7,371 matches
-
la locul de munca. Smith a combinat conceptul de ‘learning by doing” cu economiile de scală în conceptul de diviziune a muncii care, la rându-i, poate fi ameliorată grație mărimii și extinderii pieței. În condiții de randamente crescătoare la scală, experiența sau outputul cumulativ al muncitorilor crește. Acesta generează schimbarea tehnologică. Ca răspuns, schimbarea tehnologică în termeni “learning by doing” stimulează diviziunea și specializarea muncii, prin creșterea bogăției și profiturilor și procesul de acumulare a a capitalului. Cum ar spune
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
mitologică forte ca acea a furiilor, înrudită elementelor. Și ce-a creat Crelinger din figurile tragediilor lui Raupach? În Fata aerului, o creațiune fantastică ce trecea peste orce realitate, în Chriemhield, o femeie ce se dezvoltă înaintea ochilor noștri pe scala-ntreagă a simțirei până la furia demonică. Cum a fost virificate de ea figurele femeiești din Hohensiaufi? Și acuma ni stă încă naintea ochilor noștri Sophia Schroder în Contele Chawanski, o icoană a stăpânei despote ce domnește brutal peste cei fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decisivamente cel mai muzical dintre toate vocalele. Ce loc să-i dăm lui ă și î? De-aceea nu e doar întîmplare cumcă tocmai pe el îl întrebuințează la cultura tonului muzical, făcîndu-l înaintea tuturora pe el purtătorul atât în scală cât și-n solfegii, pentru că el se potrivește mai bine la câștigarea portamentului și a curățeniei tonului, din cauza ținoarei sale curat muzicale. De-aceea și pe actor îl putem consilia și recomanda esercițiul acesta, de-a lăsa adeseori {EminescuOpXIV 291
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arată mai mult puterea simțitoare, pentru că, cum am zis, a e tonul uman curat în cea mai simplă a lui manifestare. De-aceea ar fi un esercițiu care s-ar plăti daca actorul ar încerca să esprime în a o scală de simțiri varii și dac-ar percurge formele diferite a puterei lui interjecționale. A e tonul curat, ne-mpiedecat, el e așadar barea naturală de la care se dezvoltă celelalte vocale în linie a-și de-scendinte. Înspre adâncime (profonditate) a trece în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunetul o, în înălțime trece în sunetul e, care amândouă formează numai membrele mijlocii a șirului din urmă. Căci o înspre adâncime trece în u, și e înspre înălțime trece în i. Așa se formează din mijlocul lui a curat scala și-n sus și-n jos a cărei poluri estreme se sfârșesc în u și i. Un auz organizat cu justeță va simți această scală în vocale care urcă și coboară. Actorul trebuie așadar, asemenea cântărețului, să-și însușească această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și e înspre înălțime trece în i. Așa se formează din mijlocul lui a curat scala și-n sus și-n jos a cărei poluri estreme se sfârșesc în u și i. Un auz organizat cu justeță va simți această scală în vocale care urcă și coboară. Actorul trebuie așadar, asemenea cântărețului, să-și însușească această scală în coeziunea ei muzicală și să se nevoiască de-a o dezvolta până la o curățenie desăvârșită. De-aceea actorul trebuie să petreacă cu pronunția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-n sus și-n jos a cărei poluri estreme se sfârșesc în u și i. Un auz organizat cu justeță va simți această scală în vocale care urcă și coboară. Actorul trebuie așadar, asemenea cântărețului, să-și însușească această scală în coeziunea ei muzicală și să se nevoiască de-a o dezvolta până la o curățenie desăvârșită. De-aceea actorul trebuie să petreacă cu pronunția, spre cultivarea tonului, această scală a vocalelor, însă de la diferite tonuri fundamentale a lui a, parte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și coboară. Actorul trebuie așadar, asemenea cântărețului, să-și însușească această scală în coeziunea ei muzicală și să se nevoiască de-a o dezvolta până la o curățenie desăvârșită. De-aceea actorul trebuie să petreacă cu pronunția, spre cultivarea tonului, această scală a vocalelor, însă de la diferite tonuri fundamentale a lui a, parte pentru de-a învăța a pricepe fiece vocală pentru sine în deplina ei valoare și spre a deveni cu desăvârșire domn peste ea, parte apoi pentru de-a aprecia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fiece vocală pentru sine în deplina ei valoare și spre a deveni cu desăvârșire domn peste ea, parte apoi pentru de-a aprecia și valoarea lor relativă și a o face a se auzi în grai. Totodată acest studiu a scalei vocalelor e foarte folositor pentru cultivarea elementului muzical al tonului în înălțimea și profunditatea sa, căci învață a lărgi coprinsul mijloacelor tonului și a domni asupră-le. Vocalele însă, ca elemente produse de impulsul sufletului, își au însemnătatea lor (Bedeutsamkeit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai complectă cu cât vocalele vor fi mai omogene, și ea e cu-atît mai necomplectă cu cât sânt mai eterogene elementele vocale ce sânt a [sta-] mpreună. Între diftongi vor apar ținea toate acele sunete care se formează prin polii scalei vocalice, cari formează apoi și trecerea cea mai aproape la consonante. În pronunțarea diftongelor fiecare din amândouă elementele trebuie să vină la dreptul său. Greșelele-n pronunție se prezintă aicea într-un mod îndoit și opus în sine. Sau vorbitorul slăbește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru că prezintă o opintire de putere cu totului nenorocită. Daca vocala e după natura ei sunetul plin și ne-mpiedecat, consonantul din contra e un sunet împiedecat (cu piedecă). Vocala curată se produce prin aspirațiunea îmflată până la sunet și formează o scală ce urcă și coboară. Și consonantul nu-l poți pronunța decât acompaniat de o suflare de aer; însă nașterea consonantului {EminescuOpXIV 293} e condiționată esențial în aceea cumcă la răsunetul columnei de aer (consună) glăsuiesc organele diferite. Consonantele așadar se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totodată o greutate crescândă a pronunțărei (proferirei). Cea mai simplă formă a silabei e aceea care se sfârșește într-o vocală deschisă. Aicea tonul repauză pe aspirațiunea cea simplă a vocalei. Aceste silabe sânt de-aceea cele mai muzicale. Aceeași scală pe care ne-am deprins a o cunoaște la vocale, aceeași scală va forma și aceea măsura a ce e mai mult or mai puțin muzical; silabele acelea cari se sfârșesc în u sau i vor fi prin urmare acelea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
silabei e aceea care se sfârșește într-o vocală deschisă. Aicea tonul repauză pe aspirațiunea cea simplă a vocalei. Aceste silabe sânt de-aceea cele mai muzicale. Aceeași scală pe care ne-am deprins a o cunoaște la vocale, aceeași scală va forma și aceea măsura a ce e mai mult or mai puțin muzical; silabele acelea cari se sfârșesc în u sau i vor fi prin urmare acelea cari vor avea mai puțină putere muzicală, pentru ca se finesc în vocalele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el - cu cât mai multe, mai varii, mai conform cu nemărginirea simțământului cu-atîta domnirea sa asupra instrumentului e mai pronunțată. Aceasta abia face pe artist. Omul laic care e cult, impresionabil, pricepător de arte, simte în sine, asemenea artistului, toată acea scală a mișcărilor sufletulni în care ne transpune poetul, finețea de-a le simți laicul poate s-o aibă, asemenea artistului, până-n nervii cei mai fini. Însă artistul are puterea de-a face să răsune tonurile acelea cari esprimă dispozițiunea sufletului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
condițiune negativă la reprezentarea afectelor și a pasiunilor, se in[c]lude celor trei momente a nălțimei și profundității, a iuțelei și a trăgănărei, a tăriei și a slăbiciunei. Fără cultura acestor elemente, acele ondulațiuni ale tonului ce ni dezgolesc scala pasiunilor rămân nereprezentabile (nereproductibile). Cultura înalțimei și profundității ne dă (coprinsul) estensiunea (circumferinței) periferiei vocei. Cât îs de diferite darurile naturale ale tonului în astă privință și totuși fiecare voce își are [în] sine măsura ei pe care trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totuși fiecare voce își are [în] sine măsura ei pe care trebuie să o dezvolte. Cultura constă dar în aceea că dominăm astfel asupra acelui coprins a vocei la care ea este predispusă, încît putem dispune liber de întreaga ei scală, astfel încît să putem cu ușurătate a scoate până și estremele înălțimei și a profundității fără de-a ni se impune siguranța chinuitoare cumcă a fost ajunsă estrema estremitate a vocei. Căci fiecare estrem care iese ca atare, fie în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Marele cunoscător al artei declamațiunei orale concepe aicea niște punte de vedere foarte importante. Schimbul vocei prin urcarea și coborârea ei nu numai că e importantă pentru cultura tonului, dar încă servă într-un mod deosebit declamațiunei artistice. Baza acestei scale ce urcă și coboară e tonul mijlociu propriu orșicui de unde purcede mișcarea în sus și în jos. Coprinsul estensiv al vocei îl măsurăm după mulțimea tonurilor pe care individul poate în adevăr să le facă să {EminescuOpXIV 299} Baza însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a întrebuința cu libertate accentul simbolic. Acest accent simbolic se bazează pe puterea creatoare, care-i comunică tonului (indiferent) intuițiunea noțiunei și bagă oarecum noțiunea prin ton deja în vorba pronunțată. {EminescuOpXIV 313} Accentul simbolic însă își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pozițiuni a corpului fără de-a atinge încîtva legea frumuseței plastice. Iambul cincviped va putea în recitațiune să se urce prin gradațiune de la declamarea mai atinsă de proză până la ponderoasa și măsurata espresiune a ritmului, și va trebui să percurgă scala întreagă de tonuri intermediare care sânt între-aceste două estreme după cum se va-ntîmpla să fie caracterul coprinsului. Liniștea cea sublimă a Ifigeniei cere o forțare a ritmului, fără disoluțiunea lui în elementele sale constitutive; un coprins însă care e aproape de conversațiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în poezia adevărată caracterul e-ntotdeuna la înălțimea catastrofei, puterea lui ajunge până acolo până unde e capabilă individualitatea după natura ei de-a simți catastrofa și de-a speria urmările ei. Am putea zice că la caracterul poetic măsurăm tonul scalei până la care o întîmplare poate să urce sau să coboare despozițiunea vieții sale. Tonul acesta a scalei sufletului e cu mult asupra cuvântului vorbit al poetului și, în frumuseța și determinațiunea lui, nu-l poate reproduce decât o fantazie creatrice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individualitatea după natura ei de-a simți catastrofa și de-a speria urmările ei. Am putea zice că la caracterul poetic măsurăm tonul scalei până la care o întîmplare poate să urce sau să coboare despozițiunea vieții sale. Tonul acesta a scalei sufletului e cu mult asupra cuvântului vorbit al poetului și, în frumuseța și determinațiunea lui, nu-l poate reproduce decât o fantazie creatrice care trăiește ea însăși în opul artistic; însă tonul acesta adevăratul artist dramatic trebuie să-l reproducă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Reprezentatorul lui Clavigo trebuie ca prin jocul său mut să ni descopere o întreagă viață psihică. De la liniștea cea mai nepreocupată a unui auditoriu ce participă, Clavigo trece prin toate tonurile până la o mișcare estremă a sufletului. Și în toată scala aceasta nu trebuie sărit nici un ton, ci trebuie legate astfel unul de altul încît cel început să se audă răsunând în fantazie în cel următor. Astfel Clavigo percurge stadiile unei atențiuni încordate, dar deocamdată numai teoretice, a unei încordări penibile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sistematică a romanului epistolar nu este numărul corespondenților, ci în primul rînd distanța spațio-temporală și internă, adică psihologică, pe care corespondentul o dobîndește prin experiența lui. În acest sens, situația narativă trebuie să fie propriu-zis determinată separat pentru fiecare scrisoare. Scala distanței narative din romanul Pamela al lui Richardson, de exemplu, se extinde de la o săptămînă despre care eroina oferă o relatare condensată, la "descrierea spontană" a acelor momente critice în care condeiul său înregistrează secundă după secundă avansurile seducătorului și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativ însuși devine, de asemenea, o parte esențială a povestirii, dar într-un mod diferit decît în narațiunea auctorială. Aceste două situații narative sînt similare în măsura variabilă a detaliului ce poate caracteriza procesul narativ. Dacă ar fi construită o scală pentru a reprezenta acest aspect, aceasta s-ar întinde de la prezentarea detaliată (în vecinătatea zonei de legătură cu situația narativă periferică la persoana întîi) pînă la suprimarea aproape completă a procesului narativ din momentul tranziției către monologul interior. Mai importante
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
agricultura sedentară și comunitățile sătești au devenit forma predominantă de viață în întreaga Europă de Vest începând cu secolul al IX-lea, aranjamentele comune pentru menținerea săracilor au început să apară treptat între țăranii sedentarizați, în orice formă plasată pe scala flancată de pomană, respectiv de prelevarea obligatorie a unor sume în vederea sprijinului comunitar." (de Swaan, 1988: 23) După încheierea perioadei marilor migrații, când comunitățile țărănești au putut exista în relativă pace și securitate, sistemele de asistare a săracilor s-au
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]