1,371 matches
-
bine să afle ce vrem noi să afle decât să continue să cerceteze singur, rosti Radoslav cu glas obosit. ― Dar va afla ce e Alambicul, repetă disperat Aloim. ― Nici măcar eu nu știu prea bine ce e Alambicul, în afara unei pietre sculptate. Dacă va afla mai mult de atât, poate că într-adevăr merită să vă conducă după ce eu nu voi mai fi, zâmbi Abatele. 22. Cei trei bărbați se strecurau în umbra clădirilor dărăpănate din ceea ce fusese odinioară un oraș falnic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin tainițele de acolo. Într-un târziu ajunse în fața unui basorelief care îl înfățișa pe Hristobal, cel de-al patrulea Abate, primind ceva chiar din mâinile Sfântului Augustin cel Nou. Visul se termină brusc, cu o imagine cuprinzătoare a feței sculptate. Iluminarea întru credință, pe care artistul o săpase în trăsăturile acelui Abate de demult, era atât de intensă încît Radoslav simți că ea trebuie să mai aibă și o altă însemnătate decât aceea a atingerii Sfântului Augustin cel Nou. Sudoarea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Mesia cel venit a doua oară! Te implor... Ba nu, nu te implor, te conjur! Dumnezeul nostru are nevoie în egală măsură și de mine, și de tine. Vorbește odată, blestematule! În culmea furiei, Radoslav lovi cu pumnul în chipul sculptat al Sfântului Augustin cel Nou și apoi se prăbuși la pământ. Aproape că leșină din cauza vorbelor pe care le rostise. Se ghemui ca un foetus pe pardoseala rece și începu să bolborosească rugi. Se aștepta ca mânia divină să se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de războinici, fiecare din cei veniți la întâlnire își luase cu sine armele și le ținea la îndemână, gata să le folosească pentru a-și apăra părerile. Flacăra năștea puzderii de scântei, aruncând reflexe mișcătoare pe chipurile cu trăsături ca sculptate ale bărbaților și pe pereții din piatră din spatele lor; un ușor miros de fum se simțea peste tot în încăpere, deși deschizătura din tavan asigura un tiraj aproape perfect. Două burdufuri cu hidromel treceau din mână în mână, dar cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spatele căreia fusese așezat un jilț de lemn cu o pernă pe el. Deși afară era deja zi, singura fereastră stătea încă închisă, iar camera era luminată numai de lumânările unui candelabru cu două brațe. în lumina aceea gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai pronunțate. Anianus era de statură medie, slab și puțin încovoiat de vârstă. Purta o tunică din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură, iar în picioare era încălțat cu sandale simple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carele îl făcu Solomon, nici ca Sfânta Sofia, care o făcu marele împărat Iustinian, dar cu frumusețea este mai pre deasupra acelora” . Biserica de „piatră fățuită și profilată” a lui Neagoe, decorată cu un brîu în torsadă, cu rozete, păsări sculptate și alte motive decorative de altă origine( caucaziene, georgiene, islamice, sârbești, după comentariile specialiștilor), cu „planul triconc cu turlă pe naos”, susținută de 12 stâlpi și cu alte două turle în partea vestică este un monument desăvârșit de arhitectură medievală
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
fericite. Dar nu se întâmplă așa! Există un lucru care le umbrește sufletul și mintea. Faptul că se consideră urâte, că mama natură nu le-a înzestrat mai mult, făcând comparație cu alte femei pe care le văd ca și sculptate, iar obiectivul sculptorului a fost perfecțiunea aspectului fizic al femeii. V-ați gândit înainte să vă doriți aspectul altei femei că aceasta, probabil, la rândul ei râvnește la aspectul altei femei, și poate chiar la aspectul tau!? Majoritatea cuplurilor care
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de ani, pe când străbăteam o expoziție de artă primitivă. Într-un colț, erau niște ciomege abjecte încrustate cu culori nasoale. Tata s-a apropiat de hidoșenia asta, probabil intrigat că se poate expune așa ceva. Citi tare explicația: „Insulele Samoa, ciomege sculptate. Julie, Baptiste, haideți să vedeți.” Și adăugă, fără ironie ori subînțeles: „Remarcabile, aceste ciomege sculptate.” Îmi aduc aminte că am schimbat cu sora mea priviri consternate. Vorbise la fel ca profesorul Mortimer din benzile desenate de Edgard-Pierre Jacobs pe când vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
abjecte încrustate cu culori nasoale. Tata s-a apropiat de hidoșenia asta, probabil intrigat că se poate expune așa ceva. Citi tare explicația: „Insulele Samoa, ciomege sculptate. Julie, Baptiste, haideți să vedeți.” Și adăugă, fără ironie ori subînțeles: „Remarcabile, aceste ciomege sculptate.” Îmi aduc aminte că am schimbat cu sora mea priviri consternate. Vorbise la fel ca profesorul Mortimer din benzile desenate de Edgard-Pierre Jacobs pe când vizita muzeul din Cairo. Recita un rol. Într-adevăr, în muzee, unicul meu centru de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nunta lor. Nu puteai să Îți dai seama de mare lucru din ea, decât că, asemenea majorității recepțiilor de nuntă din lumea bună, și aceasta avusese loc la Adlon Hotel. Am recunoscut pagoda caracteristică a „Fântânei Șoaptelor“, cu elefanții ei sculptați, din Grădina Goethe a hotelului. Mi-am Înăbușit un căscat. Nu era tocmai o fotografie bună și avusesem parte de suficiente nunți pentru o zi. I-am dat poza Înapoi. Un cuplu frumos, am remarcat, aprinzându-mi un alt Muratti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prima pagină se citește firesc (și obligatoriu!) după ultima, cartea propunând un foarte rar tip de lectură perpetuă, În cerc. Atrium este un triumf al raccourci-ului, al lacunei. Toată cartea, făcută astfel, se organizează Într-o figură energic și original sculptată. Roman al generației, ca și Captivi, implicit, Într-o măsură, Înrudit cu romanul englez de colegiu, meditație asupra efortului liber și al celui obligat să se miște În perimetrul omorâtor al meschinei parveniri, deschidere spre un neașteptat fior istoric, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În fața ferestrei, afară, se cațără clopoței, flori micuțe și roșii, ca picăturile de sânge. În oglinda de toaletă a mamei, fata se vede pe ea însăși, își vede picioarele cum sunt înfășate. În cadru e și o vază antică, delicat sculptată, cu un buchet de iasomie proaspătă în ea. Parfumul e puternic. Pendulul unui vechi ceas de pe perete se leagănă cu un sunet rustic. Casa e tăcută. Celelalte concubine își fac siesta, iar slugile sunt la bucătărie, desfac în liniște teci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bumbac. Nu mă bat, îi explic el. Micul Dragon mi i-a lărgit. Sala Pinilor a fost cândva o curte mare cu copaci seculari. Pe laturile de est, vest și nord sunt arcade. Și, de asemenea, stâlpi din piatră, minunat sculptați. Cuplul pășește încet printre copaci. Se află acum pe aleea imperială centrală, care merge paralel cu lacul. Este aleea pe care obișnuiau să se plimbe împăratul Hsien Feng și împărăteasa Tzu Hsi. E îngustă și umbrită de chiparoși înalți. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai putu, apoi dădu ocol secției, apoi se așeză din nou. Din oră în oră, se milogea de ei s-o lase să-l vadă. De fiecare dată o refuzară. Ațipea în reprize de câte cinci minute, prăbușită în scaunul sculptat, de culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un adult care dădea telefoane numai când era beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se vedea un aranjament floral elaborat, într-o vază de porțelan, încadrat de două sfeșnice aurii, în care erau două lumânări perfect albe, neîncepute. Probabil erau schimbate și dacă erau aprinse măcar o dată. Deasupra mesei stătea atârnată o oglindă uriașă, sculptată și lustruită cu migală. Din centrul holului începea o scară cu o balustradă minuțios lucrată, cu treptele îmbrăcate în bucăți mari de mochetă neagră. Marginile treptelor erau vopsite în alb. Holul avea trei uși. Două erau închise. A treia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
divan și Constantin îi și trecu în revistă pe toți cei de acolo. Nu era nici unul care să-i ducă veste Maricăi. — Să trăiești, măria ta! rostiră bărbătește aproape toți. — Să trăiți și dumneavoastră, cinstiți sfetnici! Se așeză pe jilțul sculptat frumos și le făcu semn și celorlalți să facă la fel. Își plimbă privirea de la unul la altul și remarcă surprins: — Jupân Ianache Văcărescu nu s-a întors de la Târgoviște? Boierii se priviră mirați între ei. Al doilea logofăt, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
parte din terasa pavată gen tablă de șah, cu plăci albe și negre. În spatele camerei se ridică un șemineu gol, cu un paravan de aramă în față, compus din două plăci mobile. Pe colțurile de sus ale căminului se observă sculptată emblema familiei Dracea, un scut decorat cu doi vulturi afrontați având aripile larg desfăcute, unul dintre ei ținând în gheare o cheie, celălalt un buzdugan. O inscripție în latină, Scientia potentia est19, mărginește partea de sus a scutului. Așezat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe alocuri, iese afară prin tavanul jos. Odaia păstrează vizibile și imaginile unei foste alte vieți. Chiar lângă ușă, atrage privirile un crucifix frumos sculptat. Pentru o clipă, Marius reflectă la sentimentul religios care ar fi corespuns celui care-l pusese acolo. A putut respectivul să atingă prin rugăciunile sale comuniunea dorită cu Divinitatea? Poate implicat in eternitate a putut mai ușor să treacă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de la părintele Panuș, de la cercevele și hrâmburi la ferestre, de la ușile de stejar în cruce, cu încuietori și broaște cu clanțe de alamă și până la dulapuri, garderopuri și paturi cu arcuri, cu iarbă de mare și mici jucării încrustate și sculptate artistic; era un om care sâmbăta după masă se îmbrăca frumos, în haine de sărbătoare, cu pălărie neagră de fetru, baston (indiferent că erai bătrân sau tânăr, se purta, căci așa era moda), la cămașă avea guler tare și plastron
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
eu. Când Père Joseph mi-a înmânat dorje-ul, era cât pe ce să-l scap. Nu mă așteptam să fie atât de greu. Nu știu de ce îmi imaginam că o să-mi dea să țin în mână un fel de lemn sculptat, de felul lui Domojo, pe când acesta era ditamai sceptrul de fier, greu de cel puțin jumătate de kilogram. — Sunt veritabile, spuse Père Joseph referindu-se la pietrele cu care era încrustat dorje-ul. — Ce fel de pietre sunt ? — Diamante. reprezintă indestructibilitatea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Abia atunci mi-am dat seama că semăna cu Teo Haiduc. Semăna și parcă nu era el. Calmul și aerul său flegmatic dispăruseră cu desăvârșire. În spate purta un rucsac jegos pe care l-a trântit pe cufărul de lemn sculptat care se afla fața patului meu. — Ai vreun celular la tine ? m-a întrebat el. Fără să aștepte să-i răspund, mi-a luat el însuși celularul de pe noptieră și i-a scos bateria. A deschis ușa șifonierului și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
răspândiră repede pe vas. Ca să-și mai treacă timpul, curând toată lumea ajunse să vorbească despre cum se Îndrăgostise tânărul grec Înalt, cu ținută elegantă, de frumoasa brunetă pe care n-o vedeai nicăieri fără cutia ei din lemn de măslin sculptat. ― Amândoi călătoresc singuri, spuneau oamenii. Și amândoi au rude În Detroit. ― Nu cred că se potrivesc. ― De ce nu? ― El e dintr-o clasă mai răsărită decât ea. N-o să meargă niciodată. ― Totuși pare s-o placă. ― E pe vapor, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
întorceam capul spre dreapta îmi zâmbea încurajator, cum doar un craniu ar fi putut-o face. Abia am așteptat să răsară soarele ca să mă scol și să-mi fac o cafea. La bucătărie - nici o ceașcă. Am deschis ușile marelui bufet sculptat și am cotrobăit în adâncul lui, dincolo de primul strat de pahare grele de cristal. Am apucat ceva dintr-un șir de lucrușoare rotunde și, când l-am tras afară... m-am trezit în mâini cu capul smochinit, "șrincuit", cum am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mușteriilor locul de unde cântărețul mușcase din masă. Zaraza fu arsă la crematoriul "învierea", care atunci se afla undeva în preajma gropii Tonola. Asistase o mare de oameni în lacrimi, nu și Cristian Vasile. Pe drumul spre crematoriu, mărețul dric de abanos sculptat, tras de cai mascați, vădea prin geamurile de cristal o frumusețe de femeie cu ochii deschiși, căci pleoapele cu gene lungi nu vroiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca zmoala. Cenușa fetei umplu o urnă ce avea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dragoste și de neputință, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o ferestruică a crematoriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe un gheridon din colțul odăii și, chiar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]