2,482 matches
-
nou în siguranță, am vîrît restul lucrurilor înapoi în rucsac, l-am pus în plasa de deasupra și apoi îpentru că treaba cu rucsacul mă îndemna să o fac) m-am căutat prin buzunare. Nu aveam decît pietriș și cîteva scoici mici. Am mai găsit o batistă, un stilou, o cheie și o agendă de buzunar. Am aruncat cheia și agenda pe fereastră după portofel și hartă. După aceea, trenul a șuierat și a ieșit din tunel. Mergea de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ei. Navigăm pe mare! Lanark se sculă în capul oaselor și se frecă la ochi. — Plecați de-aici! Ce știți voi despre mare? le zise el. Săriră pe podea, de unde băiatul strigă: — Știm totul despre mare! Ai buzunarele pline cu scoici, hahaha! Ți-am umblat prin buzunare! O zbughiră chicotind și trîntiră ușa. Lanark se ridică simțindu-se neobișnuit de odihnit și de relaxat. Pielea tare de pe cot nu se mai întinsese. Se îmbrăcă, făcu sul manuscrisul și ieși. Vremea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
9. Un dragon Lanark nu era înalt, dar a trebuit să-și îndoaie genunchii și gîtul pentru a traversa comod coridorul. Aici, diferențele între luminos și întunecos, cald și rece erau insesizabile, iar vocile erau asemena unui susur într-o scoică: „Liliac și salcîm galben... marmură și miere... rețeta constă în a separa...“ Coridorul se termina într-o suprafață de oțel, în centrul căreia se afla o rețea metalică. — Te rog, dechide. Mă numesc Lanark, spuse el posac. — Doctor Lanark? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
staniol un pachet de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat o cutie de scoici afumate un săculeț din hîrtie cu smochine uscate tacîmuri farfurii un deschizător de conserve — Vai, ce drăguț sînteți! exclamă Rima și începu să mănînce smochine. Lanark întări, plin de fervoare: — Ești un om cumsecade, și deschise cutia cu brînză. Noakes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nimic insolubil prin buzunare? Aveam doar... așteptați o clipă. Lanark își aminti că Munro luase pistolul din dulapul vecinului mort. își deschise propriul sertar și îl cercetă. Mai tot spațiul era ocupat de mîncare, dar într-un colț găsi o scoică mică și striată și o pietricică din quarț cu vine cenușii și crem. — Am găsit o scoică și o piatră. Ține-le pe fiecare într-o mînă. Da, pot vedea drumul înapoi. Te numeai Thaw. Vrei să încep povestea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dulapul vecinului mort. își deschise propriul sertar și îl cercetă. Mai tot spațiul era ocupat de mîncare, dar într-un colț găsi o scoică mică și striată și o pietricică din quarț cu vine cenușii și crem. — Am găsit o scoică și o piatră. Ține-le pe fiecare într-o mînă. Da, pot vedea drumul înapoi. Te numeai Thaw. Vrei să încep povestea de la vîrsta de cinci, cincisprezece sau zece ani? Lanark se întinse comod pe pat, iar oracolul, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ursuză și hotărîtă - vocea ta - m-a rugat să-i descriu trecutul ei. Experiența golului m-a învățat să vizualizez lucrurile pornind de la indicii insignifiante, și acea voce mi-a permis să te văd în trecut. Pornind de la pietricica și scoica din mîinile tale am dedus malul de unde le-ai luat, și de la mal am văzut o cărare ce se întindea spre munți și orașe, spre casa în care te-ai născut. Acum știi de ce sînt oracol. Descriindu-ți viața, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un promontoriu verde. Era o după-amiază însorită. Cîțiva nori stăteau agățați pe cer ca niște cămăși risipite pe o podea albastră. A părăsit drumul și a coborît în goană cărarea spre mare, mai să-și zdrobească picioarele printre pietriș și scoici. Se simțea încrezător și hotărît, pentru că citise o carte intitulată Tînărul naturalist și intenționa să-și noteze toate lucrurile interesante. Pietrișul luneca spre stîncile abrupte între care se aflau bolovani și băltoace. Se ghemui lîngă o băltoacă de dimensiunea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu putea să se odihnească decît atunci cînd lucra ca lumea. După ce au schițat becuri și cutii, studenților li s-au dat plante, fosile și mici păsări tropicale împăiate. Ochii lui Thaw explorau ca o insectă arhitectura spiralată a vreunei scoici, în timp ce vîrful creionului însemna hîrtia cu descoperirile ochiului. Profesoara încerca să-l corecteze prin argumente logice. — încerci să realizezi un model, Duncan? Aș prefera să nu o faci. Desenează doar ce vezi. — Asta și fac, domnișoară Mackenzie. — Atunci nu desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să realizezi un model, Duncan? Aș prefera să nu o faci. Desenează doar ce vezi. — Asta și fac, domnișoară Mackenzie. — Atunci nu desena totul cu aceeași linie dură și neagră. Ține creionul ușor, nu-l strînge ca pe o cheie. Scoica este un obiect delicat, mai degrabă frumos. Desenul tău seamănă cu schema unei mașini. — Domnișoară Mackenzie, scoica pare delicată și simplă pentru că e mai mică decît noi. Pentru molusca din interior este ca o armură, ca o casă, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fac, domnișoară Mackenzie. — Atunci nu desena totul cu aceeași linie dură și neagră. Ține creionul ușor, nu-l strînge ca pe o cheie. Scoica este un obiect delicat, mai degrabă frumos. Desenul tău seamănă cu schema unei mașini. — Domnișoară Mackenzie, scoica pare delicată și simplă pentru că e mai mică decît noi. Pentru molusca din interior este ca o armură, ca o casă, ca o fortăreață umblătoare. — Duncan, dacă aș fi biolog marin, poate că m-ar preocupa cum este folosită scoica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoica pare delicată și simplă pentru că e mai mică decît noi. Pentru molusca din interior este ca o armură, ca o casă, ca o fortăreață umblătoare. — Duncan, dacă aș fi biolog marin, poate că m-ar preocupa cum este folosită scoica. Ca artist, mă interesează doar aparența lucrurilor. Insist să apară frumoasă și delicată, iar pentru asta trebuie să fie desenată frumos și cu delicatețe. Nu-i cazul să arăți micile crăpături. Sînt pur accidentale. Ignoră-le. — Dar domnișoară Mackenzie, crăpăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă interesează doar aparența lucrurilor. Insist să apară frumoasă și delicată, iar pentru asta trebuie să fie desenată frumos și cu delicatețe. Nu-i cazul să arăți micile crăpături. Sînt pur accidentale. Ignoră-le. — Dar domnișoară Mackenzie, crăpăturile indică natura scoicii - doar o asemene scoică se poate crăpa așa. E ca negul de pe buza lui Cromwell. Dacă-l ignori, nu mai este un portret al lui Cromwell. — Bine, dar te rog să nu faci negul mai important decît buza. Ai desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucrurilor. Insist să apară frumoasă și delicată, iar pentru asta trebuie să fie desenată frumos și cu delicatețe. Nu-i cazul să arăți micile crăpături. Sînt pur accidentale. Ignoră-le. — Dar domnișoară Mackenzie, crăpăturile indică natura scoicii - doar o asemene scoică se poate crăpa așa. E ca negul de pe buza lui Cromwell. Dacă-l ignori, nu mai este un portret al lui Cromwell. — Bine, dar te rog să nu faci negul mai important decît buza. Ai desenat crăpăturile la fel de clar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poate crăpa așa. E ca negul de pe buza lui Cromwell. Dacă-l ignori, nu mai este un portret al lui Cromwell. — Bine, dar te rog să nu faci negul mai important decît buza. Ai desenat crăpăturile la fel de clar ca marginile scoicii. în spatele profesoarei se strînseseră mai mulți studenți care făceau gesturi ca de spectatori la un meci de box, iar mai tîrziu, Thaw a fost abordat de Macbeth, care îi spuse: — Unde te duci după școală? — Acasă, de obicei. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stătea cu ochii plecați, sub o frunte cafeneie acoperită de puf; gura avea o expresie detașată, dar bărbia era puternică și părul castaniu era strîns la spate într-un conci; vîrful unei urechi se prizărea ca o felie delicată de scoică. Capul i se întoarse și-l privi întrebător. Pe fruntea lui se prelingeau fire de sudoare. — îmi dai... voie să te țin de mînă? — Desigur, Duncan. — Ciudat. Atunci cînd cer ceva, sînt de regulă sigur că vei fi de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui mamaie Fleck. îți amintești zilele din vechea stradă Ashfield, cînd eu și surorile mele ne jucam de-a vapoarele pe patul tău? Uau, dar ai cam pus șunci pe tine. Pe vremea aia erai slab. Aveai buzunarele pline cu scoici și pietricele, îți amintești? — Tu erai băiatul ăla? întrebă Lanark clătinînd din cap. Ce mai face doamna Fleck? Ai mai văzut-o? — Nu, în ultima vreme, nu. Nici nu mai iese din casa acum. Artrită. Din cauza vîrstei. Dar mulțumesc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ți paharul... Știu de ce se numește curcubeu alb. E limpede ca apa, și pe limbă, totuși, simți toată culorile din paleta unui artist care desenează un păun înu sună bine). Conține tot atîtea gusturi cîte culori sînt în căptușeala unei scoici cu perlă. Poezie. Să-i spun celeilalte Joy? Ea a preparat băutura și stă acolo, ce micuță isteață... îmi plăceau femeile masive, dar... dacă mîinile mele ar fi între micile ei...“ — Mă bucur să vă cunosc, domnule, spuse un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rămas un timp așa, fără să scot o vorbă. Acum îi deslușeam lamentațiile : „Nathalia“, spunea, „deschide, Nathalia !“... Vedeam cum întindea mâna, ca pe un peduncul, cum râcâia, cum se retrăgea apoi în sine cu peduncul cu tot, ca într-o scoică. Aș fi putut să stau acolo mult și bine să mă vait sau să râcâi și eu. Spinarea mea adera perfect la perete, un fluturaș albastru se lipise pe conturul umbrei mele și mi-am amintit cât de ostenită era
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Laurențiu“, mi-a spus (am acceptat cu oarecare neplăcere numele care nu era al meu), „ea nu deschide pentru că au bătut-o. Au tuns-o și îi e rușine... Au încuiat-o înăuntru. Nu poate să deschidă...“. Scosese gura din scoică și vorbea cu ea, poate că și gândea, undeva în ghemuirea lui. „O strigi prea încet“, am continuat eu. „Poate că nu te aude sau nu-ți recunoaște glasul, fiindcă o strigi prea încet. și râcâitul cum să-l audă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dezlipit spinarea de perete, fluturașul a fugit de pe conturul umbrei mele, ai fi zis că eram gata să mă ridic, să bat în ușă, deși n-aveam de gând să fac asta. „Nu, nu...“, s-a opus Petru. Ieșise din scoică, ședea pe covoraș cu picioarele strânse sub el ca un derviș în fața coșului cu șerpi, nu îi depășea nici cu un milimetru marginile. Lumina gălbuie a becului sclipea pe ceața ochilor săi. „Nu, nu... Să nu se sperie... Tu nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cuvintele acestea îi răsunară puternic în urechi, dar numai o clipă; în clipa următoare nu mai auzi decât un zvon depărtat, ca un bubuit de tunet, care se stinse și el, fiind înlocuit de un murmur, ca acela al unei scoici uriașe. Grosvenor zări deodată o lumină pâlpâitoare, că licărul unui felinar printr-o ceață deasă. - Sunt încă stăpân pe mine, își spuse. Primesc impresii senzoriale prin sistemul nervos al făpturii din imagine, iar ea primește la rându-i impresii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
irizări de sânge și de fruct terciuit, iar culorile îi treceau lui Omar peste chip, făcându-l să pară și mai schimbat. Vinul se dezlega lângă sfeșnicul de pe masă, în care ardeau două lumânări, iar căldura lor învia taninuri de scoică, de piatră și vârtej de nisip. Chiar de ai mai băut de când ești aici, minte-mă că e primul vin. — N-am de ce să te mint, e chiar primul. Îl cunosc și l-am vrut special pentru tine, ai să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cornișele de marmură albă ale clădirii de vizavi. Era un bloc turn, cu ferestre ornamentate și înconjurat de lumini. — Ce-ai pus în vinul ăla? întrebă iar. Dar Veterinara stătea cu gâtul întors, îi vedea urechea pe pernă, ca o scoică perfectă, ca un trandafir în boboc, sub desișul părului. Îl chema printre dinți, șuierând alinturi întocmai ca o șerpoaică sau ca o iapă în călduri, cum zisese Godun când băuse cât el. — Pentru ce ai vrut să mă-mbeți? o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așteptând răsăritul. Nooshin Ahmadi era învățătoare la o școală a martirilor, chiar în port. Le preda Coranul copiilor ai căror părinți dispăruseră în războiul de opt ani cu Irakul și tot ea se ocupa de provizii. Stătea între coșurile cu scoici și creveți și voia să cumpere. De cum o văzu înțelese că o mai întâlnise cu o seară în urmă și că ea era fata care alerga pe rotile, împrejurul flăcărilor. Îi trecuse ca o săgeată pe lângă ochi, gata-gata să-l
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]