88,469 matches
-
fiind traduse pentru prima dată în limba lui Petöfi. Merită reținute în acest sens titlurile: Călin/ File din poveste/, Dintre sute de catarge, Doina, Epigonii, Floare albastră, împărat și proletar, înger și demon, Odă, Rugăciunea unui dac, Sara pe deal, Scrisoarea a III-a și Strigoii. Cartea a fost tipărită de către Editura Cărțile Ardealului Nou, iar editorul Stefan Illés Györi intenționa să prezinte cititorilor maghiari opera "marilor scriitori și poeți români, fiind convinși că servim în felul acesta opera politică de
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
la părinții inculpaților. Iată reacțiile cîtorva dintre ei: Mama lui Avramescu, citind textul fără ochelari, crede mai întîi că fiului i s-a aplicat (nu ridicat) o sancțiune. Mare emoție, turburări organice. Părinții lui Solomon îi adresează o a doua scrisoare în decursul unei singure zile, spre a-și exprima cît mai prompt sentimentele legate de ridicarea sancțiunii. în sfîrșit, mama lui Cazimir, membră distinsă a corpului didactic din Piatra Neamț, adresează fiului o scrisoare din care cităm: "Bine e că se
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
lui Solomon îi adresează o a doua scrisoare în decursul unei singure zile, spre a-și exprima cît mai prompt sentimentele legate de ridicarea sancțiunii. în sfîrșit, mama lui Cazimir, membră distinsă a corpului didactic din Piatra Neamț, adresează fiului o scrisoare din care cităm: "Bine e că se ridică, dar de unde dracu' o mai fi căzînd și asta? Ai fi bun să-mi dai ceva detalii?" La această cerere, Cazimir răspunde printr-o scrisoare conținînd "ceva detalii". iunie 1955. Istoria rămîne
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
corpului didactic din Piatra Neamț, adresează fiului o scrisoare din care cităm: "Bine e că se ridică, dar de unde dracu' o mai fi căzînd și asta? Ai fi bun să-mi dai ceva detalii?" La această cerere, Cazimir răspunde printr-o scrisoare conținînd "ceva detalii". iunie 1955. Istoria rămîne să consemneze evenimentele care vor avea loc de aici încolo. Pentru conformitate: Slt. Cazimir București, 1.VI.1955 Nota vioaie și degajată a "raportului" exprimă o senzație de ușurare, după un răstimp de
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
-i neagră" sau mai cunoscutul desen din "lebedele albe pornind din negre trestii". Nici Blaga nu scapă de fascinația "farmecului eminescian". Dincolo de afinitățile filosofice (Schopenhauer) și de bucuria de a glorifica "duhul eresului popular", Blaga este un mare admirator al Scrisorilor. Ele curg în "ritmuri grele și largi, cum se cuvine pentru niște vedenii cosmice sau pentru întîmplări de veacuri ale istoriei" și, mai departe: "unicele lucruri ce se desprind frumoase din imensa deșertăciune rămîn luna și liniștea". Ataraxia ca năzuință
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
stil absolut unic, sigiliul propriului destin. La Leonid Dimov (un muzical prin definiție) este oarecum la îndemînă să găsim "ritmuri" eminesciene: "La un semn triunghiuri vide / vor sui, ciudat de jos" (metrica și ritmul trohaic sînt aidoma cu acelea din Scrisoarea III, iar dacă desființăm înțelesul cuvintelor ce urmează binecunoscutului "La un semn", murmurînd "deschisă-i calea și se-apropie de cort", putem percepe linia aceluiași suport auditiv). "Farmecul" legănării eminesciene reînvie acolo unde te aștepți mai puțin. Și tot la
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
care nu i-a întors spatele lui Radu Voiculescu, atunci cînd acesta, disperat, a apelat la vechi prieteni și admiratori ai tatălui său: Ion Marin Sadoveanu, Zaharia Stancu, A. Margul Sperber, Geo Bogza. Faptele sînt relatate de Radu Voiculescu în scrisoarea către Al. Oproescu publicată sub titlul L-am scos pe tata din închisoare în "Jurnalul literar" din octombrie 1990 (an I, nr. 1, p. 2). II) Ultimele cuvinte ael lui V. Voiculescu adresate fiului cel mai iubit, Ionică, au fost
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
le conferă mitului legendarului poet. O fac acum referindu-mă de data asta la poemele postume dacice Sarmis și Gemenii. Poemele fac parte dintr-un proiect vast rămas, ca atâtea altele, neîncheiat. Fragmente importante din Sarmis au fost utilizate în Scrisoarea a IV-a, iar din Gemenii în Rugăciunea unui dac. Iată pe scurt subiectul celor două poeme. Sarmis este un tânăr rege al geților domnind, evident, la Sarmizegetusa, logodit cu prea frumoasa Tomiris. El este frate geamăn cu Brigbelu. Dacă
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
nebune (din cînd în cînd o să trimit și plicuri normale, pentru calmare ), seria nervilor smulși cu penseta, a sufletelor împunse cu andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice și-a motanilor triști. În sfîrșit, mi-ai scris o scrisoare! Prima, zic eu, și trebuie să recunoști că așa e. Era necesară fița mea de damă tîmpită? Se vede că da. Dar să trecem. Poemul odăilor nu m-a convins. Mai sincer, m-a dezamăgit. Aici simt că trebuie să
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
celui mai drag secretariat din lume. Pentru că voi cere și altele, mereu, pînă la exasperare. Ivănceanu a ajuns celebru. Iată-l luat în seamă de Șerban Cioculescu în G. L. (E cam ce i-am spus și eu în prima scrisoare.) * Deci perioadă de dizgrație la Luceafărul. Pe undeva mă bucură. Poate, în felul acesta, o să scrii mai des lui Brumaru. Extemporalele? Știu eu? Numai să nu se piardă (nu am copie). Ar putea fi plasate altundeva? Dacă nu, și dacă
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
dar nu putea. Revenea a doua sau a treia zi cu alte teste, cu alte îndoieli asupra oportunității de-a își publica scrierile. Cînd i-am făcut volumul Ferestre întredeschise, s-a apucat să își cenzureze și să-și rescrie scrisorile către Ovidiu Constantinescu. Nu i-am respectat indicațiile - și bine am făcut. Iar el, după ce a trecut prin furii și angoase teribile, care l-au făcut să sune la noi noaptea la 4, s-a liniștit cînd a văzut că
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
păduri vântul pe boltă osul în țărână. Două scurte arte poetice, diferite în conținutul lor, stau față-n față la paginile 434 și 435 (incluse în culegerea Nimic n-ar trebui să cadă, 1997). În cea dintâi, Și din nou scrisorile..., a scrie - poezii? - înseamnă a trimite scrisori spre nicăieri, nu fără speranța de a triumfa scriind nimic despre nimic. Astfel "rezumat", poemul ar suscita dezolare, dar citit în întregul său el aduce mai degrabă a sfidare stenică lansată zădărniciei suspectate
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
Două scurte arte poetice, diferite în conținutul lor, stau față-n față la paginile 434 și 435 (incluse în culegerea Nimic n-ar trebui să cadă, 1997). În cea dintâi, Și din nou scrisorile..., a scrie - poezii? - înseamnă a trimite scrisori spre nicăieri, nu fără speranța de a triumfa scriind nimic despre nimic. Astfel "rezumat", poemul ar suscita dezolare, dar citit în întregul său el aduce mai degrabă a sfidare stenică lansată zădărniciei suspectate a scrisului: Și din nou scrisorile spre
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
trimite scrisori spre nicăieri, nu fără speranța de a triumfa scriind nimic despre nimic. Astfel "rezumat", poemul ar suscita dezolare, dar citit în întregul său el aduce mai degrabă a sfidare stenică lansată zădărniciei suspectate a scrisului: Și din nou scrisorile spre nicăieri// un lănțișor de argint atârnând din inima ta // ronțăi alune și scrii de zor cum timpul e imobil // în timp ce luna acestei dimineți s-a prefăcut în cenușă // iar cenușa s-a prefăcut în lună // deasupra unei antedeluviene păduri
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
au început să bată năvalnic. Râsul tău mi-a inundat interiorul și totul s-a preschimbat în cântec, era ziua de treisprezece ianuarie. Convalescența Convalescent irisul a privit soarele. într-o urnă mică așezată într-o poziție concentrică răspundeai unor scrisori confidențiale. Am urmărit cu atenție primăvara de afară. Senzația că renii aleargă printr-un nesfârșit mi-a amplificat spațiul. Am reușit să te identific cu o formă a nebănuitului etern. Trecând într-o altă persoană, fără acte de identitate, am
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
fluxul circulației limbajului în organismul plin de toxine care e țara are o autenticitate uluitoare. Sînt pagini antologice, unele brutale și sumbre, altele pline de căldură umană dintr-o comedie a limbajului oral și scris (căci "fetele fierbinți" primesc și scrisori de la fidelii lor) care ar merita studiate de lingviști, psihanaliști, sociologi. Cei care sună la telefoanele erotice - adolescenți, maturi singuratici, nebuni, timizi, mitomani, copii, băieți de cartier, intelectuali complexați, brute, funcționari onorabili sau portari de noapte profitînd de telefoanele instituției
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
superioare în Franța, a cunoscut din plin vicisitudinile unei descendențe deloc plăcută comuniștilor: Gh. Gh. Mârzescu scosese, în 1924, Partidul Comunist din România în afara legii. Greutățile vieții nu au ocolit-o nici pe doamna Marzesco, după cum îmi mărturisea într-o scrisoare pe care am publicat-o în volumul de însemnări al bunicului său, Fapte și impresii zilnice. 1917-1918, tipărit de curînd la Editura Curtea Veche. în 1985, domnia sa a primit aprobarea de a se stabili în Franța. S-a născut, de
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Emil Brumaru In scrisoarea trecută v-am vorbit, puțin, despre ură. Sentiment încercat deseori, în felurite chipuri, căptușindu-mi aproape întotdeauna viața. Cel mai mult am urît tristețea, durerea, boala. Iată de ce, paradoxal, de cîte ori aveam un pacient a cărui boală se agrava
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
o declarație ionesciană, autopedepsitoare parcă, din perioada sa românească: "Dacă eram francez, eram poate genial"), ori I. D. Sîrbu ("am seri când mi-e rușine că sunt român, îmi vine să-mi dau demisia din etnie", scria acesta, în ale sale Scrisori către bunul Dumnezeu), și, mai nou, H.-R. Patapievici, Cristian Bădiliță și Radu Pavel Gheo. "Eseul de față propune, prin selecție " afirmă Ruxandra Cesereanu în Introducere ", o scanare a mentalului românesc la nivelul imaginarului lingvistic violent". În ciuda subiectului tare (în
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
fel și supoziția că ea le-ar fi specifică "românilor" (de remarcat ostentativa opțiune pentru plural, generaizatoare), mai degrabă decât le e mioritismul, ospitalitatea, neagresiunea și toleranța creștină (cea din urmă, susținută seducător de N. Steinhardt, în surprinzătorul eseu Secretul "Scrisorii pierdute"). Săgețile polemice ale argumentației par a fi îndreptate înspre orice construct mitizant preexistent în legătură cu "românii", fie că e vorba, să spunem, despre noicianul "sentiment românesc al ființei", fie de teza lui Mircea Vulcănescu, din Dimensiunea românească a existenței, după
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
România Mare, ca și în incendiara zeflemea cu substrat etic de la Academia Cațavencu și de la "ruda" sa, Plai cu boi. În mai mare măsură chiar decât mostrele de limbaj violent xenofob de la România mare, angoasante i se par Ruxandrei Cesereanu scrisorile de amenințare adresate unei personalități a elitei culturale românești precum Ana Blandiana, ca și odiseea "amară" a mineriadelor, redată cu acuratețe prin intermediul invocării unor publicații cu un indiscutabil impact la public (Adevărul, Dimineața, România liberă, Azi, 22). În fapt, acestea
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
ultimii ani, 1966, 1968, jurnal de călătorie la Veneția și în Statele Unite, dominat masiv de criticul de artă. Scriitorul se întrevede rar, ca în reconstituirea unei idile pline de poezie pe lac, povestită de un prieten și mai ales în scrisorile adresate prozatorului Traian Filip și Otiliei Cazimir, care sunt mai analitice și beneficiază de un stil mai vioi, mai elaborat. Petru Comarnescu declara că ținea jurnalul cu destulă dificultate, socotindu-l util, ca informație pentru un viitor roman al generației
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
întreruperi, cuvinte indescifrabile, fragmente pierdute. Toate au fost consemnate cu paranteze (...). Iar completările - posibile - ale editorilor cu croșete. Parantezele fără trei puncte aparțin lui Petru Comarnescu și marchează adnotări marginale". De asemenea, se precizează că diaristul însuși a introdus unele scrisori în jurnal, procedeu pe care l-au preluat și editorii. Se simțea totuși nevoia unor note, ca în cazul scrisorii lui Emil Cioran adresată lui Petru Comarnescu la 30. I. 1933, care trebuia să figureze în subsol și nu în
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
trei puncte aparțin lui Petru Comarnescu și marchează adnotări marginale". De asemenea, se precizează că diaristul însuși a introdus unele scrisori în jurnal, procedeu pe care l-au preluat și editorii. Se simțea totuși nevoia unor note, ca în cazul scrisorii lui Emil Cioran adresată lui Petru Comarnescu la 30. I. 1933, care trebuia să figureze în subsol și nu în corpul jurnalului. Ne întrebăm de ce nu se explică mai clar natura parantezelor, la pagină: pasaj ilizibil, anulat de autor, sau
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
I. 1933, care trebuia să figureze în subsol și nu în corpul jurnalului. Ne întrebăm de ce nu se explică mai clar natura parantezelor, la pagină: pasaj ilizibil, anulat de autor, sau inexistent. Mi se par curioase întreruperile de text în scrisorile trimise Otiliei Cazimir și lui Traian Filip, mai toate reproduse fragmentar. Semnalez paginile 122-126; 212-221; 307-313, vol. II. Și mai ciudate sunt numeroasele paranteze drepte, faimoasele croșete ș...ț din Jurnalele de călătorie, despre care nu se face nici o mențiune
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]