2,171 matches
-
celelalte grupuri s-or fi punând deja În mișcare pe cont propriu. Mă tem de iudei, cei din Ierusalim au aici, la Praga, prea mulți agenți... Era seară. Zăpada lucea, albăstruie. La intrarea Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe Lorenza În grija a doi Freaks Mignons, Agliè ținea mâinile Încleștate pe brațele jilțului și nu Îndrăznise să se opună. Madame Olcott făcuse un semn micilor ei monștri, și Între statuia lui Pascal și Obéissante fuseseră puse trei fotolii scunde, pe care ea acum Îi așeza pe cei trei. Toți trei cu pielea oacheșă, mici de statură, nervoși, cu ochii mari, albi. „Gemenii Fox, Îi cunoașteți bine, domnule conte. Theo, Leo, Geo, luați loc și pregătiți-vă.“ În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vrei să mai rămîi? Te Îngrijorează soarta celor pe care Îi lași În urmă? — Nu mă interesează deloc oamenii, spune Wakefield cu arțag, Îndreptîndu-se de spate și privind la cheliuța dintre coarnele Necuratului care este, fie vorba Între noi, cam scund. Vreau doar să mă lași În pace. Încearcă să-i trîntească Diavolului ușa În nas, dar Diavolul pusese deja o copită În prag. — Ok, deci ești un singuratic. Nu tu cineva drag, nu tu rude, nu tu animale de companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
meu imaginar, Jaroslav. Încă mai vine cînd Îl chem. Tu ai avut vreun animăluț imaginar cînd erai mică, Tiff? — Susan era animăluțul meu. Își mîngîie sora pe cap. — Merci, ce să spun. Nu e de-ajuns că eram aia mai scundă, acum sînt și animal. Dar tu, Mariana, Întreabă Milena. Tu ai avut vreun animal de companie? — Eu nu am animal de companie, eu am o cauză. Pentru prima oară după mult timp, Wakefield simte nevoia să se ascundă. — Animăluțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ochii, încercând să-și amintească cum arăta bustul lui Napoleon din cartea de istorie. Purta o vestă albă, cu o mână vârâtă în ea, cu pieptul bombat... Așa o fi arătat? se întrebă ea. Am auzit că era un bărbat scund și urât. În pauza de prânz, după trei ore de lucru, funcționarii din clădirea Marunouchi se îngrămădeau pe pajiștea verde din fața Palatului Imperial pentru câteva clipe de relaxare. Unii, întinși pe iarba care tocmai începuse să înverzească, răsfoiau niște reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Mendel și Lysenko, dar i se părea ciudat ca primul și ultimul membru al unei familii să se deosebească atât de mult în toate privințele. Dacă erau într-adevăr înrudiți, atunci era mare păcat! Se spune că împăratul Napoleon era scund și avea fața mică și ochi de vultur, iar buzele subțiri îi trădau șiretenia de vulpe. Or, acest Gaston era caraghios și la față, și la trup, arătând ca un burete vegetal. La masă saliva îngrozitor, iar modul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bărbatul care semăna cu generalul Tōjō. Văzându-l pe Gaston, a început să dea-ndărăt, speriată. La picioarele ei se zărea o bocceluță destul de voluminoasă, dar Gaston nu-și putea imagina ce conținea. În jurul gâtului avea un bandaj soios. Era scundă și slabă. Gaston era de părere că fețele japonezilor erau la fel de lipsite de expresie ca și măștile pentru teatrul Nō. Nici această femeie nu făcea excepție. Femeia, speriată, s-a uitat câteva clipe la acest străin monstruos, cu chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
drumu’! Va au shotte! Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
geam, căscând și simulând plictiseala. Valul de lume se scurgea în ambele direcții pe Ginza. Gaston nu avea de unde să știe care era ținta lui Endō. — S-a oprit! Gaston zări un japonez chel deschizând ușa cafenelei din fața lor. Era scund și gras. Bondocul chelios i-a făcut o impresie proastă chiar și lui Gaston. — Gas, coboară! — Eu... Am zis să cobori... — Eu... eu... Ce aveți de gând? Gaston dădea din cap cu putere și se ținea bine de portiera mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de clipe. Ce-o fi acum pe pămînt? Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri și din stupii mei mai zboară roiuri de albine spre păduri? Tu inimă ești liniștită-acum! Mult a trecut de când îmi răsfrângeai în pieptul scund un soare nou în fiecare dimineață și-o suferință veche-n orișice amurg? O zi? sau poate veacuri? Un stânjen doar deasupra mea-i lumină. Flori cu sâni de lapte îmi apasă lutul. Să pot eu mi-aș întinde mâna
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
laolaltă, după care, Într-o după-amiază de duminică, Lisa (care, În ciuda faptului că e necăsătorită sau, poate, grație acestui lucru, este cea mai „casnică“ dintre noi) ne invită la ceai. — Acesta este soțul meu, Gregory, spune Trish, În timp ce un bărbat scund și zîmbăreț se Întinde să dea mîna cu mine. SÎntem toți strînși ciochine În pragul casei Lisei. — Iar acesta este al meu, pe nume Dan, Îi Întorc eu curtoazia. Ușa de la intrare se deschide, iar eu manevrez ca o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și se Întoarce În camera de zi. PÎnă revenim și noi În camera de zi, Gregory și Dan se Înțeleg deja de minune. Gregory e exact genul de om pe care l-aș fi ales eu Însămi pentru Trish. E scund, ușor grăsuț, dar Într-un mod drăgălaș și atractiv, și e incredibil de vesel. Pare a nu-și pierde o clipă surîsul de pe buze și emană voie bună prin toți porii. Nu-mi pot imagina om care să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
amintește toate amănuntele, mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e sentimentul pregnant și viu că a pictat cu mâinile lui portretul lui Pampu. Se vede adeseori ca o bătrână subțire și scundă, cu capul înfășurat în pânză albă și cu fața pământie. Stătea cu ochii aninați de perete, cu capetele basmalei ca două urechi iepurești crescute la ceafă, și vorbea fără oprire n-aș putea să mai spun cum am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Părul buclat și lung l-am prins într-un coc dezordonat, într-o parte. Mi-am conturat ochii cu tuș negru și buzele le-am îmbrăcat cu o nuanță subtilă de roz. Pantofii, desigur, cu toc foarte înalt, deoarece sunt scundă și urăsc asta, erau negri. Am luat un taxi și m-am îndreptat spre cafenea. Am intrat. Când Alex m-a văzut, mi-a zâmbit cald. Ne am așezat la o masă. El a comandat o cafea cu apă. Mie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bărbat care avea picioarele mai scurte decât ea sau era mai slab o dezgusta. Nu că ar fi cerut-o vreunul până la urmă. Știa că toți îi ziceau Șopârla sau Ochiul-dracului, dacă nu chiar mai rău. Dezgustul ei pentru bărbații scunzi îi fusese confirmat de un vis în care un bărbat înalt îi șoptea ceva la ureche. Nu și-a putut aminti ce-i spunea, dar cuvintele lui îi încălziseră coapsele și o treziseră din somn. Când l-a văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Și s-a întâmplat așa, nu pentru că a ordonat Iacob, ci pentru că pur și simplu cei doi erau foarte diferiți între ei. Gad era înalt și slab și-i plăcea să cânte la flaut și să bată tobele. Asher era scund și agil, un adevărat gospodar, moștenise priceperea tatălui său la animale. Următoarea sarcină a Leei a adus de asemenea gemeni - Naftali și Issachar. Spre deosebire de ai Zilpei, acești gemeni erau aproape identici, nici mama lor nu-i putea deosebi întotdeauna. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
intre, că mama se va bucura foarte mult, dar înainte de-a apuca să zic ceva, căruntul s-a răstit la mine, n-auzi, te-am întrebat ceva, și atunci am zis că da, e acasă, la care celălalt, mai scund, a spus că atunci ei o să intre și m-au dat la o parte și au intrat amândoi, oprindu-se în antreu, și atunci cel scund a întrebat care este camera mamei, iar eu i-am zis că mama e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
întrebat ceva, și atunci am zis că da, e acasă, la care celălalt, mai scund, a spus că atunci ei o să intre și m-au dat la o parte și au intrat amândoi, oprindu-se în antreu, și atunci cel scund a întrebat care este camera mamei, iar eu i-am zis că mama e-n bucătărie și am luat-o înainte, s-o anunț că au venit colegii tatei, aducând cu siguranță o scrisoare sau un cadou, mama, care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a fost o greșeală, mai devreme sau mai târziu tot o să afle, chestiile astea trebuie lămurite de la bun început, pentru că minciuna minciună naște, și atunci mama a început să râdă zicând, desigur, dumneavoastră doar sunteți prietenii adevărului, și atunci cel scund s-a răstit la mama să-și țină gura, și mama a amuțit, iar cel cărunt s-a pus în fața mea, întrebându-mă, tu, băiete, tot mai crezi că noi suntem colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au decât, dar pe mine să mă lase-n pace că sunt încă un copil, să priceapă odată și să mă lase-n pace, să spună ce vor de la noi și să spună ce caută la noi. La care cel scund a spus că au trecut așa, într-o doară, prin zonă, și dacă tot erau prin zonă, s-au gândit să dea o raită și să arunce o privire, poate s-o găsi ceva interesant în camera lu’ dom’ doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spus verde-n față că-i o curvă de ovreică țăcănită, mama nu mai stă de vorbă cu ei, dar după felul în care vorbise mama, nimeni nu și-ar fi dat seama de asta. La care ofițerul cel scund a spus, deci așa, păi dacă are impresia că bătrânu’ mai are vreo influență, mai ales acum, când i-au luat fiul, se înșeală amarnic, și să zică mulțam dacă n-o internează și pe ea, dar dacă vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
până când tatăl lor a murit, despre frații Frunză nimeni nu știa cu exactitate câți ani au, pentru că amândoi erau într-a șasea, deși Remus părea mai mare chiar decât cei de-a noua, iar frate-su, Romulus, era atât de scund încât părea mai mic chiar decât cei de-a patra, însă amândoi erau foarte puternici și știau să se bată la fel de bine amândoi și se pricepeau foarte bine și la arme, praștia lor, de pildă, nu era făcută din anvelope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de când ne pregătisem odată pentru vizita comandantului suprem al forțelor armate, cu diferența că acolo erau mult mai mulți milițieni, aici am numărat doar vreo cinșpe sau șaișpe, stăteau la intrarea în cimitir, în uniforme, înaintea noastră mergea un bărbat scund, cu pălărie, și l-am auzit spunând cuiva de lângă el că se pare că milițienilor le e teamă să nu se pregătească ceva, de-aia sunt atâția, dar celălalt și-a scuturat doar capul, zicând că aiurea, ce-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită pînă În adîncul inimii, se agăță de obiectele care Împestrițau Încăperea cu tavan scund. Aici Își petrecuse Marie Întreaga copilărie, printre acele bibelouri a căror proveniență și poveste le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic nu se clintise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apoi maxilarele, extirpă treptat tot petecul, făcut ghemotoc. Desfăcu hîrtia umedă de salivă cu multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. Marie... Întoarse automat ochii spre zidul scund și Își reținu o Înjurătură, dîndu-și seama că ea nu mai era acolo. * * * Marie năvăli În spălătorie chiar În momentul În care Loïc golea un bidon de benzină peste o cuvă mare de piatră, și pricepu imediat ce făcea. - Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]