine Întoarceți blestemata aia de operă de artă cu fața la perete, sau acoperiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte (ibid., pp. 62-65): „Ceea ce apropie pe dl Jacques G. Costin de nefericitul său înaintaș este doar un principiu de poezie și vervă imaginativă, derivat la Urmuz în fantast și satiră, la dl Jacques G. Costin în ireverență grațioasă și în comentarii la adresa academicului, mai exact a didacticului. Dacă și la unul, și la altul avem de a face cu o lume arbitrară, cu o lume în răspăr, timbrul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un „material didactic” suficient de interesant pentru a ilustra un capitol al volumului Figuri și forme literare (Editura Casa Școalelor, București, 1946, pp. 177-182, cap. „Locuri comune, sinonime și echivocuri”). Printre trăsăturile stilistice identificate de autor se numără persiflarea clișeului, satira locului comun (acesta adăpostind cel mai adesea generalitatea ideii și absența emoției). Importanța scrierilor lui Urmuz rămîne documentară („un document lingvistic de mare însemnătate, un prilej de a demasca unele din procedeele limbii”), limbajul urmuzian conținînd „vocabule, nonsensuri de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
război, În 1946, Julian Huxley a fost numit director general al UNESCO, recent creat. În același an, fratele său publica Reîntoarcere În minunata lume nouă, În care Încerca să-și prezinte prima carte ca pe o acuzare, ca pe o satiră. Câțiva ani mai târziu, Aldous Huxley a devenit o cauțiune teoretică majoră a experienței hippy. Aldous fusese dintotdeauna adeptul unei libertăți sexuale totale și jucase un rol de pionier În folosirea drogurilor psihedelice. Toți fondatorii de la Esalen Îl cunoșteau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șase milioane de evrei? l-am întrebat. — Categoric nu, mi-a răspuns arhitectul Auschwitz-ului, cel ce a introdus în crematorii benzi transportoare, cel mai mare consumator din lume de gaz numit Cyklon - B. Necunoscând bine omul, am încercat la adresa lui o satiră colegială - cel puțin mie mi s-a părut a fi colegială. — Erați un simplu soldat..., am zis eu, nu primeați ordine de la superiori ca orice soldat din lume? Eichmann s-a întors spre un gardian și a început să turuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ei și? am făcut eu. — Din cufărul acela și cel mai mic cuvințel scris de dumneata fusese publicat, a spus Wirtanen. — Și? — Bodovskov începuse să umple din nou cufărul cu propria lui magie, a continuat Wirtanen. Poliția a găsit o satiră de două mii de pagini despre Armata Roșie, scrisă într-un stil vădit nebodovskovian. Pentru această comportare nebodovskoviană, Bodovskov a fost împușcat... Dar ajunge cu trecutul! a spus Wirtanen. Ascultă ce am să-ți spun în legătură cu viitorul. În aproximativ o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
împrăștiate prin hârtii. Portretul lui era lipit de a lui Tasso. Epistola stătuse de mult în cronică. Era veche. Trecu încă o lună și primii un pachet dintr-un mic oraș al Germaniei - reședința unui rege - miniatură, rege - parodie, rege - satiră. Pachetul era c-un manuscript, manuscriptul biografiei lui Toma Nour. Printre foi, o fâșie de hârtie cu cuvintele următoare: Amice, N-am murit încă, însă sunt condamnat la moarte. Esecuțiunea mea va fi în curând. Locuiesc într-un palat mare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poporul este forța eficientă a operei de artă" și "individul izolat nu ar putea inventa nimic, în cel mai bun caz și-ar putea asuma o invenție comună". Seamănă, aceste admirații colective care nu costă nimic amorul-propriu al persoanei, cu satirele impersonale care nu ofensează pe nimeni pentru că se adresează în cel mai nediferențiat mod tuturor"254. Deși făcute cu ceva vreme în urmă, remarcile lui Tarde sînt încă de actualitate. Oare astăzi nu avem de-a face cu atîția indivizi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unor strategii din domeniul criticii literare. Asemenea strategii sunt bazate pe luarea în considerare a tipologiei narative, a progresiei narațiunii și a coeziunii sale. Una dintre tipologiile frecvente, conținând patru tipuri narative de bază, include povestirea romanțată, comedia, tragedia și satira. În cazul variantei „romanțate”, un erou trece printr-o serie de provocări pe drumul spre ținta lui sau spre victoria sa finală, iar esența călătoriei este lupta în sine. Scopul „comediei”1 este restaurarea ordinii sociale, iar eroul trebuie să
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
lupta în sine. Scopul „comediei”1 este restaurarea ordinii sociale, iar eroul trebuie să posede abilitățile sociale necesare pentru a învinge pericolele ce amenință această ordine. În „tragedie”, eroul este învins de forțele răului și ostracizat de către societate. În fine, „satira” oferă o perspectivă cinică asupra hegemoniei sociale. Pentru mai multe detalii, vezi Chanfrault-Duchet, 1991; Gergen, 1988; Murray, 1988) Progresia narațiunii se referă la evoluția intrigii în timp. Într-o „narațiune progresivă”, povestea avansează constant (figura 5.1). În „narațiunea regresivă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
câteva concluzii importante pot fi formulate cu claritate. Analiza structurii poveștii integrale s-a realizat prin reprezentarea vieții în etape. Deși speram să pot desprinde niște tipuri structurale care să corespundă celor reprezentate în literatură (de exemplu, povestea romanțată, comedia, satira sau tragedia), structura analizei mele nu corespunde în mod strict modelelor clasice. Cu toate acestea, dacă revin la termenii pe care i-am explicat la începutul capitolului, modelul narativ din poveștile bărbaților seamănă în mare cu „povestea romanțată”, în măsura în care și
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
și rareori (și mult mai tîrziu) pentru a fi cunoscuți, citiți, comentați...? Poetul de la Începutul secolului al XIX-lea n-are Încă ambiția de a fi autor. „Autorlîcul” apare mai tîrziu și se răspîndește repede din moment ce Heliade scrie deîndată o satiră a autorlîcului, iar Kogălniceanu instaurează critica literară pentru a pune stavilă În primul rînd maniei de a scrie. La 1820 poetul român ezită să-și semneze poemele, din pudoare sau din orgoliu (poezia nu-i o carte de vizită convenabilă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sacre, Înălțați pe femeie la gradul ei predestinat de la Început, cîntați pe toți bărbații cei mari, Înălțați-i de model Înaintea posterității, Înălțați virtutea prin tragediile voastre și flagelați numai și numai viciul, iar nu pe om, În comediile și satirele voastre, și veți deveni suveranii tuturor politicilor. Ocupați-vă cîți simțiți În voi darul de sus, vocația preoției, ocupați-vă de vera teologie, de vera morală, de știința educațiunii, Însurați-vă și deveniți părinți de familie, simțiți amorul conjugal și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
după cum o știm mai cu osebire toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului”, CÎteva cuvinte În loc de prefață, 1847). Se plînge, dar fără disperarea biblică a lui Ion Heliade Rădulescu. Neliniștea ia la autorul Satirei duhului meu forma resemnării. O resemnare, altfel, laborioasă. Atît cît este, limba Îl servește, poetul scrie În toate genurile, plîngerile lui (În Epistole) sînt cam retorice pentru că versurile spun indirect ceea ce autorul afirmă că nu poate spune. Putem spune atunci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cel dintîi poet român care are, pe de-a-ntregul, o conștiință artizanală. E un poeta faber cu mentalitatea și mijloacele de expresie de la 1840. Heliade gîndea În același sens, Însă poezia lui anarhică, inventivă, limbajul lui nebunesc Îl contrazic. Autorul Satirelor și Epistolelor este consecvent cu principiile pe care le propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a preface cîte sînt de Îndreptat”, a căuta „rima
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ea decît pentru a-i dezvolta partea morală. Trecerea de la intenție la faptă nu implică un dramatism, o agresiune asupra formelor ostile. Cu toată spaima (teoretică) pentru libertățile prea mari ale dialectului În care scrie, autorul meditațiilor patriotice și al satirelor nu pare a Întîmpina obstacole În calea intențiilor sale: formele se supun, ideile „drepte și Înalte” Își află ușor expresia trebuitoare. Înălțarea, mărirea obiectului poetic presupun o lepădare a lui de culoarea și densitatea materială. Sensibil la latura morală, Alexandrescu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tenebros romantic. Peisajul este completat, În Cimitirul, cu o peșteră Întunecată, simbol, evident, de ordin moral: „azil al pocăinței”. Aici locuiește o „groaznică iazmă” ce zbiară „sătănește”, alt simbol, din galeria, acum, a monștrilor cu care se luptă poetul În Satire. Alexandrescu manifestă o oarecare preferință pentru asemenea spații retrase În care sălășluiesc umbrele, iazmele. SÎnt locuri sumbre, ascunse de ochii lumii, bătute de viscole rele, stăpînite de neguri. Ele stimulează În așa chip gîndirea Încît gîndirea, de obicei potolită, resemnată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o personificare originală a ideilor: „după o mitologie nouă, prin verbe cu sugestii de mișcări corporale” (G. Călinescu: Gr. M. Alecsandrescu, E.P.L., 1962). Adevărul este că toți poeții din epocă scriu În mai multe genuri, că trecerea de la elegie la satiră este un fenomen curent. Dualitatea nu-i un simplu fenomen stilistic (specific fazei culturale a literaturii), dualitatea exprimă disponibilitățile spiritului Întemeietor. Credința că poezia poate spune totul (idee atît de clar formulată de Ion Heliade Rădulescu) este răspîndită printre romanticii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un simplu fenomen stilistic (specific fazei culturale a literaturii), dualitatea exprimă disponibilitățile spiritului Întemeietor. Credința că poezia poate spune totul (idee atît de clar formulată de Ion Heliade Rădulescu) este răspîndită printre romanticii de la 1840. Gr. Alexandrescu nu face excepție. Satirele, fabulele sale i-au adus o mare reputație. Discursul este, aici, mai unitar, tonul mai just și mai variat (are dreptate Șerban Cioculescu), demonstrația de idei mai strînsă, mai directă, talentul de a figura, de a alegoriza o idee morală
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spiritului moral. Un avînt și o stingere, o Înăl(are, mărire și o Învăluire, Înlănțuire a obiectului atunci cînd obiectul intră În teritoriul decepției: acestea sînt ritmurile poemului, aceasta este alternanța discursului, nestatornicia poetului În statornica lui tristețe. În Epistole, satire, fabule, tensiunea dintre cele două planuri aproape că dispare. Peisajul este eliminat (afară de o critică a peisajului pastoral În Epistola către Ion CÎmpineanu), elementele sensibile rămîn ascunse, fantezia caută alte mijloace pentru a personifica o idee. Din punctul de vedere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
valoare. Dimpotrivă, poemele se rețin mai ușor prin caracterul sentențios și muzical al versului. Versuri discursive: discursul liric se are pe sine ca obiect. Retorica elimină imaginația materială. În poem se instalează un climat de uscăciune și gravitate, alternat (În Satire, fabule) cu acela al bonomiei și sarcasmului. Fantezia se pune În slujba unei idei și se lasă acaparată de ea. Discursul liric devine, În totalitate, ideologic (moral) sau alegoric (moral prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la acea anticameră a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]