2,314 matches
-
Moldova. Au mai fost reproduse, din volume sau periodice, Riga Poloniei și Prințul Moldaviei de C. Negruzzi, poezii de C. Stamati și Gh. Asachi, fabule de Al. Donici și câteva articole ale lui I. Heliade-Rădulescu (Despre autori, Pseudonime și Despre satiră). Privită ca manifestare reprezentativă a vremii, dar mai cu seamă în perspectivă istorică, revista lui M. Kogălniceanu reflectă preocupările intelectuale și sensibilitatea unei epoci, simbolizând prin titlu o entitate etnică, lingvistică și teritorială. Adoptând denumirea care definea o străveche unitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
unor minime reguli ale naturii, a unei potriviri între firi. Aleatoriul nu este recomandabil în artă, unde totul trebuie să se supună unui bun-simț care este cel al tradiției. Prin urmare, amestecul între tagme, între regnuri era respins de autorul Satirelor. Strutocamila, Camilopardalul (așa cum erau ele percepute, ca hibrizi, de către antici și medievali), dar mai ales Coracopardalisul se înscriu în această categorie. Și, alături de ele, și Monocheroleopardalul. Să revenim la întrebarea anterioară: cum rezolvă Cantemir acest "conflict de interese"? Ioana Em
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
2 Idem, pp. 88-89. 3 Idem, p. 91. 4 D. Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 490. 5 Epistula ad Pisones. De Arte poetica/ Epistola către Pisoni. Arta poetica, traducere de Ionel Marinescu, în vol. Horatius, Opera omnia, vol. 2, Satire. Epistole. Arta poetică. Ediție critică, ediție îngrijită, studiu intriductiv, note și indici: Mihai Nichita, Editura Univers, București, 1980, p. 309. 6 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 91. 7 D. Cantemir, op. cit., p. 614. 8 Giovanni Pico della Mirandola, Despre demnitatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
379 Idem, p. 88-89. 380 Idem, p. 91. 381 D. Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 490. 382 Epistula ad Pisones. De Arte poetica/ Epistola către Pisoni. Arta poetica, traducere de Ionel Marinescu, în vol. Horatius, Opera omnia, vol. 2, Satire.Epistole. Arta poetică. Ediție critică, ediție îngrijită, studiu intriductiv, note și indici: Mihai Nichita, Editura Univers, București, 1980, p. 309. 383 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 91. 384 D. Cantemir, op. cit., p. 614. 385 Giovanni Pico della Mirandola, Despre demnitatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și D. Bolintineanu, dar și Hugo, Musset, Byron) și de căderile frecvente în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și o faună interlopă. Golania devenise nu în ultimul rând un teatru caricatural la adresa comunismului. Ceea ce se petrecea acolo era un fel de happening de tip pamflet, dar și o fiesta a libertății de gândire și exprimare. Ironia, atmosfera de satiră, hazul, veselia, ghidușia devin o caracteristică a manifestației din Piața Universității. În câteva seri, regizorul Nae Caranfil a parodiat, cu ajutorul manifestanților, mitinguri electorale ale Frontului Salvării Naționale sau ale Partidului Comunist Român. Erau vizibile și debordante umorul și persiflarea. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
în judecata sa, care să cântărească lucrurile fără inflamare, fără patos. Patriotul știe ce și cât este țara sa; el încearcă să o amelioreze, dacă este cazul. Și, de obicei, este nevoie de așa ceva, așa cum este nevoie de ironie și satiră pentru a sancționa defectele umane. Nu există patrie ori țară perfectă. Patriotul autentic ar trebui să știe acest lucru. Dar există patrii ori țări perfectibile. Această carte este dedicată detractorilor României și, în egală măsură, admiratorilor ei împătimiți, tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Sibiu (1929) ș.a. Debutează cu versuri, la „Familia”, în 1904, iar editorial cu placheta Florile dalbe, apărută în 1912. Poetul valorifică experiența războiului în Doine din zile de luptă (1917) și în Îngerul a strigat (1931). De altă factură sunt „satirele” din culegerea Popești din patru unghiuri (1936), orientarea gândiristă precizându-se în versurile din Pânea neagră (1939). Registrul sentimental-intimist este mai pregnant în volumele Ziua mamei (1929) și Jertfa iubirii (1940), acesta din urmă incluzând primele sale poezii, inedite până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
orientării sunt mărturisite de încercarea de monografie Nicolae Iorga (1931). A tradus Faust de Goethe și, în colaborare, Golem de Gustav Meyrink și Viața omului de Leonid Andreev, dar și fragmente din literatura latină clasică (din Tristele lui Ovidiu și Satirele lui Iuvenal, împreună cu G. Frunză, din Epistolele lui Horațiu ș.a.), numeroase fragmente din poeții maghiari, din Alessandro Manzoni, din R. Burns și H. W. Longfellow și din poezia germană. A lăsat în manuscris o colecție intulată Cântece de război (1916-1918
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
întârziat”, al majorității compunerilor i se sustrage îndeosebi poezia pentru copii, unde versul scurt este mai spontan, iar diminutivele, rima onomatopeică, naivitățile își găsesc locul potrivit. Lumea copilăriei din Pasărea măiastră își păstrează încă energia neprefăcută, asocierile spontane și coloritul. Satirele din Popești din patru unghiuri, urmând, pare-se, Scrisorile și sonetele de aceeași factură ale lui Eminescu, sunt lipsite de precizia și percutanța modelului, ca și de forța lui plastică. Aici totul are mai degrabă un aer moralist-didactic, diluat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
viața lor a Început să prospere. Oameni dârzi ai muntelui, au folosit adesea viclenia și dibăcia, dovedind inteligență, energie și voință. Spiritul vioi și mintea pătrunzătoare trădează o obârșie nobilă de esență superioară. La acestea adăugăm talentul batjocoritor, mânuind o satiră care dovedește Încă o dată Înțelepciunea sufletului. Această finețe a spiritului care, În general s a dovedit prevăzător, deși uneori nu-i lipsește lenevia și trândăvia, inspirată din morala Orientului, acestea din urmă fiind aduse aici din Câmpia Moldovei. Istoria vitregă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dă, în primul număr, un marș, celebrând ziua revoluției (Cântec de libertate, improvizat în ziua de 11 iunie) și reproduce, după „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, O noapte pe malul Dunării, cu o temă de actualitate - robia țăranilor. O satiră în proză îi aparține lui Grigore Alexandrescu. Gazeta găzduiește pamfletul anonim Cuvânt a unui țăran cătră boieri. La rubrica „Urzici” sunt caracterizate moravuri și persoane ostile revoluției. De câteva ori apar și știri teatrale. Se traduce, în foileton, Carlota Corday
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
real talent care își trădează vocația, abandonându-și scrisul unor interese dogmatice, extraliterare. Dincolo de ușurința cu care a răspuns comandamentelor perioadei, apropiindu-se totuși într-o mai mare măsură decât alți scribi ai epocii de zona esteticului și alternând registrul satirei „usturătoare” cu acela al construcției „grave”, monumentale în intenție, înclinația lui autentică, neexploatată suficient, este aceea de a experimenta în sensul ficțiunilor arborescente, al complicațiilor narative, al spiritului ludic, parodic și autoironic. De asemenea, sunt evidente calitățile prozatorului de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
ați vizitat și Madridul? Da, e extraordinar! Taurii care mor sub privirile triumfale ale toreadorilor... Iar seara am petrecut-o într-o casă de plăceri, știți... madrilencele... temperament iberic... Domnul Puiu se încadra foarte bine în înfierarea lui Eminescu din Satira III. Câteodată vorbea cu glas tare, ca pentru sine: „Ei... cine știe ce ne mai așteaptă...”. Asta însemna că totuși ceva se petrecea înăuntrul său. Căpitanul T. Dar cel care ne atrăgea în mod îngrijorător atenția era căpitanul T. Bărbat frumos și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cele șase numere continuau numerotarea cotidianului „Independentul”. Articolul-program, scris de G. Russe-Admirescu (Opiniunea publică), prea puțin susținut de conținutul revistei, militează pentru autoritatea criticii, pentru autonomia și obiectivitatea ei. Unele articole polemice indică o orientare antijunimistă (se republică fragmente din satira lui M. Zamphirescu, Muza de la Borta-Rece) și antisocialistă. Ținta atacurilor este îndeosebi Anton Bacalbașa, contestat de Toma Florescu și acuzat de plagiat de G. Russe-Admirescu. În sprijinul acuzației se traduce Le Colonel Ramollot de Charles Leroy, modelul lui Bacalbașa pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
mari asemănător cu cel de la „Dacia literară”, adaptat la cerințele momentului. Versurile lui V. Alecsandri, în care poetul cânta idealul Unirii sau gloriosul trecut istoric, constituie arma cea mai de preț a gazetei. În același spirit, Gr. Alexandrescu dădea aici satire și versuri patriotice, printre care Cometei anonsate pentru 13 iunie și Răspunsul cometei, iar Dimitrie Ralet, articole politice în spirit unionist. G. Crețeanu colabora cu versuri patriotice, cu un poem în proză, în care imita cadențele înflăcărate ale Cântării României
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286355_a_287684]
-
Comisia Centrală de la Focșani. Se căsătorește aici cu Raluca, fiica spătarului Stamatin. În iunie 1860, poetul dă semne de alienație mintală. Boala îl va chinui, cu intermitențe, până la sfârșitul vieții. Ediția definitivă, alcătuită de autor în 1863, Meditații, elegii, epistole, satire și fabule, cuprindea și Memorial de călătorie. A. este obligat să se retragă din viața publică; îi apar sporadic producții neconcludente. Pentru fiica sa, Angelina, a tradus din Ed. Laboulaye Povești albastre (1872). În 1882 „Cimpoiul” îi tipărea traducerea primelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
are pe pământ”. Totodată, confesiunea sa se deschide către marile porniri și motivații altruiste existente în om, însoțindu-se de denunțarea falsului, în morală și politică. Așa se face că poetul e autor de solilocvii și elegii, dar deopotrivă de satire și fabule. Despărțită în registre antitetice, creația sa se dovedește, în fond, rodul aceleiași trăiri romantice, ce nu poate accepta lumea decât în formula idealității ei. Structurii lui A., înclinat spre reflecția gravă, îi răspunde formula lirică a meditației, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
strălucirea concretului imagistic, cât din dramatismul discursului, rod al unei interiorități dilematice, tentată să complice, și al unui spirit rațiocinant. Între patosul romantic al meditației sau al elegiei și permanențele vieții morale notate cu sobrietate clasică în fabule, epistolele și satirele lui A. reunesc gustul reflecției și verva ironică în monologul-autoportret al unui voltairian. Poetul este aici un lucid fără mizantropie, suflet animat de idealuri umanitare și inteligență marcată de pasiunea ideilor, în asociere cu ironia caustică, un moștenitor spiritual al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
și cultul rațiunii până la stilul reflecției, demitizant, iconoclast. Cele mai multe dintre epistole gravitează în jurul întrebărilor pe care poetul și le pune cu privire la artă și la condiția de creator, la raporturile cu poezia și cu lumea (Epistolă d. I. C., Epistolă către Voltaire). Satiră. Duhului meu se numără printre cele mai cunoscute creații ale lui A., expresie deplină a unei ironii superioare, desfășurată cu vervă. Poetul oferă drept „model” imaginea vieții mondene a timpului, însoțind-o însă de notația acută a ridicolului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
mare verosimilitate și nici un detaliu nu e întâmplător sau inutil. Artist cu reușite personale certe, A. deschide drum poeziei de mari tensiuni lăuntrice, pe linia liricii de interogație și atmosferă meditativă, și conturează un ton, un relief de accente propriu satirei, poetul numărându-se între precursorii direcți ai lui M. Eminescu. În proză (Memorial de călătorie), deși tonalitatea este naturală, dezinvoltă, autorul nu se ridică dincolo de observația directă și însemnarea topografică, excepție făcând paginile ce descriu un răsărit de lună la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
având fiorul imensității și raționalității universului. G. CĂLINESCU SCRIERI: [Poezii], în Florian, Eliezer și Neftali, București, 1832; Poezii, București, 1838; Poezii, Iași, 1842; Suvenire și impresii, epistole și fabule, București, 1847; ed. îngr. I. Fischer, București, 1969; Meditații, elegii, epistole, satire și fabule, București, 1863; Scrieri în versuri și proză, cu amintiri de Ion Ghica, București, 1893; Opere complete, îngr. și pref. Em. Gârleanu, București, 1907; Scrieri în versuri și proză, pref. G. Coșbuc, București, 1913; Poezii alese, îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
f.a.; Opere, îngr. I. Fischer, introd. Silvian Iosifescu, București, 1957; ed. Opere, I, îngr. I. Fischer, pref. I. Roman, București, 1972; Poezii. Proză, îngr. I. Fischer și Mircea Anghelescu, București, 1977; Poezii, îngr. Doina Comloșan, Timișoara, 1987; Elegii. Epistole și satire. Fabule. Memorial de călătorie, îngr. Constantin Mohanu, București, 1995; Fabule. Poezii. Proză, pref. Adrian Ghencea, București, 2002. Traduceri: Florian, Eliezer și Neftali, București, 1832; Voltaire, Alzira sau Americanii, București, 1835, Meropa, București, 1847; Ed. Laboulaye, Povești albastre, București, 1972; [Béranger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
am aflat, s-a sinucis la Paris, Doamne ! Acolo-i și Eliade. Și Cioran, Ionescu, mai toți la Paris sau în America, pe unde au putut și ei. — Tănase ? — Tănase a murit suspect, de la o infecție, vezi Doamne, nu de la satirele împotriva rușilor. Nu se comentează, dar se știe... Și e mai bine să nu deschizi subiectul. — Și Sachi ? Sachi, dragul de el... — Pribeagu a scăpat, e în Israel. Nu cred că ai să-l mai vezi vreodată... — Și Mihail ? — Mort
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cărți, F. practică o publicistică la granița cu proza alertă, degajată; secvențe citadine, contraste pitorești (patosul aclimatizării la metropolă, maliții de blochaus și tramcar) nasc replici de un haz destins, spumos, șarje duios vitriolante „à la nenea Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din care s-au păstrat fragmente), lua asupra sa ceva din acest duh sarcastic, incisiv. Lirismul și tendința psihologizantă domină și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]