11,488 matches
-
însuși fiu al urbei viticole Drăgășani, ca si Gib. I. Mihăescu, a manifestat de timpuriu curiozitatea de a-i cunoaște viața și opera, iar apoi dorința de a scrie chiar o carte despre părintele romanului „Rusoaica”, vis realizat, iată, după scurgerea mai multor decenii: „Așa s-a născut acest roman ficționalizat și romanțat, dar care păstrează firul roșu al adevărului... „Romanul de față se dorește a fi o închinare pro-memoria scriitorului Gib. I. Mihăescu din Drăgășani, ca și mine” Titlul cărții
CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU LA ROMANUL VIAȚA SCRIITORULUI GIB I.MIHĂESCU ÎNTRE REALITATE ȘI POVESTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384860_a_386189]
-
dat chiar, semne de oboseală, iar răbdarea a scărmănat nori de cerneală. După toți acești ani, gândul e neschimbat, dar teama te-a făcut să rămâi zeul-bărbat, regretele ți s-au măcinat la piatra timpului și-ai privit în clepsidră scurgerea nisipului. Anii au trecut, iar gândurile-ți sunt suspine și deseori, îmi cauți privirea... să te lumine, dar ți-am rămas efigie, pe suflet încrustată, timpu-a-nnobilat-o, fără să crezi vreodată. 29 Martie 2017 Referință Bibliografică: EFIGIE / Maria Ileana Tănase : Confluențe
EFIGIE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385097_a_386426]
-
tipicului de proză scurtă. Cel puțin pentru mine Iașul reprezintă un loc unde inima mea se simte ca la ea acasă, unde am trăit cele mai intense și plăcute momente dintr-o altă toamnă argintată de bruma părului nins prin scurgerea anilor vârstei mele, orașul unde îmi regăsesc mereu liniștea sufletească, fie că mă voi plimba pe aleele din Copou, sau pe ale altor oaze pline cu verdeață și liniște, fie că asist la o piesă de teatru, vizionez o expoziție
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
amărăciune trebuie să mărturisesc faptul că la fel mi s-a întâmplat și mie. Am conștientizat acest adevăr în clipa în care am dobândit „statutul” de orfan. Prea târziu... au rămas regretele tardive, a rămas tristețea veșnică ameliorată parțial de scurgerea timpului și o „ofrandă”, concretizată în câteva versuri, în amintirea celor care m-au iubit mai mult decât orice pe lume. MEMORIEI TATĂLUI MEU Te-ai stins, precum o lumânare Sub adierea unui vânt. Cel Sfânt, în marea-I îndurare
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384469_a_385798]
-
la munte, la jumătatea drumului dintre orașele noastre. Nu ne gândeam la ce ne va rezerva viitorul. Oricum, eu eram sceptic, nu speram într-o finalizare fericită, deși ne-am simțit bine împreună și doream să continuăm. Numai că, odată cu scurgerea timpului, simțeam că lipsește acea scânteie care să ne dea foc inimii și să ne pârjolească, iar depărtarea dintre noi contribuia la asta. Așteptam cu nerăbdare ziua de duminică, zi liberă, în care să mă pot delecta cu pescuitul pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea să mă scufund în apele ochilor tăi fluvial și acolo să rămân să nu mai caut un mal a scăpare din mrejele vrerii vâltoarea scurgerii tale să mi cadă pe gene nurli despletiți să mi curgă prin vene și din senin o ploaie de mângîieri să ne absoarbă într o picătură toarnă toarnă tot vuietul scurgerii tale în clepsidra trupului meu dacă pier să știu
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
caut un mal a scăpare din mrejele vrerii vâltoarea scurgerii tale să mi cadă pe gene nurli despletiți să mi curgă prin vene și din senin o ploaie de mângîieri să ne absoarbă într o picătură toarnă toarnă tot vuietul scurgerii tale în clepsidra trupului meu dacă pier să știu c am pierit în cea mai fierbinte vâltoare a nopților călător printre suspine pierdut în adierea unei mângăieri ce adâncă i chemarea în care te caut ce mai susură desvelirea în
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
slujba, cu toată oboseala nopților de priveghi, cum urcase și coborâse împreună cu linia melodică, de parcă ar fi călătorit în mod real prin acel ținut - cât de persuasiv răsuna în gura preotului -“ fără întristare și fără suspin“ în timp ce urmărea cu atenție scurgerea lentă a lumânărilor de ceară, cu ochi ce păreau secătuiți de lacrimi. Da, celor rămași, le era necesar să audă că cel drag pleacă - măcar el - tocmai într-o astfel de lume... Un tânăr păși zgomotos prin fața celor prezenți și
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
ideea că numele ținutului vine de la „molid”. Altă teorie susține că numele „Moldova” vine de la cuvintele din limba dacă „molta” (mult, în latină) și „dava” (cetate sau apă). Bogdan Petriceicu Hașdeu susține etimologia din germanicul „meuld” (scobitură, carieră, culoar de scurgere). Autorul cărții crede că „mai apropiată de realitate ar fi cea potrivit căreia numele de Moldova derivă din cuvintele din limba dacică: molta și dava." (Cap. II Ruginoasa, ieri - pag 35). Capitolul acesta se încheie cu o interesantă, incitantă, dar
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
cum se aprinde în sufletul tău. pe cer se ivește din hăuri lumina albastră, drumul dragostei măsurându-l cu fericirea ce vine năvalnic dinspre leagănul trupul tău. se aude din codri frunza cum cântă apa cum curge din trunchiuri oprind scurgerea trecerii în mituri a visului meu rătăcit în ecou. ce cald îți e trupul învelit într-o undă ce umezi ți-s ochii împietriți în priviri întind mâna să -ți ating chipul ecranul de sticlă te ascunde într-o clipă
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]
-
din lemn și scânduri bătute pe deasupra, apoi în pod lipite cu același amestec de pământ. Pe interiorul polatrei scândura era vopsită cu albastru. Tata făcuse rost de o chiuvetă mică din fontă nu știu de pe unde, căruia îi făcuse o scurgere prin peretele casei, direct afară. În ea ne spălam pe ochi dimineața sau mama spăla vasele folosite. Aceasta era amplasată între găleata cu apă și dulăpiorul-firidă făcut în peretele zidit din chirpici. Tot în polatră era și o sobă metalică
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
cale, ce va mângâia cu netezimea-i caldă tălpile însângerate de atingerea spinilor sfâșietori în căutarea gingășiei florilor rare, prin călătoria în lumea lăsată în urmă, în noaptea densă ce a cuprins-o în împrejurimile-i... Când numărul zilelor, în scurgerea prin vremea lor, nu va mai întreba orologiul atârnând la poarta lumii, până când ele vor mai trece, oră cu oră, minut cu minut, ajungând, în baterea cu precizie a acestuia, la marginea timpului sortit întâlnirii cu eternitatea... Când pustiul va
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
adânc și intri smulgându-ți cu grabă veșmântul de nessus sfâșii sandale încrustate-n pielea tălpilor ce-ți ard ca lovite de cnut și-apoi te ghemuiești cu ochii-nchiși sub duș să nu cumva să vezi cum lacom gura scurgerii se cască gata să te absoarbă odată cu apa uiți de tine un timp până când susurul apei iar crește ca un ecou al inimii șoptindu-ți despre paparudele ce vor aduce totuși la venirea nopții iepele nărăvașelor ploi ca să adape și-nsetarea
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
acest dosar. Pedeapsa cea mai aspră — trei ani și nouă luni închisoare — a fost cerută împotriva Francescăi Chaouqui, consultantă în domeniul comunicațiilor, care făcea parte din comisia pentru finanțele Vaticanului. Ea este acuzată că ar fi fost „inspiratoarea și responsabila” scurgerilor de documente. Lăsând la o parte războiul sulfuros dintre Balda, care a recunoscut că a transmis documentele, dar a afirmat că a acționat sub presiunea unei Chaouqui manipulatoare - care ar fi mers până acolo încât l-a atras în patul
Investigaţie până în… pragul condamnării [Corola-blog/BlogPost/92361_a_93653]
-
însăși veșnicia, acolo unde se păstrează întâmplările vieții apuse, acolo unde au sălașul semnele durabile și statornice ale istoriei. Alăturându-mă scriitorilor, prietenii mei, las în scrierile mele să se înșurubeze teme și motive trecute prin examenul tradiției și al scurgerii timpului cu prefacerile lui, iar actualitatea o interpretez ca pe o prelungire în viitor. Astfel de scrieri îmi par asemenea unui ierbar în care am pus la păstrat imagini pentru viitor străduindu-mă sa surprind detalii esențiale ca o condiție
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
un ultim Crăciun”, boala Parkinson a tatălui progresează, iar Statele Unite se află în pragul unui colaps economic. „Corecția, când a ajuns într-un final, nu a fost o explozie de balon peste noapte, ci o decepție mult mai gentilă, o scurgere de valoare de un an din piețe financiare cheie „, scrie Franzen. Acest „al treilea roman uluitor - o capodoperă ca voce, personaj și narațiune - este atât epic cât și intim”, observă scriitoarea New York Times Carmela Ciuraru. „Franzen și-a asigurat locul
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
picturi rupestre, unui canal subacvatic care duce spre un izvor subteran cu apă dulce sau al unui tunel vulcanic contorsionat ̶ ne smulge pentru câteva clipe din încleștarea vieții cotidiene de la suprafață, amintindu-ne acea senzație sacră și consolatoare a scurgerii prin pâlnia timpului, în fluviul continuu al istoriei. Istorie care, așa efemeri și mici cum suntem, fără noi niciodată nu s-ar fi scris. Gabriela Căluțiu Sonnenberg Spania, 2014
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
să fiu mereu la curent cu problemele lor și să ajut, în măsura posibilităților”. Unul din ultimele evenimente care au afectat comunitatea a fost decesul românului de 43 de ani, ucis pe 5 aprilie, de o explozie provocată de o scurgere de gaze, în vila unde lucra. “Îl cunoșteam, chiar m-a ajutat în campania electorală. E o tragedie care ne-a afectat, cred, pe toți. Familia nu dorește să se vorbească despre accident, vor însoți sicriul până în România”. În legătură cu victoria
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93549_a_94841]
-
puțin/ Așteptați-vă rândul/ Este rugul meu/ Și încă nu m-am gândit/ Ce să fac cu el/ Voi hotărî mâine/ Astăzi sunt plecat cu treburi/ Pe la surori/ Și pe la frați ... Moto-urile fiecărui ciclu sunt inteligent alese, ele exprimând scurgerea timpului în picuri albaștri de suflet, alternanțele sisifice ale ciclurilor vieții, iminența sfârșitului dar și chemarea la judecată, spre dobândirea nemuririi. Rimele iscusite conferă arome clasice microdioramelor lirice de o frumusețe evidentă, iar acolo unde rima lipsește, se intuiește prin
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să pricep: materia conține timp; fiecare om și-l consumă pe al său. Ornicul nu obiectivează scurgerea lui, ci doar îl fărâmițează. Unii profită. Încadrarea celorlalți într-un orar - mereu mai rigid - e unicul lor scop, vor trage numai foloase. M-am sustras oricărui program. Sunt liber. Nici Ordonanțele Magistratului nu mă ating cu ceva. Niște glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ipostază. De multe ori Însă Își dau În petic, substituindu-se inconștienți personalităților la care fac referire, se indignează de erorile lor, au soluții mai bune, idei mai ingenioase, rezolvări superioare. Uită că judecățile lor sunt mereu post-factum și că scurgerea timpului Îi așază În posturi privilegiate. Seamănă mult cu profesorii care se miră prostește de naivitățile și de aberațiile În materie de fizică ori astronomie ale unor Arhimede sau Galilei, care comiteau În vremea lor erori pentru care dascălii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
groase de apă să țâșnească în toate direcțiile. Cei șapte oameni țipau, blestemau, alergau și trăgeau cu armele. Nu erau deciși ce să facă: să încerce să-l lichideze pe agresor sau să caute să ajungă la butoi ca să împiedice scurgerea prețiosului lichid - dar Gacel Sayah nici măcar nu-i luă în seamă, atent doar să-și continue acțiunea distructivă, până când, în sfârșit, se declară mulțumit, convins că făcuse un rău ireparabil. Abia atunci se ridică în picioare și începu să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia de justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la detalii. Detaliile sînt ale tuturor. Săpunul care mi se lipește de degete În buzunar nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un patos isterizat se consumă pe canalele de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul lui Dumnezeu. Nu reușesc să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]