1,460 matches
-
și uscăciunea sufletului. Calul cu nobelțea pierdută, a cărui Înjosire ne umple de o uriașă nostalgie și ne face să Înțelegem deturnarea nefastă a destinului nostru. Ele sînt fisurile apărute În imaginea care mima realitatea, fisuri care ne permit să scrutăm prin deschiderea lor orizontul simbolic al poemului. De obicei, calul este resimțit ca un animal nărăvaș și nobil. Aici Însă a rămas numai relicva animalului de povară care și-a isprăvit viața de trudă. Din animalul istovit, uscat, piele și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
artele frumoase". Exceptându-l pe Bazin, există o incompatibilitate a autorilor între imaginea manuală și imaginea industrială, ca și cum cel care s-ar interesa de imaginea automatică așa cum există ea de o sută cincizeci de ani și-ar anula dreptul de scruta cei cincisprezece mii de ani de imagini pictate sau gravate. Daney ocolește pictura, Jean Claire imaginile video, iar Chastel ignoră cinematografia. Abia de curând, Barthes și Camera luminoasă, Deleuze și Imaginea-mișcare, Lyotard și imaterialele lui au dat demnitate de obiect
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ioan Gură de Aur, Cuvânt la <<Doamne, nu a omului este calea lui?>>, PGB 8A, 482. PG 57, 210-211, în vol. Diavolul și magia, p. 36) ,, Aceasta înseamnă, aceasta arată că ne-am umplut de multă ușurătate și nu mai scrutăm cu râvnire întreaga Scriptură, ci pe cele pe care le socotim mai clare, pe acestea le alegem, iar cu celelalte nu ne batem defel capul. Acest lucru a adus și eresurile: faptul că nu vrem să ne avântăm către tot
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
există Sens, ci doar înțelesuri construite și instituite în funcție de anumite credințe și dorințe, atunci, evident, o interpretare, când apără interesele unei comunități, indiferent care ar fi aceasta, are mari șanse să fie una ideologică. Într-un cuvânt, hermeneutul ironist nu scrutează înălțimile, ci privește în jurul său" (Gerard Stan, "Interpretarea ideologică văzută ca hermeneutică ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), op. cit., p. 110). 169 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers, București, 2000
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai mare: "Ironia nu e nicidecum brutală, pentru că ea afectează comedia încuviințării și a aprobării totale, descifrarea tâlcului ei cere o subțirime la cititor, căci prostul sau naivul cade în cursă, încrezându-se în sensul aparent și neobosindu-se să scruteze subînțelesurile"71. Scopul enunțului ironic este însă întotdeauna critic 72, susțin cercetătorii Penelope Brown și Stephen C. Levinson, pe urmele lui Paul Grice, din perspectiva analizei pragmatice. Deriziunea, tendința de a sancționa în această manieră, aparent preferabilă criticii fățișe, ușurința
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Europe" le dă de mâncare exilaților, ci exilații sunt cei care le asigură traiul de invidiat numeroșilor funcționari de la "Free Europe".[...] Eliberarea popoarelor din Est? este ultima grijă care ar putea da dureri de cap acestor legiuni de funcționari"59. Scrutată de cinicul Donald Reginald Godstone, prieten al exilaților, UNESCO, instituție al cărei angajat se afla, și-ar merita numele de "UNESCOPROSTIA"60, iar descifrarea inițialelor ar fi mai adecvată prin: "Dezorganizarea Națiunilor Neunite Împotriva Educației, Științei și Culturii"61. Interesant
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grefierul scriitor amintește de histrionicul Caragiale prin dualitatea, duplicitatea și, mai ales, prin neobișnuita predispoziție ludică, manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere în fața diversității și a stranietății exemplarelor întălnite. Dintre mărturisirile apropiaților celor doi autori, reținem două amintiri care pot fi interșanjabile, referindu-se, parcă, la aceeași persoană. Este foarte cunoscut, de pildă, portretul de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoscut, de pildă, portretul de observator moralist pe care Slavici l-a schițat lui Caragiale în memoriile sale: "Una din marile lui slăbiciuni era să se uite la cei ce îi trec prin față ori stau în preajma vederii lui, să scruteze mutre, să prindă gesturi și atitudini [...], îmi dădea din când în când cu cotul, îmi trăgea cu ochiul, îmi șoptea: "Ai văzut?", și atâta era destul pentru ca să ne înțelegem. Măi! Îmi zicea câteodată. Natura nu lucrează după tipare, ci-l
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui. Fiara primitivă era vie în Suru și condițiile aspre ale vieții de codru se dezvoltau tot mai mult. Era însă o dezvoltare tainică. Șiretenia lui nou născută, îi dădea și stăpânire de sine. Adulmeca cu ochii larg deschiși, noaptea scrutând întunericul, văzduhul, cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zburlea valuri-valuri... Dinspre adâncurile pădurii se auzea chemarea aceea, tot mai clar și mai precis ca niciodată, ca un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, în fibra genetică, pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el ți-i ursita... ai grijă de el!“, și se cutremură, din nou. * ...Suru se simți dintr-o dată, dezbrăcat de pospaiul domestic, dezlegat de om, și transformat pe loc în sălbăticiune... în fiară de pradă, adulmecând cu ochii larg deschiși, scrutând întunericul și văzduhul cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zbârlea valuri-valuri. Dinspre pădure se auzea chemarea, mai clar și mai precis ca niciodată, un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, pe care o mai auzise cândva... Se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților, când orice ființă devenea dușman, iar din carnea lui îți puteai astâmpăra foamea o vreme. Ascunzătoarea jderului era greu accesibilă pentru lupi. Când ieși din ascunzătoare și scrută împrejur, văzu lupii, care așteptau jos, tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea. Pericolul îi ascuți și mai mult agerimea. Așteptă rafala de vânt... un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
blânzi și plini de duioșie. Cornițele abia începeau să-i crească, se simțeau mijând ca doi muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de Anuca, căpriorul își rotea mereu privirea în jur și ochii lui sălbatici scrutau înconjurul. Bucuria Anucăi nu cunoștea margini; își lăsă capul în jos, lipindu-și obrazul de botul lui lung și ascuțit. După Pârvu și Suru, avea încă un prieten... care, nu vorbea niciodată, care nu-i spunea vorbe rele, ori de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu pași lungi alunecători, suri, cenușii, puternici și fără frică, spre vânătorul care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum se aprinde brusc și învăpăiat în ochii lor toată sălbăticia și ferocitatea... O râpă sfâșiată se cască în față... Anton scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni dupa dâră... Urma ducea prin mărăciniș
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pot mișca ca-n Iași! Dar să știi c-o să vin poimâine noapte, când vârcolacii vor mânca luna, iar creștinii s or ascunde de frică! promise diacul, desprinzându-se din îmbrățișarea molatică a domniței. În tot acest timp, doi ochi scrutau întunericul nopții, încercând să deslușească vorbele celor doi îndrăgostiți. Era hatmanul Barnovschi, care nu plecase spre Suceava, întârziind din pricina unor daraveri cu vierii din Dealul lui Vodă, care-i datorau vinăritul pe ultimii doi ani. Dușmănia fățișă asupra domnitorului găsea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aztec. Primul soare ar fi durat 676 de ani (13x52), al doilea 364 (7x52), al treilea 312 (6x52), al patrulea din nou 676 (13x52). Aritmetică după care lumea n-ar fi mai veche de două milenii! La miezul nopții, preoții scrutau din vârful piramidei, cu înfrigurare, cerul. Când steaua Aldebaran ajungea la zenit, un prizonier era așezat pe piatra sacrificiilor. Îi era deschis pieptul cu un cuțit de obsidian și smulsă inima. În locul ei era pus un vas de turcoază, conținând
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
iar dincolo de ele pădurile de pini din care țâșneau, ca și acum, printre nori, cei doi mari vulcani, Popocatepetl și Ixtaccihuatl, unde aztecii nu urcau niciodată, socotindu-i munți sacri. În zori, locuitorii Tenochtitlanului ieșeau, se pare, în fața caselor și scrutau cerul în căutarea luceafărului de dimineață; dacă acesta era vizibil, își înțepau urechea cu un spin de cactus și, cu două degete, luau două picături de sânge pe care le înălțau spre zeul astru, Quetzalcoatl. Îmi imaginez și scena întîlnirii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
biserici, saloane pentru îndreptat părul, terenuri virane și magazine de băuturi alcoolice fără nume - numai cu firme de neon care clipeau ,B-Ă-U-T-U-R-I, la ora unu, în plină zi. Cotind la dreapta pe Hoover, Lee a încetinit și a început să scruteze verandele caselor cu etaj. Am trecut pe lângă un grup de trei negri și un alb mai în vârstă, care tăiau frunză la câini pe scările unei cocioabe excesiv de dărăpănate, și am remarcat că ăia patru ne-au mirosit că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se uită la Millard. Locotenentul clătină din cap aproape imperceptibil. Căpitanul Jack răspunse: — Ăăă, Ellis, în cazurile de omucidere importante mâna mea dreaptă trasează sarcini de genul ăsta. Ăăă, Russ, cine crezi că ar trebui să se ducă? Millard îi scrută pe Cavanaugh și Smith, apoi își mută privirea spre mine, care încercam să trec neobservat, și spre Lee, care căsca, sprijinit de perete. — Bleichert, Blanchard! Voi, isteților, îl interogați pe tatăl domnișoarei Short! ordonă el. Să aduceți raportul mâine dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Betty era așa din naștere. O fată cu adevărat sălbatică. Am sărutat-o pe fata mea sălbatică. Am făcut dragoste din nou și mi-am imaginat-o cuplată cu Betty Short - amândouă libere și dezlănțuite. CAPITOLUL DOISPREZECE Russ Millard îmi scrută hainele mototolite și mă întrebă: — Un camion de zece tone sau o femeie? Am cuprins cu privirea secția University, care începea să se umple cu polițiști din tura de zi. — Betty Short. Fără telefoane azi. OK, șefu’? — Ai chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
promiți că nu dai în Billy, te ajut să-l găsești pe partenerul tău. Am aprobat tăcut din cap, iar Koenig m-a eliberat. — Mergem cu mașina mea, spuse Fritzie. Nu pari în stare să conduci. • • • Fritzie conducea, iar eu scrutam străzile. El mă pisa la cap cu cazul Short și gradul de locotenent pe care i-l va aduce acesta. Eu îi urmăream pe cerșetorii care nu-i slăbeau pe turiști, pe curvele care cântau la flautul cu gușă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzut-o ieșind degajată, transformată în Dalia Neagră și pusă la patru ace. Aruncă valiza pe bancheta din spate a Packardului, apoi intră în Zimba Room. Am lăsat să treacă un minut, după care am pornit într-acolo și am scrutat localul din pragul ușii. La bar erau doar câțiva gradați. Separeurile vărgate erau goale. Madeleine stătea singură și sorbea dintr-un pahar. La câteva scaune mai încolo doi soldați își îndreptau uniforma, pregătindu-se s-o abordeze. Se năpustiră asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unul singur și nu voia să știe nimeni.. Se agita cu hârtiile lui În timp ce Logan revizuia detaliile standard pentru bandă. — Vrem, spuse detectivul Insch, Îmbrăcat acum În costumul lui de rezervă, să ne vorbești despre fata moartă, Bernard. Ochii Hoitarului scrutară Încăperea, iar fostul profesor oftă adânc, suferind. — Am mai vorbit despre asta deja, inspectore. Vocea Îi era bătrână și obosită. Bernard nu se simte bine. Are nevoie de ajutor, nu să fie Închis. Insch Își ascuți figura. — Bernard, spuse Insch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el, mai devreme sau mai târziu. Mai devreme sau mai târziu nu era suficient de bine pentru Insch. Mai devreme sau mai târziu Însemna ca Jamie McCrath să Îngroașe rândurile morților. Doctorul se ridică pe picioarele de dinapoi și și scrută fotografiile făcute la locul delictului, cele prinse de perete, scoțând căte un „hmmm“ și „Înțeleg“ criptice. — Doctore? spuse inspectorul. Ai idee unde o să apară? Psihologul se Întoarse, iar lumina se reflectă artistic În ochelarii săi rotunzi. Afișă un zâmbet care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În jurul gâtului. Dinspre bucătăria mică se auzeau voci nervoase, iar Logan izbucni Înăuntru pentu a vedea doi polițiști În uniforme, unul aplecat asupra unei siluete ghemuite pe podea, celălalt vorbind la stație: — Repet, avem un polițist rănit. Ochii lui Logan scrutară Încăperea Înghesuită, oprindu-se asupra unui morman de material În colțul de lângă coșul de gunoi. Un al treilea agent În uniformă păstrunse În cameră, respirând greu. — Am fost În toată casa: nici urmă de altcineva. Logan Împunse mormanul de material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În picioare și se Întoarse cu spatele spre ea, aplecându-se peste valiza cea mare pe care o văzuse În bucătărie, și, cu o voce delicată, șoptită, Începu să cânte „Picnicul Ursuleților“. Mângâia pe cineva din valiză. Ochii lui Watson scrutară mica Încăpere, căutând o armă. Locul fusese la un moment dat un soi de birou. Un raft de metal pentru fișe de pontaj era Încă fixat pe peretele de lângă ușă, iar un calendar jilav și mucegăit cu femei dezbrăcate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]