1,949 matches
-
umbra înmiresmată a stepei. Nicolae era așezat la masa de onoare împodobită cu minunate ghirlande de mediolla. Auzea când o replică grațioasă a doamnei Faure, așezată în dreapta lui, când vocea catifelată de bariton a Președintelui, care i se adresa Împărătesei. Sclipirile cristalului și scânteierea argintului masiv îi uimeau pe oaspeți... La desert, Președintele s-a sculat în picioare, și-a ridicat paharul și a declarat: - Prezența Majestății Voastre printre noi a pecetluit, în aclamațiile unui popor întreg, legăturile care unesc cele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca și cum și-ar fi adunat gândurile care, eram sigur de asta, aveau negreșit să-i facă pe ascultători să simtă duritatea scaunelor lor de lemn. Mirosul de praf devenea tot mai puternic. Deodată, bătrânul director și-a ridicat capul - o sclipire de malițiozitate i s-a aprins în privire - și a spus: - Sire, Doamnă! Cu aproape două sute de ani în urmă, a sosit într-o zi, pe neașteptate, Petru cel Mare, în locul unde se reuneau membrii Academiei și li s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deși erau deschiși, colcăiau umbrele negre ale viselor. Nici nu mai încerca să-i zâmbească fetei sale. Cu un polonic de aramă, lua apă dintr-o găleată, bea îndelung și pleca. Charlotte știa deja că de mult supraviețuiau doar datorită sclipirii câtorva bijuterii din sipetul cu incrustații de sidef... Îi plăcea izba aceea, departe de cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile cotite, înecate în zăpadă. Și-apoi, era așa de bine, la întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mare decât ea. Acum nu mai spera nimic, se străduia doar să facă o lecție bună. Rapidele priviri disprețuitoare ale elevei sale nu o mai atingeau. Charlotte o asculta, intervenea din când în când, dar privirea i se cufunda în sclipirea frumoasei broșe de chihlimbar. Numai fiica guvernatorului avea voie să poarte, la școală, o rochie cu guler răsfrânt, cu podoaba aceea în mijloc. Conștiincios, Charlotte sublinia toate greșelile de accent sau de gramatică. Din adâncurile aurii ale chihlimbarului se ivea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
m-am dus la el. Auzind scârțâitul pașilor mei, s-a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta!”, a mormăit el clipind din ochi și, fără să mă privească, s-a întors în barcă. Acolo, împingându-și picioarele înghețate spre jăratic, m-a întrebat cu o insistență mânioasă: - Și după aceea? L-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fapt, nu știu exact... - Cum nu știi? Doar mi-ai povestit tot! - Nu, căci, vezi tu, în poem... - Cui îi pasă de poem! În realitate, l-au ucis sau nu? Privirea lui, ațintită asupra mea deasupra flăcărilor, strălucea cu o sclipire ușor smintită. Vocea lui devenea aspră și totodată rugătoare. Am suspinat, ca și cum aș fi vrut să-i cer iertare lui Hugo și, cu un ton ferm și răspicat, am declarat: - Nu, nu l-au împușcat. Un sergent bătrân, care era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez în penumbra izolată a unei mașini mari, negre. Beria alegea un trup de femeie pentru noaptea lui. Și vecinul nostru de vizavi, pensionar pașnic, zâmbitor, își stropea florile de pe balcon, ascultând ciripitul unui tranzistor. Și, în bucătăria noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am tradus în rusește și le-am reținut așa. Asta a dat o frază lungă, pe când franceza Charlottei a rezumat totul într-o singură imagine: „samovarul” ciung este așezat cu spatele lipit de trunchul unui pin imens și privește tăcut sclipirea valurilor stingându-se dincolo de copaci... În traducerea rusească păstrată de memoria mea, vocea Charlottei adăuga pe un ton de justificare: „Și uneori îmi spun că înțeleg această țară mai bine decât o înteleg rușii înșiși. Căci port în mine chipul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpaia-i albă, frumoasă, orbitoare Împrăștie în neguri subțiri din juru-i norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Dar iată că apusul se lumină de-o ploaie, Se lumină, căci raze, sclipiri curgeau șiroaie, Pe șesurile limpezi... ploaia cădea cu soare, Împlind întreaga lume de-o stranie splendoare. Un colb de diamante părea că se lățește În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prea mulți pentru a-i ucide pe toți, dar atâta vreme cât se mișca mai repede decât puteau ei sesiza nu era îngrijorat de soarta bătăliei. Știa ce vedeau ceilalți: un ghem de umbre din care ieșea când și când câte o sclipire violetă. Și mai erau desigur și vibrațiile subsonice ale lamei care semănau o teroare profundă, suverană. În mai puțin de trei secunde ajunsese lângă tun și ucisese servanții. Nu avea însă cum să manevreze un obiect atât de greu la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se strânseră spre centrul scenei de bătălie și așteptară organizat transformarea. Dragonul era acum o minge de foc, care începea să prindă forme umane. Pe măsură ce înțelegeau ce dorește să facă, mai mulți tovarăși i se alăturară până când, într-o ultimă sclipire, imaginea unui Xtyn gigantic răsări falnic în mijlocul bătăliei. Fiți mantia mea! strigă Xtyn și simți imediat cum în jurul proiecției minții sale, prin care se înfățișa atacatorilor, începu să se clădească un zid de netrecut, o senzație asemănătoare aceleia pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Fiindcă, așa cum o văd eu, mintea ta, de pildă, e formată din mii de asemenea încăperi, care comunică între ele, între care există căi pe care nici eu nu le pot afla. Și mai presus de toate, camere în care sclipirea vieții nu poate fi stinsă cu o singură suflare. Mintea ta e de mii de ori tot ceea ce vezi aici! După cum poți înțelege acum, ritualul nu era chiar atât de lipsit de noimă pe cât l-ai făcut să pară. Fata
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în fața lor, imediat ce ajunseră la marginea podișului. Dincolo de sat și de apărătorii lui se întindea o priveliște cum războinicii Omenori, ai lui Xtyn, nu văzuseră niciodată. Intr-un amestec terifiant, lentilele și filamentele cântătoare atacau dezlănțuit. Câmpul era brăzdat de sclipirile puternice pe care platoșele lentilelor le ridicau în aer, acolo unde încercau să-și pună în aplicare arma lor cea mai redutabilă. Un grup compact de asemenea animale își folosea lumina reflectată pe carapacele ca niște oglinzi concave dar și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la ce te referi, zise ezitant Kasser. - N-a venit încă vremea să-ți arăt, Sire, la ce m-am gândit... În momentul acela, Leka Hinnedi ieși de sub punte și, fără vorbe, își îndreptă brațul spre un punct de la orizont. Sclipirea albă a cupolei îi făcu să-și dea seama că mai erau doar câțiva kilometri până la psiac. Xtyn se așeză pe un suport de pe care quinții tocmai demontaseră un tun ionic greu. Își închise ochii, semn că se concentrează intens
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Isaia și în psalmi, viitoarea eliberare a poporului e adesea descrisă că o nouă revelare a „slavei lui YHWH”. Un exemplu: „Va crea Domnul pretutindeni pe muntele Sionului și pește locurile de adunare un nor în timpul zilei și fum și sclipire de văpăi de foc în timpul nopții, căci, peste toate, slavă va fi un acoperământ și un cort că umbrar împotriva arșiței ziua și ca adăpost și apărare de vijelie și de ploaie.” (Is 4,5-6) (t.n.) Partea a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nimic luminat și, datorită influenței vitraliului, probabil nu se vede preocuparea de a se adăuga un ton local, o nuanță datorată eclerajului sau nuanței, ceea ce i-ar da o tentă specială. Negreșit că folosirea aurului în aceste opere asigură, prin sclipirile lui în penumbra edificiului, expresia unor efecte luminoase. Căci aurul este mai degrabă o lumină decât o culoare. Sunt motive să credem că fresca romanică, ale cărei culori sunt astăzi spălăcite, avea tonuri vii. Începând cu Van Eyck, dezvoltarea modelului
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
trupul pe care-l ai, fiind ceea ce ești, în cadrul geografic decupat de voința oamenilor, la periferia Atenei. Grădina lui Epicur este anti-Republica lui Platon. Căci Cetatea autorului dialogului Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate sta nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asemenea disciplinelor fizice, și ele se bazează pe observarea faptelor, că trebuie să folosească aceeași metodologie, să dobândească un limbaj la fel de exact și de precis și să atingă același grad de certitudine”. Ceea ce În ochii lui Condorcet era doar o sclipire a devenit, până la mijlocul secolului al XIX-lea, un proiect utopic activ. Simplificarea și raționalizarea ce fuseseră aplicate În cazul pădurilor, unităților de măsură, impozitelor și fabricilor aveau acum drept obiect societatea În ansamblul ei. Ingineria socială susținută de puterea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ce dă spre cimitirul orașului, își organizează existența în jurul amintirilor legate de fostul ei soț, îngropat acolo (Liziera), sau de Vasile, un șofer limbut care ia în cabină un scriitor puțin dispus să comunice (Vasile), personajele creionate de I. au sclipirea fulgurantă a unui cristal finisat cu mare grijă, pentru că, spune la un moment dat naratorul dintr-o povestire, „nimic nu are mai multe forme decât banalul”. Ceea ce dă însă formă banalului este iluzia, literatura, ridicată la proporțiile unei adevărate epidemii
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
momentului postbelic. Volumul de maturitate Rădăcină și cer, în care subiectele conjunctural-agitatorice sunt abandonate, vădește și depășirea unor stângăcii juvenile. Universul cinegetic și pescăresc, refugiul în împărăția apelor și a pădurilor, patriotismul nedeclamator, autentificat de simțire, caracterizează poeme în care sclipirea apei, foșnetul frunzișului, pasul ciutei, somnul iezilor și, mai ales, viziunea, cu tentă cvasifabuloasă, a peștilor sclipind în undă configurează un peisaj liric distinct, schițat în tonuri blânde și luminoase. Poemul Zlatna oder von Ruhe des Gemüthes de Martin Opitz
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
imorala pocăită, suferindă de inimă, se sfârșește înainte ca Iorgu și Maria să ajungă la căpătâiul ei. Un pigment ironic aduc scenele, șarjate, în care se fandosesc ipochimeni din înalta societate. Dialogul, pe lângă sforăitoare patetisme, conține replici inspirate și unele sclipiri de spirit. Decretată de Mihail Dragomirescu, cu argumente exorbitante, o „capodoperă”, piesa într-un act Jertfă (1909) a avut mai întâi premiera, în 1908, la Teatrul Național din București. Cu o gradație psihologică bine strunită, pândită totuși de neverosimil, textul
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
un titlu grăitor - Din dramele mizeriei). Rubricile susținute în „Ararat” și în „Universul” surprind instantanee care, în ochii gazetarului sufletist, au o anume relevanță. Altele sunt „reminiscențe” (Din alte vremi) sau istorioare („pățanii”), uneori nostime, mai adeseori fade, cu palide sclipiri de umor. Mici exerciții narative, ele caută să-și coloreze anecdotica prin conturarea câte unui profil (de pildă, „apașul gazetăresc”). Prozele din Schițe-filme (1913), fie glumețe (cu haz sărăcuț), fie duioase ca la carte, se nutresc din întâmplări mărunte, pe
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
bucurat de privilegiul unei receptări insistente și totodată contradictorii (ceea ce dovedește vitalitatea liricii sale), atitudinea posterității fiind marcată inițial de emoția produsă de moartea lui timpurie și ulterior de luciditatea detașării în timp. „Timpul va da probabil acestui meteor o sclipire mai profundă”, afirma în 1956 G. Călinescu, ipoteză care s-a adeverit. Labiș reprezintă, azi, mitul rimbaldian al adolescentului care de-abia desprins de lumea fabuloasă a copilăriei intră în alta, unde universul i se înfățișează cu mari și grele
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
solemn, ca un fluviu american. Contrapunctarea simfonică, efectele antitetice, corespondențele cu trimitere simbolică vădesc marele talent de compoziție al lui R., darul lui de constructor. Ion e un solid edificiu epic realist, un univers perfect închegat, și totodată, prin discretele sclipiri etern umane și prin cadențarea rapsodică, o veritabilă epopee. În punctul de plecare imaginează o dramă socială, izvorâtă din legătura intimă, particulară, a sufletului țărănesc cu pământul, baza existenței rurale. Dacă în Ion R. o urmărește printr-un destin omenesc
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
forme de cătușă - cele ce vor ademeni / durerea din spațiu numită în cărțile vechi viitor” (Nu spune nimănui), „Ziua de mâine zdrobește înalță la cer / un cazan cu simboluri - consoane / și vocale gem de mânie. N-o poți / ajuta: urmărești sclipirea / unui eveniment costeliv - / ascunzătoarea duhnește a moarte, / a sigle stâlcite, a dușmani lipsiți / de măsură. Printre primejdii / de primăvară ochiul vede zeii / mișcându-se. Neamuri întregi - / fără să înțeleagă ce trebuie - / se vor închina, mai târziu, / pe locul acesta” (Un
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]