1,144 matches
-
primul material se spunea: <<În domeniul investițiilor, mobilizați de chemarea adresată de Dumneavoastră lucrătorilor În construcții, am reușit să recuperăm rămînerile În urmă Înregistrate În prima parte a anului, avînd asigurate condiții pentru realizarea integrală a planului pe acest an>>”. Scărpinându-se, nedumerit de gogoașa autorului, sub șapca de leninist birocrat, cenzorul notase: „Al doilea material infirma: <<Dacă ar fi să analizăm posibilitățile Întreprinderii județene de construcții montaj Vaslui de a-și Îndeplini planul de producție pe acesta an, s-ar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
critice pe președinte, dar recunoaște c) nu seam)n) cu Lyndon Johnson. —Ăla era un om deștept, spune Eban cu v)dit) admirație. Am auzit c) Johnson l-a Întâmpinat odat) pe Eban cu cuvintele: „Domnule ambasador, stau aici, m) scarpin În cur și m) gândesc la Is-ra-el”. Eban Îmi confirm) Întâmplarea, dar Îmi spune c) Johnson avea un fel deosebit de prietenos de a vorbi. Prietenie, dar nu f)r) respect. Eban m) Întreab) ce cred despre candidații democrați - despre Henry
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
relația noastră oculară a fost reînnodată din când În când, În timpul a două sau trei veri. Apărea ca din pământ, stătea Întotdeauna deoparte, Întotdeauna În picioarele goale, frecându-și partea din interior a tălpii strângi de glezna piciorului drept sau scărpinându-și cu degetul inelar cărarea din părul castaniu, În timp ce calul meu era Înșeuat lângă trunchiul unui copac, când tot alaiul servitorilor noștri de la țară ne conducea Într-o dimineață răcoroasă de septembrie spre oraș, unde ne stabileam iarna. De fiecare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iarba fiarelor", ursitoarele i-au menit -, d-aia nu poate fi răpus de fier vrăjmaș. Plimbă ursu', Gheorghiță! Îi om, om ca tăți oamenii, numa' că-i mai viteaz și mai isteț decât tăți, nu-i afli păreche. Toader se scarpină în creștet bântuit de îndoială: O hi... Parcă poți să știi?... Că prea n-are habar de moarte când s-avântă cu spada. Parcă poți ști cine-i cu adevărat "Năzdrăvanu' Moldovei"? Să ni-l ție Dumnezău! După Lipnic, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca la nuntă, strigând până la ultima suflare: "Pentru Moldova și Ștefan!!! Moldovaaa!!!" Gheorghiță dârdâie încetișor: 'Mnetale ce gândești, bădie? S-or mântui cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ia la fugă privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii nebun sau să faci pe nebunu' ca să poți striga un adevăr fără să-ți pierzi capu'. Mă ia cu amețeală, bădiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmblânzește: Dragul meu!... Neprețuitul meu "Mare" vistiernic! Rogu-te! Mai fă o minune! Nu o dată te-ai dat peste cap, de trei ori, de șapte ori, tu știi ce-ai făcut! Mai fă o dată! Tu ești băiat deștept!... Juga se scarpină în cap. Asta înseamnă că a întrezărit o soluție. Ar fi ceva, spune el gânditor. Vămile... Nu dijmuiesc după lege... Fură... Iau șpagă... Da-da! Fură!se mânie Ștefan. Ai văzut ce căsoaie și-au ridicat?! În vreme de zurbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voi... noi suntem trecători... Moldova e veșnică! Voi... voi sunteți ultima mea nădejde... De plecați și voi... Se lasă o tăcere grea. Toader, descumpănit, se foiește când pe un picior, când pe altul, cu ochii pe opincă, se cioșmolește, se scarpină în cap... Și-și ia inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Doamne!"... Și mie, tot de acolo mi se trage... Când mă apucă, zdrumic coajă de salcie... Privirea îi cade pe clepsidră. O răstoarnă. Privește fascinat nisipul ce se prefiră bob cu bob. Ce crezi că-i viața, Negrilă? Negrilă se scarpină în creștet, se foiește de pe un picior pe altul, transpiră... Apăi... Știu eu?... Ceva... ceva ce trece... Așa-i Negrilă! "Ceva ce trece"... Fuge!... Zboară, Negrilă!... Zboară! Și, odată cu ea, trecem și noi... Uite, mangosâta aiasta, arată el clepsidra fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trebuință de atâtea... Mulțămesc Măriei tale... Ce să-mi dăruiești? Mi-o dat Domnul de toate, zâmbește Daniil. De nimică n-am trebuință... Adică... dacă Măria ta binevoiește, trebuință aș avea... îndrăznește Daniil după câteva clipe de cumpănă și un scărpinat în creștet. Da! Spune! Orice! Spune!... O daltă mi-ar face trebuință... și o ridică de jos dintre sfărmături, o răsucește pe-o parte, pe alta. Iaca, s-a tocit... s-a și știrbit într-un colț, săraca... Mă chinui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
romanțe, și nimeni nu era dispus să se uite la un vizitator întârziat. Îmi era somn, singurul loc liber pentru a ațipi o clipă era o jumătate de bancă într-un parc, cealaltă jumătate fiind ocupată de un bătrân gras, scărpinându-se insistent pe sub paltonul care îi ținea de plapomă. Am mai încercat câte o soluție, dar nu am avut noroc. * Se făcu dimineață, mi-am primit mașina, care pornea în sfârșit, și, condus de motanul umanizat, dându-i destul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ridice hărțile de la catedră. Gugiuman a ridicat din umeri: - Eu leam făcut pe toate și cu ele îmi țin cursurile. Dacă mi le luați, va trebui să le refac. Nu durează decât trei zile. Șefii de la serviciile secrete s-au scărpinat în cap și au hotărât că trebuie să înființeze la catedra de cartografie a universității al doilea serviciu secret, controlat, ca nu cumva să fie sustras ceva. În plus, asistentul profesorului a devenit informatorul securității. Prea puțin i-a păsat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativă: Când vei fi la adunare Sau vorbești cu oarecare, Te păzește foarte tare, Ca nu din vreo rea dedare, Să-ți fie mâinile ajunse Spre părțile cele ascunse, Au să te scarpini cu ele Spre locurile acele, Că e lucrul de rușine Și a fi nu se cuvine. Cumulul de elemente constituie procedeul pictural, ca în "Istoria poamelor", răsturnare masivă de fructe într-o natură moartă: Pe vestita Chitră, cap a fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cultivat și idilicul cu aceeași metodă a vibrației retorice în surdină. În Bunicul, Bunica, fericirea apare ca o euforie și totul e văzut extatic ca printr-un ochi excitat de opiu. Binicul, căzut într-o stare de dulce imbecilitate, se scarpină fără gânduri printre flori. Din toată activitatea dramatică a lui Delavrancea nu s-a putut menține la suprafață decât "trilogia", și din aceasta mai ales Apus de soare, care e drama autocratului și senilului, gelos de prestigiul lui și peste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ocolul, mirosi îndelung cu râtul lui roz, temător își ținu coada întoarsă în semn de întrebare, și apoi, fie prin voință, fie dintr-o imperioasă necesitate, oprit în fața cepului ce era singurul punct reliefat din atâtea rotunzimi, începu să se scarpine." Pe nesimțite comparația simplă e părăsită pentru o asociație plastică, dând naștere la un univers nou, fantastic, creat după legi absurde din simplul plac al ochiului (maniera de mai târziu Urmuz și Arghezi). Doctorul, trăsura, caii și vizitiul sunt văzuți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tot Orientul Apropiat. Oricît s-ar pupa ei în bot cu întunecatul Iahwe, în fața lui ivriții sînt ,,ca niște străini și venetici”. Uite că și Iahwiță mai scapă cîte un adevăr despre cei pe care i-a ales să-i scarpine între coarne și să-i pună la bir de protecție și pază. În Numeri îi găsim chiar precizați pe conducătorii filistenilor cu care urdiile ivrite s-au încăierat pentru o palmă de pământ furat și un loc sub soare unde
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: „Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Enumeră florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar enumeră florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
vivacitate, un colpotor desăvîrșit (dar și un creator) de glume. Succesul unui banc îl încînta aproape la fel de mult ca și succesul unui poem. Își privea cu satisfacție auditoriul, trăgea lacom din țigară, își netezea de două-trei ori părul, apoi se scărpina (inimitabil!) în creștet cu degetul mic al uneia dintre mîini, parcă pentru a-și zgîndări din nou spiritul. Lipsa lui astăzi, prima zi a Festivalului Bacovia, a fost comentată mai mult decît prezența altora. Cîțiva dintre scriitorii ieșeni s-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ai planului doi și care aveau privilegiul de a apărea mereu în ecrane odată cu Ceaușescu. Acum, șeful avea să apară singur-singurel. De câteva ori el, de câteva ori cu soția. Când deschidea gura, când ducea mâna la nas să se scarpine (gest împărtășit cu fidelitate de soția sa), imaginea se schimba brusc. Șeful a fost tot timpul nervos. Fotografii și operatorii au trebuit să se străduiască pentru a oferi a doua zi presei imagini cu Ceaușescu. Șeful, cu grija sa părintească
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
decis să le las pe altădată, considerând că nu au legătură directă cu ceea ce mă interesa. — Îmi pare rău, dar Atlasul ilustrat al mamiferelor se consultă doar în sala de lectură și nu vi-l pot da acasă, spuse ea, scărpinându-se cu pixul la tâmplă. — Mă interesează mult acest atlas și este foarte important pentru mine să-l pot răsfoi puțin. Vă promit că-l aduc mâine dimineață. Stați liniștită, nu o să vă creez nici un fel de probleme. — Seria aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-mi direcționeze conștiința în vederea efectuării permutărilor. Așa e? — Exact. — Atunci de ce vorbiți de sfârșitul lumii? După terminarea permutărilor, al treilea circuit se întrerupe automat și conștiința mea revine la circuitul numărul unu. — Lucrurile nu stau chiar așa, spuse Profesorul scărpinându-se la ceafă. Daca ar fi așa, ar fi foarte simplu, dar al treilea circuit nu are sistem de întrerupere automată. — Deci e deschis în permanență în capul meu? — Da, este. Dar... dar eu vorbesc și mă mișc folosindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă corectă Profesorul. — Indiferent dacă-i gard sau zid, nu mă interesează și pace. Îmi permiteți să fiu supărat pentru tot ce mi s-a întâmplat, nu? — Da, n-ai decât, dar nu văd la ce-ți folosește, spuse Profesorul scărpinându-se după ureche. Vina vă aparține sută la sută. Eu n-am greșit cu nimic. Dumneavoastră ați pus la cale totul și m-ați târât pur și simplu în hățișul ăsta din care n-am cum să mai ies. Ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a ființei sale divizate, o traversare a scrisului cu acea "apă mai neagră ca cerneala se tălăzuia mânioasă de cele două părți". O astfel de pată de cerneală chiar pe piele este evocată de scriitorul-lepros care scrie: "Mă chinui, mă scarpin [...] Am abcese de stil și fraza îmi dă mâncărimi. Ce grea vâslă e pana și cum ideea, atunci când trebuie să sapi cu ea, este un curent potrivnic!" (Scrisori către Louise Colet, sfârșit de octmbrie 1851). Îmbarcat în scris 415, Flaubert
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tu însuți" (Către Louise Colet, 23-12-1853). Dar este și o asceză, fiindcă viața scriitorului este cea a unui sfânt ducând "o viață, pustie de orice bucurie exterioară" care încearcă pentru arta sa "o dragoste frenetică și pervertită", "ciliciu care îl scarpină pântecele" (Correspondance, Conard, II, 394). Nu ajungi în cer decât prin martiriu. Urci la cer cu o coroană de spini pe cap, cu inima străpunsă, cu mâinele însângerate și chipul radios" ( III, 362). Dacă vreți totodată să căutați Fericirea și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vreau, aș fi ales să fiu un mărunt evreu din Est într-un colț al sălii, fără nici o umbră de îngrijorare; tatăl discută în mijloc cu bărbații, mama, înfofolită scotocește printre zdrențele de călătorie, sora sporovăiește cu fetele și se scarpină în părul frumos- și peste câteva săptămâni vor fi în America. Desigur nu este atât de simplu; a fost deja o dizenterie; oamenii de pe stradă îi înjură pe fereastră, chiar între ei evreii se ceartă, doi dintre ei s-au
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]