1,812 matches
-
am pierdut! S-a depărtat pufnind, parcă-i făcusem un rău cu asta. M-am luat după el. ― Charlot, ia vino încoace. ― Nu se aprobă! ― Vino, măi, nu face pe nebunul. Ce zici dacă am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipiră fosforescent: ― Cînd? ― Astă-seară! În clipa aceea, Iliuță scoase capul pe ușă: ― Mi se pare că miroase a chef! ― Măi, ai un nas de copoi... ― Cine-i cu aprovizionarea? (asta, în limbajul nostru însemna: cine plătește?) ― Ce-ți pasă? Eu! i-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Vezi, la așa ceva nu mă gîndisem: să-i fac un cadou Mihaelei, în afară de surpriza cea mare. Iată, acum se ivise și ocazia asta. Am alergat într-un suflet, cu inelul ei în mână și am ales unul cu briliante care sclipeau oa ochii ei. M-a costat o sumă frumușică. Dar cine se uita la bani? Când m-am întors, Mihaela mă aștepta, gata îmbrăcată. ― Uite, ți l-am adus. ― Cum, l-a dres așa de repede? ― Cât ai bate din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate, avem dispozițiuni aspre. Vreți să mă dea afară? Văzând că rezistă pe poziție, am schimbat tactica. ― Cum să te dea afară dacă am bilet de intrare? ― Să-l văd... I-am strecurat o hârtie de o sută. Ochii cerberului sclipiră și împotrivirea se duse pe copcă. ― Luați-o pe aici, numai să nu faceți zgomot. Salonul 7 e la al doilea, pe coridor la dreapta... În timp ce urcam la etaj, o femeie cobora scara. Când ajunse în dreptul meu, am recunoscut-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un joc nesfârșit, așternându-se ca o pătură albă peste dealuri și câmpii, peste sate și orașe. Lumea grăbită aleargă pe străzi, intrând din magazin în magazin, pentru a procura cele necesare pregătirii Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului. Vitrinele magazinelor sclipesc ademenitor, încărcate cu brăduți în care râd globulețele multicolore și jucării din cele mai diferite. În fața lor se adună copiii, unii singuri, alții cu părinții lor, care-i zoresc să meargă mai departe, căci se înserează și în noaptea aceasta
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de vreo 10 ani, cu ochii mari, albaștri, cu haina peticită și pantalonii cârpiți, își ține mâinile înfipte cu nădejde în buzunare, vrând să pară nepăsător atât la frigul ce-i îngheață trupușorul lui firav, cât și în fața minunățiilor ce sclipesc în vitrină. Fetițele de 8 și 6 ani, ținându-se de mânuțe, tremură de frig în hăinuțele lor zdrențuite, și privesc cu ochi uimiți la frumusețea bradului împodobit, la jucăriile de tot felul, și mai ales, la păpușile care mai
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Întunecare Acolo unde n-am fost, Mii de locuri luminate, Le privesc acum de jos, Vreau să-mi fie explorate. Însă, unde e lumină Și-unde stelele sclipesc, Nu e liniște deplină, Găuri negre ese ivesc. Fiindcă ura tot ajunge, Și-unde-i binele mai pur Iar lumina tot se scurge Și nu se mai vede-n jur.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93431]
-
de râs, mai mult uimită de acel talent. - Să vedem! Să vedem! spuse Rim Linei, cu aere pretențioase. Până atunci ce nu se poate întîmpla! . . . E drept că doamna Elena e îneîntătoare și audițiile ei prețioase . . . absolut prețioase . . . Făcând să sclipească în fața Siei strălucirea propriilor sale merite cât și a doamnelor de care era căutat, Rim întrerupse curățirea unui măr, pentru a ridica paharul cu vin: - Prosit! . . . Azi e zi de sărbătoare! declară sorbind. Cele două femei rămase nedumerite. Sia se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vorbi? . , . Socoteli mintale repezi deoarece Lina se întorcea. - Te-am făcut să aștepți! se scuză, picând pe un fotoliu, apoi se sculă iar să închidă ușa, mereu robotnică. Mini se uită după ea cu ochi pe care îi simțea cum sclipesc ii de forme, culori și lumini, ca un buchet de artificii. Apoi tot de iute privirea i se stinse. Auzi pe Lina cum îi spune: - Acolo pe coridor e odaia fetei ceea! 247 "Da! gândi Mini. Tocmai unde pândise baba
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
chemând, fărăîncetare: Ola Olariti? Olariti? Ola... Pe când, ea, nici că răspnde. Și, potrivit credinței mele, nici că va răspunde. Cu siguranță că nu. Fiindcă, dragostea, e ca un sclipăt. Ca o scăpărare, din amnarul tradiției, ori din bricheta modernă. A sclipit. Semn că a venit. Că ai găsit-o, ori, că te-a găsit. Dacă n-ai știut, momentan, cum să acționezi, pentru ca unul să vă lipiți de celălalt, așa cum clipele se lipesc una de alta, alcătuind o viață, zadarnice sunt
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de frumoasă. Strălucitor de apetisantă, din toate punctele de vedere. Tresări și ea, oprindu-se din mers. El se duse pușcă la ea. Ți întinse palma. I-o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
late și grase de crap, cu mustățile încă la vedere, din Skiathos, scoici viu colorate, cu valvele abia deschise, aduse din Paloris și, mai ales din Methymna și din Abydos, temeinic ornate cu peștișori și ei de diverse culori, fusiformi sclipind ca niște andrele, din Lipara și alte bunătăți, cină pusă la cale de Primar și așteptată cu mult interes de cititor pentru elucidarea misterelor din textul cărții, ziceam că nici aceste personaje și încă 50 de perechi de invitați nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
tovarăși au golit-o a fost cea a doctorului. Bătrânul care, tăcut, căra găleată după găleată, se oprise să-și aprindă o țigară. Luna lucea sub meri. În mormanul de murdărie răsturnat la o rădăcină, moșneagului i se păru că sclipește ceva ; scociorî cu un vreasc și scoase o linguriță. O șterse în iarbă și de turul pantalonilor. Deși pe loc nu i-a dat importanță, o băgă totuși în buzunar. Când să scoată cârpa cu care, după ce termina treaba, se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cumpere, vânzătorul începea să bombăne : - Ceți trebuie atât să consulți o „Femeie” ? Dă încoa un leu și-o consulți cât vrei. Sub părul ondulat după urechi, fruntea albă, nasul mic și buzele arcuite, ochii senini și întreg obrazul lui Lică sclipeau satisfăcuți. Cu gesturi moi și expresive, frizerul era un mare orator, mai ales când discuta în oglindă cu propria lui imagine. Aveam cu el adesea colocvii care se transformau invariabil în monolog, deoarece cunoștințele lui Lică mă depășeau întotdeauna. „ ...Și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
frumoasă, de aceea Îi iertau totul și o iubeau atît de mult. Palatul Îi aștepta scăldat În lumină. Soarele de vară pătrundea prin ferestrele largi și ajungea pînă În cele mai ascunse cotloane, Înveselind totul. Celso și Daniel făcuseră să sclipească din nou de curățenie fiecare lucru și toate odăile Își recăpătaseră strălucirea dinainte. Orice amintire tristă trebuia să dispară, toiul era pregătit pentru o viață nouă și ei se grăbeau să-l slujească pe noul stăpîn. De atîta gătit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și șoferul, uitîndu-se prin oglinda retrovizoare, se prăpădea de rîs; aproape că uită să mai oprească ascultînd cîntecele de leagăn cîntate de Păsărică, dar Arminda apăru deodată lîngă el, Îl țintui cu o privire Îndurerată, o privire În care nu sclipise nici o scînteie de veselie pe tot traseul și-i atrase atenția că era stația la care trebuie să coboare și pe deasupra Îl făcu să simtă că el era căpitanul corăbiei și că avea obligația de a face ordine printre pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se transformă În cuvinte și locul de unde venea luă forma ferestrei de la odaia bătrînelului Înțelept cu țeasta pleșuvă. „Fetișcana, fetișcana“, spunea bătrînelul, cînd el Îndrăzni În sfîrșit să-și Întoarcă fața ea să-l privească. „Fetișcana, fetișcana“, repeta cu ochii sclipind de veselie, aproape Închiși de fericire În spatele ochelarilor. „De cîteva zile fetișcana, fetișcana, hi, hi, hi, hi...“ Julius nu știa ce să facă În fața acestei izbucniri de fericire a bătrînelului Înțelept. Și cu atît mai puțin cînd fericirea se prefăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că-l înțeleg. În cele din urmă, îl impresionase pe Clane prin comportarea sa rece ca gheața. - Tu de fapt - întrebă Clane neîncrezător - nu crezi în zeii atomului? - Gărzi, - țipă Czinczar ascuțit - atacați-l din ambele părți! Bila de lumină sclipi dar nu părea să se miște. Nu existau gărzi. - Acum mă crezi? - întrebă Clane. Barbarul părea tras la față și bătrân. Dar încuviință din cap. - Am pierdut războiul - murmură el. Numai că eu recunosc. Depinde de tine să iei mantaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate. Mama a intrat „doar pentru o clipă“, lăsân du-mă s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse și piața era goală, doar șina sclipea de-a lungul ei. Între fața dele străine liniștea se lăsase desăvârșită. Și mama nu mai ieșea din cofetărie. Mă pierdusem de ea, aveam să rămân mereu acolo, în piața cu statuie uriașă. Am început să țip din răsputeri, ghe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
gol prin pat, căutându-și ciorapii: avea părul verde. Pe o fesă a contesei scria cu un marker gros TAKE, iar pe cea laltă ME. Apoi scrisul a dis părut sub o pânză, ine lușul sub alta, biluța a mai sclipit într-un „Bye!“ și fantoma s-a evaporat de parcă nici nu fusese... Dimineața, lângă zidurile de piatră ale castelu lui, l-am îmbră țișat de despărțire pe Billy, singurul care se trezise în zori ca să-și ia rămas-bun de la noi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
avea să se obișnuiască niciodată. Nepoții din Levittown 1, cu belciuge în sprâncene și în nas. În timp ce o fată dolofană și tatuată dădea un ultim telefon permis înainte să se audă soneria - Salut, sunt la cursul de neuro - privi cum sclipește strasul din limba ei în luciul salivei, o perlă de apă dulce surprinzătoare. Privind acest amfiteatru de tineri de douăzeci și unu de ani sătui de lume, nu se putu abține să nu le atribuie studii de caz. De la ultima sa vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Când te-am cunoscut Soției mele Demult am cunoscut o fată în mașină Ce-a coborât în stația de la Grădină. Am urmărit-o cum se depărta în zare Cu ochi sclipind ca razele de soare. În trupul meu eu am simțit o liniște adâncă Și-n taină am trimis iubirea mea spre luncă, Pe aripile unui vânt răscolitor Și pe o pasăre ce a trecut în zbor O, dulce vânt, atinge
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
aspră, cu Îngrămădirea de cocioabe, blocuri ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-ți amintești cum ai trecut Într-o zi pe strada aceasta În amurg și-ai văzut toate culorile soarelui și portului sclipind, strălucind, Într-un dans de scîntei, Într-o țesătură de lumini și culori ce Împodobesc pentru o clipă bordul unui mîndru vapor alb. Și Începi să-i povestești gazdei cum a fost și ce aspect avea seara și ce senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu mi-ar fi stricat să apar în filmul ei: ”Ticuță la Curcubeu” (Poate faceți voi desenul ăsta undeva.) Continuăm să mergem. În fața noastră apare, în clipa asta, ceva minunat, o arătare, un palat. Cred că e chiar el, Castelul. Sclipește de parcă ar fi făcut din diamant. Un adevărat castel de basm... Poate că visez. Ar fi adică un vis în vis. ...M-o fi bătut rău vântul, am înghețat, poate, de frig, ca doamna viperă, și acuma visez frumos. Dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]