4,125 matches
-
o viziune de spectacol. Comentariile i se disting prin gust, cultură de specialitate, informație, intuiție critică, argumentări clare. Referirile culturale la care apelează frecvent dovedesc, la rândul lor, o largă deschidere spre modernitatea actului teatral, spre creația regizorală de avangardă. Scriitura îi stă sub semnul unui expresionism subtil nuanțat, e lipsită de prețiozități, farmecă printr- un stil „beletristic” elevat, în spatele ei simțindu-se o vocație literară reală, necomplexată de insinuarea în demersul critic a unor stări și rememorări subiective, cum doar
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
timp, îl obligă să facă o alegere. Pentru exemplificare, ne vom opri la două exemple: numele autorului și titlul cărții. Mo Yan, tradus literal „Nu vorbi”, ar putea fi tălmăcit la fel de bine „Nici o vorbă”, „Taci!” sau mai vulgar, în spiritul scriiturii sale, „Tacă-ți fleanca!” sau altminteri... asociindu-se „nu” / „nici un (nici o)” / „nimeni” și „vorbă”/ „cuvânt” / „a vorbi” / „a zice” / „a rosti”. Același lucru se poate spune și despre titlu: Shengsi pilao. L-am întâlnit în variantele Oboseală de viață, oboseală
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
Ioan Holban Pentru Constantin Țoiu, scrisul reprezintă un spațiu al întâlnirii eseistului cu autorul de interviuri, al reporterului cu călătorul. Acest spațiu al scriiturii este guvernat de narator, care adună celelalte ipostaze sub semnul efortului de surprindere a realității în multiplele ei reprezentări. În eseurile, interviurile, reportajele și notele de călătorie, grupate în trei volume - Destinul cuvintelor (1971), Pre texte (1973) și Alte pre
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
Adrian Mureșan Romanul Călatoria unui fiu risipitor este, probabil, cel mai vechi text care ne-a rămas de la N. Steinhardt. Scriitura este de o modernitate indiscutabilă, tributară în special câtorva pasaje-far care depășesc - unele dintre ele - așteptările noastre. Pe de altă parte, acest „roman al tinereții iudaice” își aduce contribuția la conturarea deplină a unui imaginar al lumii burgheze evreiești, interbelice
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
acțiune. Strada înseamnă - parafrazând o expresie de mai târziu a lui Steinhardt - „aventură, pariu, incertitudine” și nicidecum - tot cu o expresie din Jurnal..., acolo referitoare la unul dintre presupusele vicii ale rromilor - „maidanofilie”. Că aceste scenarii sunt mereu amânate, că scriitura se întoarce ulterior asupra propriei textualități într-un registru al derizoriului și al autoreferențialității și că nu se întâmplă, literalmente, nimic - toate acestea trimit, bineînțeles, înspre recuzita postmodernă. Chiar și așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
cântăreața etc.), le-a adus o celebritate universală. Prin problematica existențială pe care o abordau (absurdul existenței, libertatea amenințată de mecanismele și tacticile unei societăți bazate pe autoritarism și birocrație), viziunea și modalitatea expresivă (suprarealismul, realismul magic), ca și ineditul scriiturii acestea au deschis noi orizonturi literaturii din secolul trecut. Impactul operei kafkiene în lumea literelor a fost și este incontestabil, dar la un nivel mai profund și mai general, al spiritului sau ideilor. Inimitabilul Kafka nu a avut continuatori, dar
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
puține obiecții cu privire la selecție, din punct de vedere valoric. Chițimia, Iertarea, Ciudatul rol al întâmplării, Autorul e în sală, Boul și vițeii, Vederea, Preșul și Dresoarea de fantome sunt, categoric, piesele cele mai solide ale autorului, deopotrivă ca formulă și scriitură dramatică. Nu fac unanimitatea criticii texte ca În căutarea sensului pierdut și, mai ales, Experimentul și Vânătorii. În locul oricăreia dintre aceste trei piese, eu aș fi făcut loc farsei tragice Nu muriți din întâmplare, fie și numai pentru că ilustrează o
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
Deleanu sau cel hiperlucid al postmodernilor) și „cititorul implicit”/ „cititorul model”, acel set de strategii textuale menit să orienteze lectura individuală. Dacă primul tip e specific doar anumitor opere, care-l invocă deschis, al doilea e o structură inerentă oricărei scriituri. De aici, incontinența și arbitrariul continuităților istorice imaginate de „narațiunea” critică a lui Ioan Fărmuș: dacă includem în istoria tematizării cititorului însuși „cititorul implicit”, atunci discursul critic ar trebui să se confunde cu istoria literaturii române (de nu, în chip
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
printre primii scriitori de limbă română care a scris despre această artă specifică secolului al XX-lea. Cartea ei, 30 de zile în studio, este un text non-ficțional inspirat dintr- un mediu nou: viața din studiourile de filmare, culisele distribuțiilor. Scriitura jurnalistică alertă e animată și de interesul sincer al autoarei pentru lumea imigranților români la Paris. Cartea Sărinei Cassvan se lasă sedusa de potențialul vizualului, că arta sau armă, în lumea modernă. Speranța unui prim plan! Intrigile din culise! Competiția
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
nu mai trece peste ea indiferență, precum peste trupurile a nu știu câte figurante. Cameră se oprește, acum, la ea, e insistența, curioasă, dornică. Sărina nu știe să înoate și scenă iese foarte bine, tocmai pentru că este veridica și nu jucată, interpretată. Scriitura Sărinei Cassvan are grație, este sensibilă, dar știe să evite dulcegăria. Notele de critică socială, toate orientate spre problemele de gen, subliniază truda femeii care nu are alt mijloc de a-și câștiga existența decât oferindu- se privirii. Nuvelele și
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
știe să evite dulcegăria. Notele de critică socială, toate orientate spre problemele de gen, subliniază truda femeii care nu are alt mijloc de a-și câștiga existența decât oferindu- se privirii. Nuvelele și schițele ei sunt povești triste, gingașe, suave. Scriitura ei se lasă sedusa de cei slabi și fără voce. Suferință copiilor și a femeilor sunt temele ei favorite. Durerea mamei pricinuita de pierderea unui copil e metaforizată prin transformarea copiilor pierduți în fluturi care zboară pe o fâșie de
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
dorințele stârnite, dar nepotolite. Aceasta este și esență eternei seducții. Ceea ce e minunat e că seducătorul cassvanian vrea nu doar trupul, ci și sufletul victimei sale. Zâmbetul din final se adresează atât cititorului, cât și autoarei înseși. În egală măsură, scriitura Sărinei Cassvan seduce și se lasă sedusa, râde spre noi și de sine.
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
tinerei generații. Autorul cărții se dovedește un fin literat cu reale calități de scriitor care își exersează talentul prin modul original în care construiește lucrarea. Din momentul în care începi lectura este foarte greu s-o mai părăsești deoarece întreaga scriitură curge și se dezvoltă frumos, plină de fapte și de evenimente sau întâmplări inedite, multe dintre ele hazlii, care te prind în jurul lor și te fac curios. Este, de fapt, o carte despre o întreagă viață de artist angajat într-
Două cărți despre Operă by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2988_a_4313]
-
Diferența specifică, Revizuiri, Incursiuni în literatura actuală, Confesiunile unui opinioman, Critica de tranziție, Rebreanu - dincolo de realism), impun imaginea unui critic cu o incontestabilă fermitate a opțiunilor estetice, sigur pe sine, cu un ton măsurat și cu o anume neutralitate a scriiturii critice. Simuț pare a ilustra în modul cel mai convingător tipul criticului ardelean marcat de spirit metodic, riguros, aplicat, oarecum obedient în fața "obiectului" de studiu, ba chiar înclinat să-și estompeze cu bună știință afectivitatea, să-și pună în umbră
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
Mi-a fost întotdeauna teamă de o publicare cenzurată, într-un fel sau altul, de o traducere greoaie, lipsită de farmec. Această temere este astăzi spulberată. Elena Bulai a reușit ceea ce puțini traducători reușesc: a intrat în fibra secretă a scriiturii autoarei. Citind versiunea românească, am avut momente cînd am uitat că Maruca a scris în franțuzește și asta spune totul. Cartea își va face acum singură drumul. Sunt fericită că apariția ei se datorește Elenei Bulai și lui Constantin Th.
Pe pînza vremii by Oana Orlea () [Corola-journal/Imaginative/15498_a_16823]
-
criticului. Fără a practica jurnalul critic și nici ceea ce se numește criticfiction, venind, în schimb, cu anvergura, rigoarea și responsabilitatea academică pliate pe nevoia comunicării și a prizei la text, Ion Pop își transmite, fără îndoială, dacă nu "aventura propriei scriituri", măcar un mod de situare în lume, implicînd ca imperativă o anumită rațiune de a fi. Faptul e valabil atît pentru cartea invocată ceva mai devreme, cît și pentru cel de-al doilea volum apărut în 2001, Gellu Naum. Poezia
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
Iulian Bol Se știe că lumea modernă și postmodernă a dovedit un interes acut pentru jurnal, pentru confesiunile artiștilor în special, forme ale scriiturii de grad secund în care naratorul se suprapune actantului iar referentul tinde să fie chiar conținutul stărilor de conștiință ale celui care scrie. "Pactul autobiografic" instituie astfel un spațiu estetic marcat în chip decisiv de tribulațiile și avatarurile afective ale
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
jurnalul lui Musil are aspectul unor colaje ce transcriu derizoriul cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul lui derizoriu, lipsit de prestigiu. Se observă, de asemenea, tonalitatea neutră din punct de vedere afectiv a scriiturii, o voință a imparțialității și a totalei obiectivări a eului așezat dinaintea oglinzii expresive: "Dar, cel mai adesea, jurnalul nu trădează nici o stare sufletească. Simplă mașină de transcris, el e martorul obiectiv, influențat numai de probele irefulabile, trecute prin filtrul
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
scapă înțelegerii comune, cântă-rindu-și gesturile într-o balanță făcută exclusiv pentru folosință proprie". Stilul autobiografic al lui Kafka rezidă dintr-o foarte precisă cumpănire a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna terorizantelor scene ale imaginarului și parabola promisă a vieții trăite cu maximă intensitate
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Analitic de cele mai multe ori, prea puțin discursiv, eseistul își făurește cu migală și pasiune demonstrația, relativizându-și mereu aserțiunile, punându-și sub semnul întrebării ipotezele, revenind, interogându-se iar și iar, reluând căi noi de acces spre intimitatea operei, într-o scriitură febrilă, deloc aridă, dimpotrivă, pasională și fascinantă. Fascinație ce reiese și dintr-o evidentă identificare empatetică a eseistului cu intimitatea textului, refex al multiplelor euri revolute cristalizate în expresie.
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Pierre Rey, Marie Cardinal, Vasile-Dem. Zamfirescu), relatări ale psihoterapeuților (Irvin D. Yalom) sau reflecții filozofice de sorginte psihanalitică (Freud, Jung, Zimmer, Andre Green, Clarissa Pinkola Estes etc.) pe care autoarea le numește dezvrăjitoare. Prin mijloace discursive specifice fiecărui gen de scriitură și fiecărui creator, acest segment cultural își propune în esență să fisureze fațada de soliditate a Eului modern, fațadă ticluită cu grijă grație imaginarului, complice al unui sistem defensiv antrenat pentru ipocrizie și pentru jocul savant al simulărilor și disimulărilor
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
pe de o parte, și închipuitele bacante dâmbovițene Claudia Golea, Ioana Baetica și Cecilia Ștefănescu, pe de alta, vine nu numai din izbitoarea denivelare artistică; ci și din modul radical deosebit în care bucuriile cărnii se amestecă în cele ale scriiturii. La cei doi maeștri, proza respiră erotic și atracția sexuală împinge lumea înainte. Universul cărții e organic la propriu și la figurat, membrele anatomice realizând o dublă copulație, stilistică și biologică. Romanele pulsează după ritmul interior al personajelor, inspiră și
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
ceea ce găseam eu a cogita despre ei, ci m-am sprijinit cu sîrg pe propria lor exprimare". Dorința criticului e de-a restitui obiectului său aura emoțională ce-l însoțește, adică de-a actualiza virtualitățile empatice care zac în adîncul scriiturii, particularizînd-o nu doar ca real ireal, ci și, complementar, ca ireal real: ,Petre Stoica a ales drept titlu pentru cele mai frumoase poezii ale sale un substantiv foarte nimerit: Suvenir. Cuvîntul își compensează relativa lipsă de vigoare printr-o aură
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
Ion Simuț E o frumoasă iluzie să crezi că prozatorul interbelic H. Bonciu (1893-1950), în bună măsură experimental în viziunea lui expresionistă și în scriitura anticonvențională, ar putea fi promovat spre vârful înnoit al unei ierarhii a valorilor. Poet întru totul modest, în sfera unui gen de lirism decadent (urmare a frecventării mediilor literare vieneze în anii 1917-1921), lirism perimat astăzi, H. Bonciu este autorul
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
Gheorghe Grigurcu Ceea ce ne atrage imediat atenția în versurile lui Marian Drăghici este tehnica lor rafinată. ,Conținuturile" plasmatice par a izvorî din procedeele acesteia, cu nota de prospețime pe care scriitura o poate acorda unor factori fatalmente rodați în sfera culturii poetice. într-un context în care, de la optzeciști încoace, dar și anterior, la destui șaizeciști, glasul poeticesc era avîntat, ori cel puțin nervos, mînat parcă de-o urgență ce precipita
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]